ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 februarie 2004 și precizată la datele de 26 februarie 2004, 1 aprilie 2004, 22 aprilie 2004 și 21 aprilie 2005, reclamanta SC A. SRL Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj, să se dispună anularea înregistrării făcută de cea de-a doua pârâtă, sub nr. 6292 din 10 decembrie 2003, cu privire la cererea și documentația pe care le-a depus pentru acordarea alocației de 70% din prețul de achiziție a instalațiilor noi de irigație din producția internă, cu finanțare din fondul „Dezvoltarea agriculturii românești”, constituit conform Legii nr. 268/2001 și acordată la cerere, în limitele Ordinului M.A.A.P.

nr. 117/2002. Reclamanta a solicitat să se constate că, atât cererea, cât și documentația au fost depuse la data de 29 aprilie 2002, în termenul prevăzut de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, să se dispună anularea deciziilor nr. 87 din 10 ianuarie 2003 și nr. 5966 din 9 decembrie 2003, emise de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj și să fie obligați pârâții, la plata sumei de 12.637.497.145 lei, actualizată cu rata inflației pe perioada de la 29 aprilie 2002 și până la data plății efective, cu titlul de daune. Pârâții au depus întâmpinare și au invocat excepțiile privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, motivând că reclamata nu a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru că nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă și nu a formulat acțiunea în justiție, în termen de 1 an de la comunicarea actelor contestate.

Prin sentința nr. 304 din 5 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâți, a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, a anulat actele nr. 5966 din 9 decembrie 2003 și nr. 87 din 10 ianuarie 2003, întocmite de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj, înregistrarea cu nr. 6292 din 10 decembrie 2003, făcută de aceeași pârâtă, cu privire la documentația depusă de reclamantă, a constatat că documentația și cererea pentru acordarea alocației de 70% au fost depuse în termen legal, la data de 29 aprilie 2002, conform Ordinului M.A.A.P. nr. 117/2002 și a obligat pârâții să plătească reclamantei, despăgubiri în sumă de 12.637.497.145 lei, actualizată de la 29 aprilie 2002 și până la achitarea efectivă.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, prin petiția înregistrată sub nr. 1.888 din 24 decembrie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj și prin care a solicitat să i se răspundă la prima cerere, depusă la 29 aprilie 2002. Față de data acestor petiții și de data formulării acțiunii, instanța de fond a considerat că au fost respectate și termenele procedurale prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a formulat cererea pentru acordarea alocației de 70%, în termenul prevăzut de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002 și prin documentația depusă, a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de această alocație.

Instanța de fond a respins apărările pârâților, cu motivarea că, înregistrarea ulterioară a cererii, la 10 decembrie 2003, nu se datorează culpei reclamantei și că, documentația a fost corect depusă la D.G.A.I.A. Cluj, în a cărei rază teritorială se află terenul agricol irigabil. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 8 și 9 și a art. 304 1 C. proc. civ.

Recurenții au criticat soluția de respingere a excepțiilor de inadmisibilitate și de tardivitate a acțiunii, motivând că intimata nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât a susținut că prima cerere a fost depusă la 29 aprilie 2002, dar după împlinirea termenului de 30 de zile pentru soluționare, nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat al autorității de a-i răspunde și nu s-a adresat instanței de contencios administrativ, în termenul de 1 an. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate pe fondul cauzei, recurenții au susținut că în hotărârea atacată s-a reținut greșit că intimata a depus cererea și documentația pentru alocația de 70% în termenul legal și că îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul M.A.A.P.

nr. 117/2002. Recurenții au arătat că intimata a solicitat alocația, după data limită de 18 iunie 2002 și avizul favorabil al directorului general nu a fost datat și înscris în registrul de intrări/ieșiri, astfel încât nu are semnificația depunerii cererii la data de 29 aprilie 2002, indicată în acțiune. Referitor la celelalte condiții prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, recurenții au arătat că intimata nu are dreptul la alocația solicitată, întrucât nu a specificat numărul de instalații de irigat, nu a dovedit că deține teren agricol în baza contractului de asociere în participațiune nr. 3 din 24 aprilie 2002, că a achitat avansul de 30% în termen legal, până la 18 iunie 2002 și că a fost prejudiciată prin neacordarea alocației de 70% din prețul instalațiilor achiziționate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri, pentru următoarele considerente: Excepțiile invocate de recurenți în baza art. 5 alin. (1) și alin. final din Legea nr. 29/1990, privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, au fost corect respinse de instanța de fond, constatându-se că intimata a îndeplinit procedura prealabilă, prin reclamațiile administrative înregistrate sub nr. 4302 din 24 decembrie 2002, nr. 2156 din 22 septembrie 2003 și nr. 17 din 6 noiembrie 2003 și a formulat acțiunea în justiție, în termen de 1 an de la comunicarea soluției dată în recursul ierarhic de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin adresa nr. 5.966 din 9 decembrie 2003 întocmită de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj.

Tardivitatea acțiunii a fost neîntemeiat reiterată în recurs, cu motivarea că termenul de 1 an a început să curgă de la data comunicării adresei nr. 87 din 10 ianuarie 2003, întocmită de aceeași direcție județeană. Recurenții au prezentat numai borderoul de expediție din 13 ianuarie 2003, fără a exista și confirmarea de primire a actului de către intimată, astfel încât va fi respinsă critica formulată sub acest aspect în recurs. Soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală și netemeinică, urmând a fi casată, în sensul că intimata nu are un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele autorităților recurente și pe cale de consecință, acțiunea sa va fi respinsă. În hotărârea atacată, s-a reținut greșit că intimata a îndeplinit condițiile de fond și de formă prevăzute de Ordinul M.A.A.P nr. 117/2002, pentru acordarea alocației de 70% din prețul instalațiilor de irigat achiziționate din producția internă.

Din punct de vedere procedural, Ordinul nr. 117/2002 (M. Of. nr. 194/21.03.2002), a prevăzut la pct. 6 că în termen de maximum 90 de zile de la publicarea ordinului, solicitanții vor depune la direcția județeană în a cărei rază se află terenul agricol, cererea de alocație, conform modului prezentat în anexa ordinului, însoțită de actele doveditoare privind încadrarea în categoria de beneficiari și îndeplinirea condițiilor de eligibilitate. La data de 18 iunie 2002, prin circulara nr. 76.520, M.A.A.P a dispus sistarea aprobării dosarelor pentru achiziționarea instalațiilor de irigat, ca urmare a epuizării sumelor alocate programului respectiv, pe anul 2002 din fondul „Dezvoltarea agriculturii românești”.

Intimata nu a dovedit că până la această dată a înregistrat la D.G.A.I.A. Cluj, cererea și documentația completă, pentru a beneficia de alocația de 70%. Cererea prezentată de intimată ca fiind depusă la direcția recurentă, cu nr. 4 din 29 aprilie 2002 și avizată favorabil de directorul general, nu dovedește îndeplinirea acestei prime condiții procedurale. În motivarea acțiunii, intimata a arătat că dosarul său nu a fost înregistrat la 29 aprilie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj, fiind depus la D.G.A.I.A. Dolj, în a cărei rază își are sediul și că, după desesizarea acestei direcții. pentru necompetență teritorială, dosarul a fost prezentat din nou direcției recurente. la data de 16 iunie 2002, dar fără să fi fost înregistrat.

De asemenea, în petițiile adresate ministerului recurent. la 22 septembrie 2003 și la 6 noiembrie 2003, intimata a susținut că, deși dosarul a fost depus la D.G.A.I.A. Cluj, la 16 iunie 2002, a fost înregistrat la 19 iunie 2002, după împlinirea termenului legal, dar nu a prezentat nici un înscris cu dată certă care să corespundă evidențelor autorității publice sesizate. Instanța de fond a considerat întemeiate aceste apărări ale intimatei și nu a procedat la verificarea și cenzurarea lor, în privința elementelor de fapt care sunt contradictorii sau nedovedite prin probe concludente. Astfel, se constată că intimata nu a depus înscrisurile referitoare la sesizarea D.G.A.I.A. Dolj și la soluția de dezînvestire a acesteia, așa cum s-a pretins în acțiune.

Intimata nu a motivat faptul sesizării acestei direcții, deși Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut expres la pct. 6, competența direcției județene în a cărei rază se află terenul agricol și nu a justificat lipsa oricăror date de înregistrare a cererii sale la cele două direcții județene, inclusiv pentru pretinsa depunere a dosarului la direcția recurentă, la 16 iunie 2002. Cum acordarea alocației de 70% era condiționată, în primul rând, de depunerea cererii și a documentației în termenul prevăzut imperativ în Ordinul nr. 117/2002, nu se poate reține că această cerință a fost respectată de intimată care, în mod cert, la împlinirea termenului, avea cunoștință că solicitarea sa nu este înregistrată nici la D.G.A.I.A.

Cluj și nici la D.G.A.I.A. Dolj. Lipsa de diligență a intimatei cu privire la înregistrarea și depunerea în termenul legal a documentației complete pentru obținerea alocației de 80%, nu a fost avută în vedere de instanța de fond, care a considerat că această situație de fapt se datorează culpei direcției recurente. Instanța de fond și-a argumentat concluzia pe Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie 2003, a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului - Direcția Generală de Evaluare, Inspecții și Monitorizare, deși conținutul acestui act de control nu dovedește înregistrarea dosarului intimatei. De altfel, controlul s-a efectuat pentru soluționarea recursului ierarhic exercitat de intimată prin petițiile din 22 septembrie 2003 și 6 noiembrie 2003 și măsura de a fi analizat pe fond dosarul său, a fost dispusă datorită imposibilității de a se stabili dacă documentația și cererea au fost depuse înainte sau după termenul limită prevăzut în Ordinul nr. 117/2002.

Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie 2003 nu a fost coroborată cu toate celelalte înscrisuri de la dosar și cu susținerile intimatei care a confirmat în acțiune că, la data de 18 iunie 2002, nu avea înregistrate la D.G.A.I.A. Cluj, cererea de alocație și actele doveditoare.

Instanța de fond nu a avut în vedere că prin nota respectivă, responsabilitatea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj, pentru neînregistrarea cererii intimatei, a fost stabilită numai pe baza explicațiilor date de directorul general și de responsabilul programului, precum și faptul declarat de aceștia că intimata nu a solicitat înregistrarea dosarului său, anterior datei de 18 iunie 2002. Această notă a fost greșit considerată ca fiind determinantă pentru stabilirea răspunderii juridice a direcției recurente, cu toate că intimata nu a dovedit demersurile sale pentru înregistrarea cererii și nu a formulat acțiune în justiție, în cazul existenței unui refuz nejustificat al recurenților de a lua în evidență și de a soluționa cererea de acordare a alocației de 70%.

Instanța de fond a apreciat, de asemenea, greșit că este întemeiată apărarea intimatei, privind dreptul său de a primi alocația solicitată prin petiția nr. 4302 din 24 decembrie 2002, după achiziționarea instalațiilor de irigat. La data respectivă, intimata nu avea o cerere înregistrată, nu solicitase să i se comunice dacă dosarul a fost analizat și dacă s-a emis decizia finală. Chiar și după primirea adresei nr. 87 din 10 ianuarie 2003, prin care direcția recurentă i-a comunicat că dosarul său nu a fost înregistrat în termenul legal, intimata nu a acționat pentru a dovedi o altă situație de fapt și pentru valorificarea dreptului pretins, adresându-se numai la data de 22 septembrie 2003 și ulterior, la 6 noiembrie 2003, ministerului-recurent, pe calea recursului ierarhic.

În condițiile în care intimata nu a avut până la 18 iunie 2002, o cerere legal înregistrată și după această dată, nu i s-a comunicat decizia de aprobare a solicitării, nu poate fi primită susținerea că dreptul său la alocația de 70% a fost recunoscut prin avizul dat de directorul general al direcției recurente, la 29 aprilie 2002. Apărarea intimatei este neîntemeiată, cu atât mai mult, cu cât și anterior datei de 18 iunie 2002, cunoștea că avizul respectiv nu are valoarea juridică a deciziei de aprobare a alocației și necesitatea obținerii unei asemenea decizii a fost recunoscută implicit, prin susținerile din acțiune referitoare la demersurile de înregistrare a cererii la D.G.A.I.A. Dolj sau la D.G.A.I.A.

Cluj. Pentru verificarea dosarului de acordare a alocației, a existenței instalațiilor de irigat achiziționate și a modului lor de folosire, Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut la pct. 7 lit. b), competența persoanei numite prin decizia directorului general al direcției județene. Față de această reglementare, instanța de fond a considerat greșit că dosarul intimatei a fost aprobat prin avizul favorabil dat de directorul general, pe cererea cu nr. 4 din 29 aprilie 2002 și a obligat recurenții, să achite alocația solicitată de intimată. În cauză, trebuia făcută distincția între răspunderea pentru neînregistrarea cererii și răspunderea pentru neacordarea alocației, pentru că și în ipoteza unei culpe pentru neînregistrarea dosarului, intimata nu poate pretinde de la recurenți, repararea prejudiciului rezultat din neacordarea alocației, decât în situația îndeplinirii la data de 18 iunie 2002, a condițiilor cumulative prevăzute de Ordinul M.A.A.P.

nr. 117/2002. Instanța de fond a confundat atribuțiile direcției recurente, privind înregistrarea și evidența cererilor, pentru care intimata avea posibilitatea să solicite aplicarea O.G. nr. 27/2002 și atribuțiile aceleiași direcții, ca autoritate de decizie, pentru care nu se poate constata refuzul nejustificat de acordare a alocației, decât în cazul îndeplinirii cerințelor impuse prin ordinul sus-menționat. Intimata nu a dovedit îndeplinirea acestor condiții, prin cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 și nici prin documentația pe care avea obligația să o depună până la 18 iunie 2002. În cererea de alocație, intimata nu a indicat suprafața terenului agricol irigabil, locul situării acestuia și titlul deținerii.

De asemenea, nu a specificat numărul de instalații de irigat pentru care s-a solicitat subvenția și nu a anexat cererii, documentul de plată care să ateste achitarea avansului de 30% din valoarea de achiziție a instalațiilor. Intimata a susținut neîntemeiat că până la data de 18 iunie 2002, a depus întreaga documentație prevăzută de Ordinul nr. 117/2002. Această documentație nu a fost înregistrată la direcția recurentă și au fost prezentate numai, spre avizare, directorului general, cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 și anexele la facturile proforme nr. 00122 din 25 aprilie 2002, și nr. 00123 din 25 aprilie 2002 și nr. 00124 din 25 aprilie 2002, singurele înscrisuri care au aviz favorabil. Plata efectivă a avansului de 30% s-a efectuat prin ordinele de plată nr. 127 din 13 decembrie 2002 și nr. 141 din 23 decembrie 2002, după împlinirea termenului prevăzut la pct. 6 din Ordinul nr. 117/2002.

În privința recepției definitive a instalațiilor de irigat, se constată că intimata a depus la dosar două procese-verbale cu același număr, 1887, dar întocmite la date diferite, respectiv la 24 decembrie 2002 și la 27 decembrie 2002 și numai acesta din urmă cuprinde mențiunea că au participat și au semnat actul, delegații direcției recurente. Față de contradicțiile dintre cele două înscrisuri, nu poate fi primită nici susținerea intimatei, că direcția recurentă a participat la recepția finală a instalațiilor, cu atât mai mult, cu cât nici unul din procesele-verbale nu are completate mențiunile referitoare la numărul și data înregistrării solicitării și actului administrativ prin care s-a aprobat acordarea alocației.

Pentru considerentele expuse, constatând că intimata nu are calitatea de beneficiară a alocației de 70% din valoarea de achiziție a instalațiilor noi de irigat, că nu îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 117/2002 și că nu există temeiuri pentru anularea actelor administrative contestate și pentru stabilirea răspunderii recurenților, prin obligarea lor la plata daunelor materiale solicitate, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și pe cale de consecință, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj împotriva sentinței civile nr. 304 din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de SC A. SRL Craiova. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.