ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 196/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2004, reclamanta SC P. SA Brașov a solicitat obligarea pârâtei SC M.G. SRL la plata sumei de 1.067.386.916 lei, reprezentând 970.351.783 lei despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere și 97.035.133 lei penalități de 0,1 % pe zi de întârziere calculate, conform convenției încheiate la data de 9 iulie 2002, la suma de 439.072.880 lei stabilită prin Ordonanța din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Brașov, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2087 din 24 noiembrie 2004 a respins cererea reclamantei cu motivarea că prin ordonanța Tribunalului Brașov din 27 ianuarie 2003 s-a admis în parte cererea acesteia și pârâta a fost obligată ca în termen de 30 de zile să-i plătească suma de 439.072.886 lei preț, 254.033.124 lei penalități de întârziere și 16.303.000 lei cheltuieli de judecată și reclamanta putea să ceară executarea acestei hotărâri conform dispozițiilor art. 371 2 C. proc. civ. S-a reținut că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, cuantumul penalităților de întârziere nu putea depăși suma asupra căreia sunt calculate, decât în situația în care părțile ar fi prevăzut-o în mod expres.

Prin decizia nr. 72 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că, s-a admis în parte acțiunea și pârâta a fost obligată la plata sumei de 189.039.762 lei despăgubiri și penalități de întârziere; s-au respins celelalte pretenții și intimata pârâtă a fost obligată la 18.111.682 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 371 2 C. proc. civ., întrucât cuantumul penalităților și despăgubirilor s-a stabilit prin ordonanța din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Brașov, iar potrivit convenției părților din 9 iulie 2002, acestea sunt datorate până la plata debitului.

S-a stabilit că în raport de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, conform cărora totalul penalităților de întârziere în decontare, nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, reclamantei i se cuvin penalități și despăgubiri pentru întârziere pe perioada 1 noiembrie 2002 – 9 iunie 2003 în sumă de 185.039.762 lei. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC P. SA Brașov a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulată împotriva pârâtei.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța a admis acțiunea numai pentru suma de 189.039.762 lei cu titlu de despăgubiri și penalități și a confundat debitul cu penalitățile acordate prin ordonanța din 15 mai 2003. Că suma solicitată reprezintă penalități și despăgubiri calculate pentru perioada 1 decembrie 2002 data formulării cererii pentru somația de plată și până la 9 iunie 2003 data achitării integrale a debitului. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, întrucât între părți nu s-a încheiat contract care să prevadă expres că valoarea penalităților poate depăși cuantumul debitului potrivit dispozițiilor art. 2 și 4 din Legea nr. 469/2002. Recursul nu este fondat.

Părțile au încheiat la 9 iulie 2002 o convenție prin care au stabilit ca plata sumelor de 167.018.812 lei, reprezentând contravaloare facturi și respectiv 8.417 euro în echivalent la data plății reprezentând utilaje livrate să se facă în 3 tranșe prevăzute în mod expres, iar în caz de întârziere în plată, pârâta a fost de acord ca pe lângă penalitățile de întârziere de 0,1 % să plătească și despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin ordonanța din 27 ianuarie 2003 a admis în parte cererea creditoarei și a somat-o pe debitoare ca în termen de 30 de zile să plătească suma de 439.072.886 lei cu titlu de preț, 254.033.124 lei penalități de întârziere și 16.303.000 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta a încasat aceste sume la data de 9 iunie 2003, și prin litigiul dedus judecății a pretins obligarea pârâtei la 1.067.386.916 lei, reprezentând despăgubiri și penalități de întârziere calculate de la 1 noiembrie 2002 până la 9 iunie 2003 data achitării debitului. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de apel a reținut că recurenta pârâtă datorează numai suma de 185.039.762 lei ce a rezultat din deducerea din suma de 439.072.886 lei (reprezentând debitul) a sumei de 254.033.124 lei la care a fost obligată prin ordonanța Tribunalului Brașov din 27 ianuarie 2003, și a fost achitată de pârâtă.

Susținerea recurentei că instanța printr-un raționament greșit a confundat debitul cu penalitățile, nu are suport probator întrucât față de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, s-a avut în vedere că valoarea penalităților acordate, să nu depășească cuantumul debitului, deoarece părțile nu au stipulat o convenție în acest sens. Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii și urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 72/ Ap din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.