ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2006

HOTĂRÂRE
14.03.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 21

octombrie 2004, reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava a chemat în judecată pârâta SC

C.P. SRL Dornești, pentru obligarea la plata sumei de 1.348.632.323 lei,

penalități pentru întârziere în decontarea a unui număr de 5 facturi emise în

2002 (iunie – octombrie 2002) și 341.703.635 lei, a 4 facturi emise în 2003

(februarie – mai) pentru plata masei lemnoase pe picior livrate.

Tribunalul Suceava, secția comercială

și contencios administrativ, prin Ordonanța nr. 34 din 14 ianuarie 2005 a admis

acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1.690.335.958 lei, penalități de

întârziere, cu 81.657.940, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a prețului produselor livrate,

astfel că se datorează penalități contractuale.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței menționate a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 42 din 25 mai 2005, hotărârea atacată

fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu

obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

22.735.959 lei.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că întârzierea în plata prețului s-a datorat imposibilității

transmiterii materialului lemnos și deci valorificării acestuia, întrucât zona

de exploatare cât și unicul pod de acces au fost afectate de ploi torențiale,

ce au distrus căile de acces, situație de forță majoră. Ca urmare. M.A.A.P. a

emis Ordinul nr. 635/2002, care prevede neaplicarea penalităților de întârziere

în cazul în care masa lemnoasă provine din doborâturi de vânt, cum este cazul

în speță.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 4 ș 5 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

- ordinul M.A.A.P. nr. 635/2002 nu

este aplicabil în cauză și pentru a face această dovadă ar fi trebuit să fie

efectuată o expertiză de specialitate.

- așa zisele calamități s-au produs

după exploatarea masei lemnoase neachitate în termen, astfel că pârâta nu poate

fi exonerată de răspundere.

- greșit instanța de apel nu a admis

cererea de restituire a taxei de timbru în plus achitată la instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Din probele depuse de pârâtă în

apel, procesele verbale din 24 iulie 2002 și 31 octombrie 2002 rezultă că în O.S.F.

datorită calamităților naturale din luna iulie, august 2002, s-au blocat căile

de acces pentru colectarea masei lemnoase propunându-se decalarea termenelor de

exploatare pentru luna octombrie și decembrie 2002.

Ca urmare, părțile contractante au

încheiat actele adiționale din 8 august 2000 și 18 noiembrie 2002.

Prin încheierea acestor acte

adiționale, recurenta a recunoscut existența calamităților naturale, astfel că

având în vedere și prevederile art. 43 din contract, instanța de apel a reținut

întemeiat că întârzierea în plata prețului materialului lemnos nu este

imputabilă pârâtei, astfel că pretențiile pentru penalități nu sunt întemeiate.

Pârâta beneficiară s-a încadrat și

în prevederile art. 34 alin. (3) din Ordinul M.A.A.P. nr. 635 din 23 decembrie

2002, potrivit cărora, pentru masa lemnoasă provenită din calamități naturale

(doborâturi, alunecări de teren, etc.) nu se datorează penalități, dacă aceasta

se exploatează până la data de 31 mai a anului următor.

Așa fiind, criticile recurentei

fiind nefondate, recursul urmează să fie respins, cu menținerea hotărârii

atacate ca temeinică și legală.

În ce privește nerestituirea de

către curtea de apel a taxei de timbru în plus achitată la fond, criticile sunt

nefondate întrucât cererea de restituire trebuia formulată la instanța de fond

unde s-a achitat taxa.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 42 din 25

mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2003
, s-au efectuat două expertize ordonate de instanță, și anume, experții P.I. și R.C., care au stabilit că pârâta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă, iar cuantumul acestora este de 69.780.879 lei. Curtea de Apel Suceava, s
ÎCCJ 2005-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2003 la Tribunalul Suceava, reclamanta R.N.P.R. – D.S. Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC Z.T.C. S
ÎCCJ 2005-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 mai 2003, reclamanta P.C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SRL Bistrița, pentru a fi obligată la plata sumei de 105.
ÎCCJ 2005-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5046/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2003, D.S.B. a chemat-o în judecată pe pârâta SC L. SRL Piatra Neamț, pentru ca prin hotărârea ce o va pronu
ÎCCJ 2003-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 774/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 200 reclamanta sucursala P. Suceava, a chemat în judecată pe pârâta S.C. U.R. S.A. Suceava pentru a fi obligată
Sursă