ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 21 octombrie 2004, reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava a chemat în judecată pârâta SC C.P. SRL Dornești, pentru obligarea la plata sumei de 1.348.632.323 lei, penalități pentru întârziere în decontarea a unui număr de 5 facturi emise în 2002 (iunie – octombrie 2002) și 341.703.635 lei, a 4 facturi emise în 2003 (februarie – mai) pentru plata masei lemnoase pe picior livrate. Tribunalul Suceava, secția comercială și contencios administrativ, prin Ordonanța nr. 34 din 14 ianuarie 2005 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1.690.335.958 lei, penalități de întârziere, cu 81.657.940, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a prețului produselor livrate, astfel că se datorează penalități contractuale. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 42 din 25 mai 2005, hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22.735.959 lei. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că întârzierea în plata prețului s-a datorat imposibilității transmiterii materialului lemnos și deci valorificării acestuia, întrucât zona de exploatare cât și unicul pod de acces au fost afectate de ploi torențiale, ce au distrus căile de acces, situație de forță majoră.

Ca urmare. M.A.A.P. a emis Ordinul nr. 635/2002, care prevede neaplicarea penalităților de întârziere în cazul în care masa lemnoasă provine din doborâturi de vânt, cum este cazul în speță. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 4 ș 5 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - ordinul M.A.A.P. nr. 635/2002 nu este aplicabil în cauză și pentru a face această dovadă ar fi trebuit să fie efectuată o expertiză de specialitate. - așa zisele calamități s-au produs după exploatarea masei lemnoase neachitate în termen, astfel că pârâta nu poate fi exonerată de răspundere. - greșit instanța de apel nu a admis cererea de restituire a taxei de timbru în plus achitată la instanța de fond.

Recursul este nefondat. Din probele depuse de pârâtă în apel, procesele verbale din 24 iulie 2002 și 31 octombrie 2002 rezultă că în O.S.F. datorită calamităților naturale din luna iulie, august 2002, s-au blocat căile de acces pentru colectarea masei lemnoase propunându-se decalarea termenelor de exploatare pentru luna octombrie și decembrie 2002. Ca urmare, părțile contractante au încheiat actele adiționale din 8 august 2000 și 18 noiembrie 2002. Prin încheierea acestor acte adiționale, recurenta a recunoscut existența calamităților naturale, astfel că având în vedere și prevederile art. 43 din contract, instanța de apel a reținut întemeiat că întârzierea în plata prețului materialului lemnos nu este imputabilă pârâtei, astfel că pretențiile pentru penalități nu sunt întemeiate.

Pârâta beneficiară s-a încadrat și în prevederile art. 34 alin. (3) din Ordinul M.A.A.P. nr. 635 din 23 decembrie 2002, potrivit cărora, pentru masa lemnoasă provenită din calamități naturale (doborâturi, alunecări de teren, etc.) nu se datorează penalități, dacă aceasta se exploatează până la data de 31 mai a anului următor. Așa fiind, criticile recurentei fiind nefondate, recursul urmează să fie respins, cu menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. În ce privește nerestituirea de către curtea de apel a taxei de timbru în plus achitată la fond, criticile sunt nefondate întrucât cererea de restituire trebuia formulată la instanța de fond unde s-a achitat taxa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 42 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.