ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocate în cauză de această pârâtă și a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., cu consecința obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 2.458.538.080 lei, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinței judecătorești definitive și irevocabile nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, calculate pentru perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005 și la plata sumei de 1.402.106.541 lei, cu titlu de prejudiciu material, pentru neîncheierea contractului de management conform Hotărârii nr. 94/1999, definitivă și irevocabilă.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantului privind obligarea A.V.A.S., la plata daunelor morale în cuantum de 5.000.000.000 lei, ca nelegală, s-a respins acțiunea precizată și formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Prejmer, prin lichidator judiciar SC C. SRL Brașov, A.D.S. București și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-a luat act de renunțarea reclamantului, la judecarea petitului 4 din acțiunea inițială privind aplicarea președintelui F.P.S., a sancțiunii prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, pentru fiecare zi de întârziere nejustificată a punerii în executare a sentinței civile nr. 94/F/1999, definitivă și irevocabilă și a fost obligată A.V.A.S., la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 17. 281.074 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii s-a învederat că, deși sentința nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, a rămas definitivă și irevocabilă la 26 ianuarie 2000 și trebuia executată în termen de 30 de zile, din oficiu, de F.P.S., acest lucru nu s-a realizat, astfel că potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, s-a impus obligarea A.V.A.S., la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 1.458.538.080 lei, cu titlu de daune de întârziere, calculate pentru perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005, prin luarea în considerare a unui nivel al daunelor de 500.000 lei pe zi de întârziere.

Cât privește capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S., la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele care i se cuveneau conform contractului de management, s-a arătat că reclamantul este îndreptățit la plata diferenței dintre câștigurile brute realizate și câștigurile la care avea dreptul, potrivit calității de manager al SC A. SA Prejmer, care potrivit expertizei contabile extrajudiciare, au un cuantum actualizat de 1.402.106.541 lei.

Capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale a fost respins, pe motiv că în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, ci se aplică prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din același act normativ, astfel că legiuitorul, prevăzând sancțiunea daunelor de întârziere pentru neexecutarea hotărârii și sancțiunea amendării conducătorului, în mod evident nu mai pot fi aplicate alte sancțiuni. Referitor la celelalte pârâte, respectiv SC A. SA Prejmer, A.D.S. București și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-a constatat că acestea nu sunt în culpă, A.D.S., pe motiv că nu era înființată la data pronunțării sentinței civile nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, iar Ministerul Agriculturii și Pădurilor, pe motiv că la aceeași dată nu avea atribuții în legătură cu organizarea și anularea concursului la care a participat reclamantul.

Transferul de acțiuni privind terenurile pârâtei SC A. SA Prejmer, către A.D.S. și către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-a realizat ulterior și nu poate conduce la transferul culpei F.P.S., către acestea. Împotriva sentinței civile nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal, atât reclamantul M.V., cât și pârâta A.V.A.S., prin care s-a solicitat de către primul recurent, admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, inclusiv în ceea ce privește acordarea daunelor morale solicitate, și de către cel de-al doilea, admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului M.V.

S-a învederat de către recurentul M.V., prin motivele de recurs, că, deși instanța de fond a reținut că în mod evident a suferit un anumit prejudiciu moral, în mod eronat, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 29/1990, s-a respins capătul de cerere privitor la acordarea daunelor morale. Pârâta A.V.A.S., prin atitudine de rea credință avută în cursul celor trei cicluri procesuale, a provocat reclamantului, o stare continuă de stres, incertitudine, neliniște și nesiguranță, care a afectat viața sa proprie, a celei de familie, precum și sănătatea fizică și psihică, iar față de aceste împrejurări se impunea acordarea daunelor morale solicitate. Recurenta A.V.A.S. a arătat, prin motivele sale de recurs, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), respectiv a dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 49/1999 și a art. 16 din Legea nr. 29/1990 și art. 1 din O.G. nr. 198/1999. Astfel, s-a precizat că în mod greșit s-a reținut ca fiind justificată și legală, cererea reclamantului M.V., de obligare a pârâtei la plata daunelor de întârziere în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, pe perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005, întrucât la data solicitării reclamantului, pârâta nu mai deținea în portofoliu societatea la care s-a solicitat încheierea contractului de management și, deci, nici controlul asupra acesteia, statul fiind reprezentat în consiliul de administrație, de reprezentanții Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Instanța de fond trebuia să constate că daunele de întârziere nu puteau fi acordate, întrucât obligația de a face, prevăzută prin sentința nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, nu mai putea fi pusă în executare, cu atât mai mult, cu cât la data când s-a solicitat de reclamant, punerea în executare a hotărârii, Legea nr. 66/1993, privind contractul de management, era abrogată în conformitate cu dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 94/1999.

În ceea ce privește petitul 2 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.402.106.541 lei, cu titlu de prejudiciu material reprezentând diferența dintre câștigurile brute realizate de reclamant și câștigurile managerului, calculate de la data de 1 martie 1997 și până în anul 2000 și reactualizat la zi, s-a susținut de către recurentă, că au fost acordate în mod nelegal, nefiind permisă dubla sancționare, în condițiile în care este prezumat că în cuantumul stabilit pentru daunele pe zi de întârziere este cuprins și prejudiciul material. Mai mult, s-a arătat de către recurentă că nu datorează suma solicitată ca prejudiciu material, pe motiv că nu erau îndeplinite condițiile cerute de art. 998 C. civ., pentru a fi acordate, în special cea a lipsei de vinovăție.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, se rețin următoarele: Potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, aplicabilă în cauză, în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii de anulare, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderile pagubei.

De asemenea, conform prescripțiilor art. 16 din același act normativ, dacă, în urma admiterii acțiunii în contencios administrativ, autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii irevocabile se va face la termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității administrative, sancțiunea prevăzută la art. 10 alin. (3) (500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată), iar reclamantului i se vor acorda daune pentru întârziere.

Este necontestat, în cauză, că sentința civilă nr. 94/F din 13 mai 1999, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ (prin care s-a anulat măsura dispusă de F.P.S., prin actele nr. 105/678 din 11 iunie 1997 și prin adresa nr. 202/2641 din 18 martie 1998, privind anularea concursului organizat și desfășurat la 25 februarie 1997 și a interviului final de la 6 martie 1997 și a fost obligată pârâta să procedeze la validarea concursului organizat și desfășurat la 25 februarie 1997, precum și la încheierea contractului de management la SC A. SA Prejmer, județul Brașov, potrivit rezultatului primului concurs), a rămas irevocabilă la 26 ianuarie 2000, urmare a respingerii recursului declarat de F.P.S., prin decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, și că aceasta trebuia pusă în executare, în termen de 30 de zile de la momentul rămânerii sale irevocabile.

Refuzul punerii în executare a sentinței civile nr. 94/F din 13 mai 1999, a Curții de Apel Brașov, comunicat reclamantului, cu adresa nr. 3/MG/188 din 20 martie 2000, a F.P.S. și justificat de împrejurarea că Legea nr. 44/1993, privind contractul de management, a fost abrogată prin art. 5 al O.U.G. nr. 49/1999, nu este întemeiat pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, întrucât, chiar dacă prin art. 5 al O.U.G. nr. 49/1999, privind administrarea companiilor/societăților naționale, a societăților comerciale, la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și a regiilor autonome, s-a abrogat Legea nr. 66/1993, a contractului de management, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 4 din același act normativ s-a prevăzut că, contractele de management încheiate înaintea datei intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 49/1999, își păstrau valabilitatea și se executau până la împlinirea termenelor contractuale. În aceste condiții, față de dispozitivul sentinței civile nr. 94/F/1999 a Curții de Apel Brașov, reclamantul M.V. avea dreptul la încheierea contractului de manager la SC A. SA Prejmer, județul Brașov, pe perioada 6 martie 1997 - 6 martie 2001, conform art. 11 din Legea nr. 66/1993, iar pârâta F.P.S. (autorul A.V.A.S.) avea obligația de a încheia acest contract de manager, cu reclamantul, în temeiul art. 4 din O.U.G.

nr. 49/1999, pe perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001. Așa fiind, față de refuzul nejustificat al pârâtei de a pune în executare sentința nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, se impune, în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului M.V., a sumei de 100 RON pe zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea hotărârii sus menționate, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001. Obligarea pârâtei la plata daunelor de întârziere, și pentru perioada 7 martie 2001 - 10 mai 2005, dispusă prin hotărârea atacată, nu are temei legal, efectele contractului de management la care avea dreptul reclamantul, conform sentinței nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov și art. 4 din O.U.G.

nr. 49/1999, întinzându-se, cum s-a mai arătat, numai pentru intervalul 6 martie 1997 - 6 martie 2001. Motivul de recurs al recurentei A.V.A.S., referitor la nelegala obligare la plata sumei de 1.402.106.541 lei, reprezentând prejudiciu material suferit de reclamant, urmare a încheierii contractului de management, este neîntemeiat, în mod corect instanța de fond reținând că reclamantul este îndreptățit la plata diferenței de venit, la nivel actualizat, dintre câștigul brut realizat și cel obținut de managerul C.G., care a candidat împreună cu reclamantul și a ocupat postul la SC A. SA Prejmer, județul Brașov.

Cât privește recursul reclamantului M.V., acesta se privește ca nefondat, întrucât cererea de acordare a daunelor morale nu se justifică, atâta vreme, cât reclamantului i s-au acordat daune materiale corespunzătoare perioadei în care avea dreptul la încheierea contractului de management, la nivel actualizat, precum și daune de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 94/F/1999, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, într-un cuantum rezonabil. Mai mult, se apreciază, în acord și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că simpla constatare a încălcării dreptului reclamantului la încheierea contractului de management, stabilit prin sentința nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant.

În raport cu cele mai sus arătate, urmează a fi respins recursul declarat de recurentul M.V. împotriva sentinței nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și a fi admis recursul declarat de recurenta A.V.A.S. împotriva aceleiași sentințe, care va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S., la plata către reclamant, a sumei de 100 RON pe zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinței civile nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul M.V. împotriva sentinței nr. 84/F din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de recurenta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 84/F din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta A.V.A.S., la plata către reclamant, a sumei de 100 RON/ zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinței civile nr. 94/F/1999, a Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.