ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamanții G.V. și G.C. au chemat în judecată pârâții R.I. și

Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca instanța să constate că

aceștia au încălcat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu

au pus în executare sentința civilă nr. 2936 din 2 iulie 2003, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, învestită

cu formulă executorie.

Prin sentința nr. 291/F din 2 decembrie

2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a dispus amendarea pârâtului R.I., cu câte 500 lei pe zi de

întârziere, începând cu 2 iulie 2003 și până la executarea efectivă a

hotărârii, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la plata unor daune

de întârziere, de câte 1.000.000 lei pe zi, începând cu 2 iulie 2003 și până la

executarea definitivă a hotărârii.

Împotriva sentinței civile sus

menționate au declarat recurs, R.I. și Ministerul Administrației și Internelor.

Printr-o cerere separată,

înregistrată la Curtea de Apel Brașov, G.V. și G.C. au cerut învestirea cu

formulă executorie a sentinței nr. 291/2003, cerere ce a fost respinsă prin

încheierea din 6 mai 2004, cu motivarea că împotriva sentinței s-a exercitat

calea de atac a recursului, recurs care este suspensiv de executare.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs, G.V. și G.C., susținând că sentința nr. 291/2003 este și

definitivă și executorie, emisă în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia nr. 3520 din 3 iunie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursurile declarate de R.I. și de Ministerul

Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 291/F din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a fi pronunțată această

soluție, instanța a reținut că din compunerea dispozițiilor din sentința civilă

nr. 2936/2003, cu răspunsul trimis petiționarilor, prin adresa nr. 711080/A/2003,

se poate constata că obligațiile stabilite în sarcina Ministerului

Administrației și Internelor au fost îndeplinite de acesta, prin adresa nr. 711080/A/2003

și în acest fel, respectiva sentință a fost pusă în executare.

Recursul declarat de reclamanții G.V.

și G.C. împotriva încheierii din 6 mai 2004 a fost respins ca nefondat, avându-se în vedere că împotriva sentinței nr. 291/F din 2 decembrie 2003 se declarase

recurs de către pârâții R.I. și Ministerul Administrației și Internelor, recurs

ce era suspensiv de executare.

Împotriva deciziei nr. 3520 din 3

iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, au formulat cerere de revizuire, în termenul legal,

reclamanții G.V. și G.C., prin mandatar V.G., prin care s-a solicitat în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 5 Cod C. proc. civ., admiterea cererii

de revizuire, casarea deciziei atacate și respingerea recursurilor declarate de

Ministerul Administrației și Internelor și R.I. împotriva sentinței nr. 291/F

din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, Secția comercială și de

contencios administrativ, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Au învederat revizuenții, prin

motivele cererii, că prin decizia instanței de recurs atacată, a avut loc o

nepronunțare asupra unor lucruri cerute și o pronunțare asupra unor lucruri

care nu s-au cerut, în sensul că instanța de recurs, prin hotărârea sa asupra

fondului, nu s-a pronunțat asupra modului cum au fost puse în executare de

către Ministerul Administrației și Internelor, dispozițiile din sentința

irevocabilă și executorie nr. 2936 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu formulă

executorie la 13 august 2003, respectiv a omis să analizeze elementele

esențiale din petitul cererii de chemare în judecată și nu a răspuns la cererea

privind constatarea nepunerii în executare a sentinței irevocabile, atâta vreme,

cât cele două dispoziții la care Ministerul Administrației și Internelor a fost

obligat să le pună în execuție, nu au fost analizate, așa cum au fost formulate

prin sentință, ci cu omisiuni care au schimbat fondul cererilor.

Au mai arătat revizuenții, că

instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, atunci când a

precizat că „prin adresa Ministerului Administrației și Internelor nr. 711080/A

din 5 august 2003 s-a răspuns la cele trei probleme prevăzute în dispozitivul

sentinței, ca o obligație pentru minister”, întrucât nici în dispozitivul

sentinței irevocabile și nici în cererea de informații conform Legii nr. 544/2001,

nu s-a făcut vreo referire la persoanele din Aeroportul Otopeni și cu atât mai

mult, la intențiile Ministerului Administrației și Internelor, de a elabora noi

acte normative, mai ales că dispozițiile din sentință erau punctuale și

referitoare la reglementări existente deja în legislația română, și nu la

intențiile Ministerului Administrației și Internelor de viitor.

Revizuenții au mai precizat că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii lor de anulare a recursului

declarat de Ministerul Administrației și Internelor, justificat de faptul că

acesta a fost semnat de către o persoană lipsită de calitate, respectiv de

către directorul general al Direcției Juridice a ministerului, în loc de

ministru.

Cererea de revizuire a deciziei nr. 3520

din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, formulată de revizuenții G.V. și G.C., este nefondată și va fi

respinsă pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 2

și 5 C. proc. civ., invocate de revizuenți, ca temei juridic al cererii,

revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul,

se poate cere dacă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care

nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut (pct. 2), respectiv dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea instanței pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere (pct. 5).

În ceea ce privește primul temei de revizuire

invocat de reclamanți, se reține că acesta nu este întemeiat, întrucât instanța

de recurs, prin decizia nr. 3520 din 3 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu s-a

pronunțat asupra unor lucruri necerute și nici nu a omis să se pronunțe asupra

unor lucru solicitate, atâta timp, cât a dispus casarea hotărârii instanței de

fond și respingerea în întregime a acțiunii reclamanților, formulată în

contradictoriu cu pârâții R.I. și Ministerul Administrației și Internelor, cu

motivarea că dispozițiile din sentința civilă nr. 2936/2003 a Tribunalului

Brașov au fost aduse la îndeplinire prin adresa nr. 711080/A/2003 a

Ministerului Administrației și Internelor.

Nu este întemeiat nici motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care presupune existența

la data pronunțării hotărârii, a unor înscrisuri reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare asimilată forței majore,

justificat de împrejurarea că, atât adresa nr. 15/2005/66493, a Ministerului

Justiției - Comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la

informațiile de interes public, cât și răspunsul șefului secției consulare din

cadrul Ambasadei României din Germania, au fost emise ulterior pronunțării

deciziei atacate.

În aceste condiții, nefiind

întrunite prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată

de revizuenții G.V. și G.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de G.V. și de G.C. împotriva deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.