ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 634/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 175/ C,

pronunțată la data de 19 noiembrie 2004, în dosarul nr. 537/C/2004, Tribunalul

Comercial Argeș, a admis acțiunea formulată de reclamanta, O.M.B. împotriva

pârâtei R.N.P.R., prin D.S.P., astfel cum a fost precizată, cu consecința

obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 1.689.976.684 lei, din care

1.665.271.430 lei, reprezintă despăgubiri civile și suma de 24.705.254 lei,

reprezintă penalități de întârziere și suma de 41.551.500 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta, valorificând, nejustificat, suprafața de pădure

proprietatea reclamantei, a livrat SC E.G.C. SRL masă lemnoasă din producția

anului 2001 aflată pe picior; lemn de foc și pomi de

c

răciun din specia molid, încasând, cu titlu de profit al

acestor livrări, sumele evidențiate în facturile pe care le-a întocmit, a căror

valoare reactualizată este de 1.665.271.430 lei, conform expertizei contabile

efectuată în cauză și, de asemenea, penalități pentru întârzierea în plată în

cuantum de 24.705.254 lei.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 71/ A-C, pronunțată la

data de 4 mai 2005, în dosarul nr. 269/A/COM/2005, a admis apelul formulat de

pârâtă împotriva menționatei sentințe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul

că a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.705.254 lei, reprezentând

penalități de întârziere, menținând restul dispozițiilor acestei hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 973 C. civ. și faptul că

intimata reclamantă nu este parte în contractul încheiat de apelanta pârâtă cu SC

E.G.C. SRL, apreciind, nefondate, criticile vizând cuantumul despăgubirilor la

plata cărora a fost obligată, întrucât expertiza contabilă, efectuată în apel,

având ca obiectiv verificarea cheltuielilor efectuate de D.S.A., pentru

administrarea pădurii în litigiu, nu confirmă că sumele indicate de apelantă cu

acest titlu se încadrează în categoria lucrărilor tehnico-silvice, menționate

de art. 17 din Legea nr. 75/2002, iar cheltuielile de constituire a fondului de

conservare și regenerare a pădurii, în procent de 20 % din valoarea masei

lemnoase vândute pe picior, având în vedere prevederile art. 39 lit. a) și b)

din Legea nr. 26/1996, vânzările din tăieri la ras, conform contractului, nu

fac obiectul reconstituirii acestui fond.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel au formulat recurs atât intimata reclamantă cât și apelanta pârâtă.

Este de observat că recurenta

reclamantă, O.M.B. nu a indicat și dezvoltat nici unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., iar prin criticile formulate, ce se constituie

într-o succesiune de afirmații ce vizează fondul cauzei, nu a precizat

relevanța pe care acestea o au față de decizia atacată, conform cerințelor

precizatului text legal, raportat la art. 299 C. proc. civ.

Așa fiind, cum casarea sau

modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

C. proc. civ., conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se sprijină și dezvoltarea lor și cum recurenta reclamantă nu s-a

conformat acestor exigențe legale, Înalta Curte, având în vedere, deopotrivă și

inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., constată nulitatea cererii sale de recurs.

Recurenta pârâtă, R.N.P.R., prin D.S.P.,

a invocat în susținerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea recursului că

instanța de apel, menținând dispozițiile instanței de fond cu privire la

cuantumul sumei acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri, a nesocotit

apărarea sa referitoare la diminuarea sumei pe care a încasat-o din livrările

de masă lemnoasă către SC E.G.C. SRL, cu 20 %, fond de conservare, critică ce,

cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscrie motivului

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării

deciziei atacate, motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ., nefiind dezvoltate, conform cerințelor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi analizate, iar critica vizând

greșita interpretare a probelor administrate de către instanța de apel, ne mai putând

fi valorificată pe calea recursului prin modificarea adusă art. 304 C. proc.

civ., prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Recursul apelantei pârâte este

nefondat.

Astfel, cu spre a putea obține

modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca

instanța să nu se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei

dovezi administrate, iar acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii și cum instanța de apel s-a pronunțat asupra apărării apelantei pârâte

referitoare la constituirea fondului de conservare astfel cum rezultă din

considerentele deciziei atacate se constată neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de precizatul text legal a fi întrunite cumulativ.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge,

ca nefondat, recursul declarat, în cauză, de intimata pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta O.M.B., împotriva deciziei nr. 71 din 4 mai 2005 a Curții de Apel

București.

Respinge recursul declarat de pârâta

R.N.P.R. – D.S.P., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.