ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

februarie 2004 și precizată la datele de 26 februarie 2004, 1 aprilie 2004, 22

aprilie 2004 și 21 aprilie 2005, reclamanta SC A. SRL Craiova a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj, să

se dispună anularea înregistrării făcută de cea de-a doua pârâtă, sub nr. 6292

din 10 decembrie 2003, cu privire la cererea și documentația pe care le-a depus

pentru acordarea alocației de 70% din prețul de achiziție a instalațiilor noi

de irigație din producția internă, cu finanțare din fondul „Dezvoltarea

agriculturii românești”, constituit conform Legii nr. 268/2001 și acordată la cerere,

în limitele Ordinului M.A.A.P. nr. 117/2002.

Reclamanta a solicitat să se

constate că, atât cererea, cât și documentația au fost depuse la data de 29

aprilie 2002, în termenul prevăzut de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, să se

dispună anularea deciziilor nr. 87 din 10 ianuarie 2003 și nr. 5966 din 9

decembrie 2003, emise de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a

județului Cluj și să fie obligați pârâții, la plata sumei de 12.637.497.145

lei, actualizată cu rata inflației pe perioada de la 29 aprilie 2002 și până la

data plății efective, cu titlul de daune.

Pârâții au depus întâmpinare și au

invocat excepțiile privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, motivând

că reclamata nu a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru

că nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă și nu a formulat

acțiunea în justiție, în termen de 1 an de la comunicarea actelor contestate.

Prin sentința nr. 304 din 5 iulie

2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile invocate de pârâți, a admis acțiunea, astfel cum a fost

precizată, a anulat actele nr. 5966 din 9 decembrie 2003 și nr. 87 din 10

ianuarie 2003, întocmite de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a

județului Cluj, înregistrarea cu nr. 6292 din 10 decembrie 2003, făcută de

aceeași pârâtă, cu privire la documentația depusă de reclamantă, a constatat că

documentația și cererea pentru acordarea alocației de 70% au fost depuse în

termen legal, la data de 29 aprilie 2002, conform Ordinului M.A.A.P. nr.

117/2002 și a obligat pârâții să plătească reclamantei, despăgubiri în sumă de

12.637.497.145 lei, actualizată de la 29 aprilie 2002 și până la achitarea

efectivă.

Pentru pronunțarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă,

prin petiția înregistrată sub nr. 1.888 din 24 decembrie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj și prin care a solicitat să i se răspundă la prima cerere, depusă la 29

aprilie 2002. Față de data acestor petiții și de data formulării acțiunii,

instanța de fond a considerat că au fost respectate și termenele procedurale

prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că

reclamanta a formulat cererea pentru acordarea alocației de 70%, în termenul prevăzut

de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002 și prin documentația depusă, a dovedit

îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de această alocație.

Instanța de fond a respins apărările pârâților, cu motivarea că, înregistrarea

ulterioară a cererii, la 10 decembrie 2003, nu se datorează culpei reclamantei

și că, documentația a fost corect depusă la D.G.A.I.A. Cluj, în a cărei rază teritorială se află terenul agricol irigabil.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs, pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Cluj,

solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 8 și 9 și a art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenții au criticat soluția de

respingere a excepțiilor de inadmisibilitate și de tardivitate a acțiunii,

motivând că intimata nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5

din Legea nr. 29/1990, întrucât a susținut că prima cerere a fost depusă la 29

aprilie 2002, dar după împlinirea termenului de 30 de zile pentru soluționare,

nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat al autorității de a-i

răspunde și nu s-a adresat instanței de contencios administrativ, în termenul

de 1 an.

În dezvoltarea motivelor de recurs

formulate pe fondul cauzei, recurenții au susținut că în hotărârea atacată s-a

reținut greșit că intimata a depus cererea și documentația pentru alocația de

70% în termenul legal și că îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul

M.A.A.P. nr. 117/2002.

Recurenții au arătat că intimata a solicitat

alocația, după data limită de 18 iunie 2002 și avizul favorabil al directorului

general nu a fost datat și înscris în registrul de intrări/ieșiri, astfel încât

nu are semnificația depunerii cererii la data de 29 aprilie 2002, indicată în

acțiune.

Referitor la celelalte condiții

prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr. 117/2002, recurenții au arătat că intimata nu

are dreptul la alocația solicitată, întrucât nu a specificat numărul de

instalații de irigat, nu a dovedit că deține teren agricol în baza contractului

de asociere în participațiune nr. 3 din 24 aprilie 2002, că a achitat avansul

de 30% în termen legal, până la 18 iunie 2002 și că a fost prejudiciată prin

neacordarea alocației de 70% din prețul instalațiilor achiziționate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri, pentru următoarele considerente:

Excepțiile invocate de recurenți în

baza art. 5 alin. (1) și alin. final din Legea nr. 29/1990, privind inadmisibilitatea

și tardivitatea acțiunii, au fost corect respinse de instanța de fond,

constatându-se că intimata a îndeplinit procedura prealabilă, prin reclamațiile

administrative înregistrate sub nr. 4302 din 24 decembrie 2002, nr. 2156 din 22

septembrie 2003 și nr. 17 din 6 noiembrie 2003 și a formulat acțiunea în

justiție, în termen de 1 an de la comunicarea soluției dată în recursul

ierarhic de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin adresa

nr. 5.966 din 9 decembrie 2003 întocmită de Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală a județului Cluj.

Tardivitatea acțiunii a fost

neîntemeiat reiterată în recurs, cu motivarea că termenul de 1 an a început să

curgă de la data comunicării adresei nr. 87 din 10 ianuarie 2003, întocmită de

aceeași direcție județeană. Recurenții au prezentat numai borderoul de

expediție din 13 ianuarie 2003, fără a exista și confirmarea de primire a

actului de către intimată, astfel încât va fi respinsă critica formulată sub

acest aspect în recurs.

Soluția pronunțată pe fondul cauzei

este nelegală și netemeinică, urmând a fi casată, în sensul că intimata nu are

un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele autorităților

recurente și pe cale de consecință, acțiunea sa va fi respinsă.

În hotărârea atacată, s-a reținut

greșit că intimata a îndeplinit condițiile de fond și de formă prevăzute de

Ordinul M.A.A.P nr. 117/2002, pentru acordarea alocației de 70% din prețul

instalațiilor de irigat achiziționate din producția internă.

Din punct de vedere procedural,

Ordinul nr. 117/2002 (M. Of. nr. 194/21.03.2002), a prevăzut la pct. 6 că în

termen de maximum 90 de zile de la publicarea ordinului, solicitanții vor

depune la direcția județeană în a cărei rază se află terenul agricol, cererea

de alocație, conform modului prezentat în anexa ordinului, însoțită de actele

doveditoare privind încadrarea în categoria de beneficiari și îndeplinirea

condițiilor de eligibilitate.

La data de 18 iunie 2002, prin circulara nr. 76.520, M.A.A.P a dispus sistarea aprobării dosarelor pentru achiziționarea instalațiilor de irigat,

ca urmare a epuizării sumelor alocate programului respectiv, pe anul 2002 din

fondul „Dezvoltarea agriculturii românești”.

Intimata nu a dovedit că până la

această dată a înregistrat la D.G.A.I.A. Cluj, cererea și documentația

completă, pentru a beneficia de alocația de 70%.

Cererea prezentată de intimată ca

fiind depusă la direcția recurentă, cu nr. 4 din 29 aprilie 2002 și avizată

favorabil de directorul general, nu dovedește îndeplinirea acestei prime

condiții procedurale.

În motivarea acțiunii, intimata a

arătat că dosarul său nu a fost înregistrat la 29 aprilie 2002, la D.G.A.I.A. Cluj, fiind depus la D.G.A.I.A. Dolj, în a cărei rază își are sediul și că, după

desesizarea acestei direcții. pentru necompetență teritorială, dosarul a fost

prezentat din nou direcției recurente. la data de 16 iunie 2002, dar fără să fi

fost înregistrat. De asemenea, în petițiile adresate ministerului recurent. la

22 septembrie 2003 și la 6 noiembrie 2003, intimata a susținut că, deși dosarul

a fost depus la D.G.A.I.A. Cluj, la 16 iunie 2002, a fost înregistrat la 19 iunie 2002, după împlinirea termenului legal, dar nu a prezentat nici

un înscris cu dată certă care să corespundă evidențelor autorității publice

sesizate.

Instanța de fond a considerat

întemeiate aceste apărări ale intimatei și nu a procedat la verificarea și

cenzurarea lor, în privința elementelor de fapt care sunt contradictorii sau

nedovedite prin probe concludente.

Astfel, se constată că intimata nu a

depus înscrisurile referitoare la sesizarea D.G.A.I.A. Dolj și la soluția de

dezînvestire a acesteia, așa cum s-a pretins în acțiune. Intimata nu a motivat

faptul sesizării acestei direcții, deși Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut expres

la pct. 6, competența direcției județene în a cărei rază se află terenul

agricol și nu a justificat lipsa oricăror date de înregistrare a cererii sale

la cele două direcții județene, inclusiv pentru pretinsa depunere a dosarului

la direcția recurentă, la 16 iunie 2002.

Cum acordarea alocației de 70% era

condiționată, în primul rând, de depunerea cererii și a documentației în

termenul prevăzut imperativ în Ordinul nr. 117/2002, nu se poate reține că

această cerință a fost respectată de intimată care, în mod cert, la împlinirea

termenului, avea cunoștință că solicitarea sa nu este înregistrată nici la D.G.A.I.A. Cluj și nici la D.G.A.I.A. Dolj.

Lipsa de diligență a intimatei cu

privire la înregistrarea și depunerea în termenul legal a documentației

complete pentru obținerea alocației de 80%, nu a fost avută în vedere de

instanța de fond, care a considerat că această situație de fapt se datorează

culpei direcției recurente.

Instanța de fond și-a argumentat

concluzia pe Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie 2003, a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului - Direcția Generală de Evaluare,

Inspecții și Monitorizare, deși conținutul acestui act de control nu dovedește

înregistrarea dosarului intimatei.

De altfel, controlul s-a efectuat

pentru soluționarea recursului ierarhic exercitat de intimată prin petițiile

din 22 septembrie 2003 și 6 noiembrie 2003 și măsura de a fi analizat pe fond

dosarul său, a fost dispusă datorită imposibilității de a se stabili dacă

documentația și cererea au fost depuse înainte sau după termenul limită

prevăzut în Ordinul nr. 117/2002.

Nota nr. 117.970 din 27 noiembrie

2003 nu a fost coroborată cu toate celelalte înscrisuri de la dosar și cu

susținerile intimatei care a confirmat în acțiune că, la data de 18 iunie 2002,

nu avea înregistrate la D.G.A.I.A. Cluj, cererea de alocație și actele

doveditoare.

Instanța de fond nu a avut în vedere

că prin nota respectivă, responsabilitatea Direcției pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală a județului Cluj, pentru neînregistrarea cererii intimatei, a

fost stabilită numai pe baza explicațiilor date de directorul general și de

responsabilul programului, precum și faptul declarat de aceștia că intimata nu

a solicitat înregistrarea dosarului său, anterior datei de 18 iunie 2002.

Această notă a fost greșit

considerată ca fiind determinantă pentru stabilirea răspunderii juridice a

direcției recurente, cu toate că intimata nu a dovedit demersurile sale pentru

înregistrarea cererii și nu a formulat acțiune în justiție, în cazul existenței

unui refuz nejustificat al recurenților de a lua în evidență și de a soluționa

cererea de acordare a alocației de 70%.

Instanța de fond a apreciat, de

asemenea, greșit că este întemeiată apărarea intimatei, privind dreptul său de

a primi alocația solicitată prin petiția nr. 4302 din 24 decembrie 2002, după

achiziționarea instalațiilor de irigat.

La data respectivă, intimata nu avea

o cerere înregistrată, nu solicitase să i se comunice dacă dosarul a fost

analizat și dacă s-a emis decizia finală. Chiar și după primirea adresei nr. 87

din 10 ianuarie 2003, prin care direcția recurentă i-a comunicat că dosarul său

nu a fost înregistrat în termenul legal, intimata nu a acționat pentru a dovedi

o altă situație de fapt și pentru valorificarea dreptului pretins, adresându-se

numai la data de 22 septembrie 2003 și ulterior, la 6 noiembrie 2003,

ministerului-recurent, pe calea recursului ierarhic.

În condițiile în care intimata nu a

avut până la 18 iunie 2002, o cerere legal înregistrată și după această dată,

nu i s-a comunicat decizia de aprobare a solicitării, nu poate fi primită

susținerea că dreptul său la alocația de 70% a fost recunoscut prin avizul dat

de directorul general al direcției recurente, la 29 aprilie 2002.

Apărarea intimatei este

neîntemeiată, cu atât mai mult, cu cât și anterior datei de 18 iunie 2002,

cunoștea că avizul respectiv nu are valoarea juridică a deciziei de aprobare a

alocației și necesitatea obținerii unei asemenea decizii a fost recunoscută

implicit, prin susținerile din acțiune referitoare la demersurile de înregistrare

a cererii la D.G.A.I.A. Dolj sau la D.G.A.I.A. Cluj.

Pentru verificarea dosarului de

acordare a alocației, a existenței instalațiilor de irigat achiziționate și a

modului lor de folosire, Ordinul nr. 117/2002 a prevăzut la pct. 7 lit. b),

competența persoanei numite prin decizia directorului general al direcției

județene.

Față de această reglementare,

instanța de fond a considerat greșit că dosarul intimatei a fost aprobat prin

avizul favorabil dat de directorul general, pe cererea cu nr. 4 din 29 aprilie

2002 și a obligat recurenții, să achite alocația solicitată de intimată.

În cauză, trebuia făcută distincția

între răspunderea pentru neînregistrarea cererii și răspunderea pentru

neacordarea alocației, pentru că și în ipoteza unei culpe pentru neînregistrarea

dosarului, intimata nu poate pretinde de la recurenți, repararea prejudiciului

rezultat din neacordarea alocației, decât în situația îndeplinirii la data de

18 iunie 2002, a condițiilor cumulative prevăzute de Ordinul M.A.A.P. nr.

117/2002.

Instanța de fond a confundat

atribuțiile direcției recurente, privind înregistrarea și evidența cererilor,

pentru care intimata avea posibilitatea să solicite aplicarea O.G. nr. 27/2002

și atribuțiile aceleiași direcții, ca autoritate de decizie, pentru care nu se poate

constata refuzul nejustificat de acordare a alocației, decât în cazul

îndeplinirii cerințelor impuse prin ordinul sus-menționat.

Intimata nu a dovedit îndeplinirea

acestor condiții, prin cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 și nici prin

documentația pe care avea obligația să o depună până la 18 iunie 2002.

În cererea de alocație, intimata nu

a indicat suprafața terenului agricol irigabil, locul situării acestuia și

titlul deținerii. De asemenea, nu a specificat numărul de instalații de irigat

pentru care s-a solicitat subvenția și nu a anexat cererii, documentul de plată

care să ateste achitarea avansului de 30% din valoarea de achiziție a

instalațiilor.

Intimata a susținut neîntemeiat că

până la data de 18 iunie 2002, a depus întreaga documentație prevăzută de

Ordinul nr. 117/2002.

Această documentație nu a fost

înregistrată la direcția recurentă și au fost prezentate numai, spre avizare,

directorului general, cererea nr. 4 din 29 aprilie 2002 și anexele la facturile

proforme nr. 00122 din 25 aprilie 2002, și nr. 00123 din 25 aprilie 2002 și nr.

00124 din 25 aprilie 2002, singurele înscrisuri care au aviz favorabil. Plata

efectivă a avansului de 30% s-a efectuat prin ordinele de plată nr. 127 din 13

decembrie 2002 și nr. 141 din 23 decembrie 2002, după împlinirea termenului

prevăzut la pct. 6 din Ordinul nr. 117/2002.

În privința recepției definitive a

instalațiilor de irigat, se constată că intimata a depus la dosar două

procese-verbale cu același număr, 1887, dar întocmite la date diferite,

respectiv la 24 decembrie 2002 și la 27 decembrie 2002 și numai acesta din urmă

cuprinde mențiunea că au participat și au semnat actul, delegații direcției

recurente. Față de contradicțiile dintre cele două înscrisuri, nu poate fi

primită nici susținerea intimatei, că direcția recurentă a participat la

recepția finală a instalațiilor, cu atât mai mult, cu cât nici unul din

procesele-verbale nu are completate mențiunile referitoare la numărul și data

înregistrării solicitării și actului administrativ prin care s-a aprobat

acordarea alocației.

Pentru considerentele expuse,

constatând că intimata nu are calitatea de beneficiară a alocației de 70% din

valoarea de achiziție a instalațiilor noi de irigat, că nu îndeplinește

condițiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 117/2002 și că nu există

temeiuri pentru anularea actelor administrative contestate și pentru stabilirea

răspunderii recurenților, prin obligarea lor la plata daunelor materiale

solicitate, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și pe cale de

consecință, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj împotriva sentinței civile nr. 304 din 5

iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de SC A. SRL Craiova.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.