ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamanții G.V. și G.C. au chemat în judecată pârâții R.I. și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca instanța să constate că aceștia au încălcat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu au pus în executare sentința civilă nr. 2936 din 2 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu formulă executorie.

Prin sentința nr. 291/F din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus amendarea pârâtului R.I., cu câte 500 lei pe zi de întârziere, începând cu 2 iulie 2003 și până la executarea efectivă a hotărârii, precum și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la plata unor daune de întârziere, de câte 1.000.000 lei pe zi, începând cu 2 iulie 2003 și până la executarea definitivă a hotărârii. Împotriva sentinței civile sus menționate au declarat recurs, R.I. și Ministerul Administrației și Internelor. Printr-o cerere separată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov, G.V. și G.C. au cerut învestirea cu formulă executorie a sentinței nr. 291/2003, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 6 mai 2004, cu motivarea că împotriva sentinței s-a exercitat calea de atac a recursului, recurs care este suspensiv de executare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, G.V. și G.C., susținând că sentința nr. 291/2003 este și definitivă și executorie, emisă în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 29/1990. Prin decizia nr. 3520 din 3 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de R.I. și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 291/F din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a fi pronunțată această soluție, instanța a reținut că din compunerea dispozițiilor din sentința civilă nr. 2936/2003, cu răspunsul trimis petiționarilor, prin adresa nr. 711080/A/2003, se poate constata că obligațiile stabilite în sarcina Ministerului Administrației și Internelor au fost îndeplinite de acesta, prin adresa nr. 711080/A/2003 și în acest fel, respectiva sentință a fost pusă în executare.

Recursul declarat de reclamanții G.V. și G.C. împotriva încheierii din 6 mai 2004 a fost respins ca nefondat, avându-se în vedere că împotriva sentinței nr. 291/F din 2 decembrie 2003 se declarase recurs de către pârâții R.I. și Ministerul Administrației și Internelor, recurs ce era suspensiv de executare. Împotriva deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au formulat cerere de revizuire, în termenul legal, reclamanții G.V. și G.C., prin mandatar V.G., prin care s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 5 Cod C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei atacate și respingerea recursurilor declarate de Ministerul Administrației și Internelor și R.I.

împotriva sentinței nr. 291/F din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, Secția comercială și de contencios administrativ, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Au învederat revizuenții, prin motivele cererii, că prin decizia instanței de recurs atacată, a avut loc o nepronunțare asupra unor lucruri cerute și o pronunțare asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că instanța de recurs, prin hotărârea sa asupra fondului, nu s-a pronunțat asupra modului cum au fost puse în executare de către Ministerul Administrației și Internelor, dispozițiile din sentința irevocabilă și executorie nr. 2936 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu formulă executorie la 13 august 2003, respectiv a omis să analizeze elementele esențiale din petitul cererii de chemare în judecată și nu a răspuns la cererea privind constatarea nepunerii în executare a sentinței irevocabile, atâta vreme, cât cele două dispoziții la care Ministerul Administrației și Internelor a fost obligat să le pună în execuție, nu au fost analizate, așa cum au fost formulate prin sentință, ci cu omisiuni care au schimbat fondul cererilor.

Au mai arătat revizuenții, că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, atunci când a precizat că „prin adresa Ministerului Administrației și Internelor nr. 711080/A din 5 august 2003 s-a răspuns la cele trei probleme prevăzute în dispozitivul sentinței, ca o obligație pentru minister”, întrucât nici în dispozitivul sentinței irevocabile și nici în cererea de informații conform Legii nr. 544/2001, nu s-a făcut vreo referire la persoanele din Aeroportul Otopeni și cu atât mai mult, la intențiile Ministerului Administrației și Internelor, de a elabora noi acte normative, mai ales că dispozițiile din sentință erau punctuale și referitoare la reglementări existente deja în legislația română, și nu la intențiile Ministerului Administrației și Internelor de viitor.

Revizuenții au mai precizat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii lor de anulare a recursului declarat de Ministerul Administrației și Internelor, justificat de faptul că acesta a fost semnat de către o persoană lipsită de calitate, respectiv de către directorul general al Direcției Juridice a ministerului, în loc de ministru. Cererea de revizuire a deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuenții G.V. și G.C., este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 2 și 5 C. proc.

civ., invocate de revizuenți, ca temei juridic al cererii, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2), respectiv dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea instanței pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere (pct. 5). În ceea ce privește primul temei de revizuire invocat de reclamanți, se reține că acesta nu este întemeiat, întrucât instanța de recurs, prin decizia nr. 3520 din 3 iunie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu s-a pronunțat asupra unor lucruri necerute și nici nu a omis să se pronunțe asupra unor lucru solicitate, atâta timp, cât a dispus casarea hotărârii instanței de fond și respingerea în întregime a acțiunii reclamanților, formulată în contradictoriu cu pârâții R.I.

și Ministerul Administrației și Internelor, cu motivarea că dispozițiile din sentința civilă nr. 2936/2003 a Tribunalului Brașov au fost aduse la îndeplinire prin adresa nr. 711080/A/2003 a Ministerului Administrației și Internelor. Nu este întemeiat nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care presupune existența la data pronunțării hotărârii, a unor înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare asimilată forței majore, justificat de împrejurarea că, atât adresa nr. 15/2005/66493, a Ministerului Justiției - Comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public, cât și răspunsul șefului secției consulare din cadrul Ambasadei României din Germania, au fost emise ulterior pronunțării deciziei atacate.

În aceste condiții, nefiind întrunite prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuenții G.V. și G.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.V. și de G.C. împotriva deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.