ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3028/2008

Asupra cererii de

recurs de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

că, prin cererea înregistrată la data de 03 ianuarie 2007, recurenta reclamantă

a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Silvice Argeș

pentru ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 139.070,72 lei, cu

titlu de penalități de întârziere, derivând din contractul nr. 6 din data de 23

februarie 2004.

Cu privire la cererea

reclamantei, prima instanță, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la

plata sumei de 20.552,57 lei, reprezentând penalități de întârziere precum și

la cheltuieli de judecată în sumă de 475 lei.

Împotriva sentinței

pronunțată de Tribunalul Comercial (nr. 943 din data de 10 octombrie 2007) s-a

declarat apel, atât de către reclamanta SC A.A. SRL cât și de către pârâta

Direcția Silvică Argeș.

În esență, motivele

de apel ale reclamantei au vizat cuantumul penalităților reținute de instanța

de fond, iar motivele de apel ale pârâtei Direcția Silvică Argeș, faptul că, în

mod greșit instanța de fond a respins excepția nulității absolute a

contractului încheiat între părți.

Cu privire la toate

aceste critici, instanța de apel, prin decizia atacată: „admite apelurile

declarate în cauză anulează sentința și trimite cauze spre competentă

soluționare Tribunalului Argeș-complet specializat în contencios administrativ

și fiscal”.

În motivare, în

esență, se reține „litigiile privind actele administrative încheiate de

autoritățile publice se soluționează de către tribunalele

administrativ-fiscale, potrivit reglementărilor cuprinse în legea specială la art.

10 alin. (1) (Legea nr. 554/2004)”.

Împotriva acestei

soluții reclamanta a declarat recurs, apreciind că în mod greșit, instanța de

apel anulează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare Completului

specializat În contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului

Argeș. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul

pentru următoarele considerente:

Potrivit textului de

lege reținut de către instanța de apel, de altfel singurul temei legal al

anulării hotărârii pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, art. 10 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ (modificat prin Legea nr. 262 din 2007):

„litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe si impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel”.

Pentru a avea

posibilitatea de a stabili dacă, în speță, sunt aplicabile prevederile din

materia contenciosului administrativ, instanța de apel, trebuia mai întâi să

stabilească dacă este vorba despre un „act administrativ”, în condițiile

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ,

pe de o parte, iar de altă parte, trebuia să se aibă în vedere și practica

juridică în materie, potrivit căreia, actele (contractele) încheiate între o

societate comercială și o autoritate publică au caracter comercial, regulile

aplicabile fiind cele prevăzute 3, 7 respectiv 56 C. com., precum și celelalte

prevederi în materie.

Cu toate acestea,

instanța de apel se mulțumește să rețină: „ca atare, parte a contractului a

cărui nulitate se solicită este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut

din încheierea unui contract ce vizează domeniul public al statului.”.

Numai că, simplul

fapt că, una dintre părțile contractului invocat este o autoritate (chiar și

publică) nu conduce automat la ideea că ne aflăm în prezența unui act

administrativ, care să atragă, în vederea soluționării conflictului, competenta

unui complet specializat în acest sens.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut la pct. 7 al art. 304, se știe că: „hotărârea ar putea fi

modificată în situația în care lipsește motivarea soluției, or aceasta este

superficială”.

Referitor la pct. 9

al art. 304 C. proc. civ., încălcarea legii de către instanța de fond, vizează

aplicarea unei norme care nu este incidentă în speță.

În concret, așa cum

s-a precizat anterior, în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii

contenciosului administrativ, în realitate, fiind aplicabile prevederile

comerciale.

Având in vedere cele

arătate și temeiurile de drept deja reținute, conform art. 312 C. pr. civ.

urmează a se admite recursul declarat de reclamanta SC A.A. SRL Costești împotriva

deciziei nr. 22/AC din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a se casa decizia

atacată și a se trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal pentru judecata pe fond a apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A.A. SRL Costești împotriva deciziei nr. 22/AC din 13

februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia

atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, pentru judecata pe fond a apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 octombrie 2008.