ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, O. M.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu M.M.S.S.F., anularea O.M.M. nr. 425 din 31 mai 2006 ca fiind netemeinic și nelegal. S-a solicitat anularea lui pentru că a fost emis cu încălcarea normelor legale în materie. Prin punerea în aplicare a acestui ordin se impune, pe cale de consecință, rezilierea unui Protocol de colaborare între I.N.M.L. și O.M.F.M. ce va avea ca efect concedierea de salariați și prejudicii materiale pentru I.N.M.L. și furnizorul de servicii. În preambulul său nu se identifică nici o lege, hotărâre în baza și-n executarea căreia să se poată emite un act administrativ, conține soluții care contravin H.G.

nr. 1320/2001, H.G. nr. 384/2001 pentru aprobarea N.M. de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate. S-a formulat o precizare la acțiune și s-a solicitat constatarea inexistenței O.M.M.S.S.F. nr. 425/2006 care nu a fost publicat conform art. 10 din Legea nr. 24/2000 și art. 35 alin. (1) din H.G. nr. 50/2005, iar dacă va fi publicat să se constate nelegalitatea și netemeinicia lui, solicitându-se și anularea tuturor actelor subsecvente, emise în baza actului atacat. Pârâtul a invocat excepția lipsei calității de subiect de sezină al reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1785 din 7 septembrie 2006, a respins excepțiile lipsei calității de subiect de sezină a reclamantului și a inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiate și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. S-a apreciat că reclamantul are calitatea de subiect de sezină pentru că este o instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, în subordinea M.M.S.S.F. și față de scopul și finalitatea actului administrativ dedus judecății. Si excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că a fost dedus controlului judecătoresc un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică, act cu privire la care a fost efectuată procedura prealabilă.

Pe fond, s-a apreciat că actul administrativ nu are caracter de act normativ și nu se poate susține că ar fi inexistent pentru că nu a trebuit să fie publicat în Monitorul Oficial. Actul a fost comunicat O.M.F.M. de îndată ce a fost emis, astfel că nu se pune problema inexistenței actului administrativ, în condițiile în care chiar reclamantul a formulat plângere prealabilă. Ordinul nr. 425/2006 a fost emis în limita competențelor legale și nu se poate reține că prin actul atacat s-ar institui norme prohibitive de natură a îngrădi verificarea stării de sănătate a lucrătorilor români care vor presta activități pe o perioadă determinată în afara țării, deoarece verificarea stării de sănătate a acestora poate fi făcută deopotrivă și în România, dar la oricare societate sau instituție de profil medical care are competența de a emite astfel de certificate medicale de sănătate, dar acest certificat de sănătate nu este obligatoriu pentru R.F.G.

Prin ordinul atacat s-a înlăturat exclusivitatea I.N.M.L. de a elibera certificate de sănătate pentru lucrătorii români ce vor presta activitate pe durată determinată în R.F.G., cât și efectuarea de către O.M.F.M. a selecției de societăți sau instituții pentru eliberarea unor astfel de certificate de sănătate, astfel că, prin acesta nu au fost încălcate prevederile normative în materie de protecție a cetățenilor români care lucrează în străinătate. Au fost înlăturate susținerile reclamantului O.M.F.M. referitoare la protocolul încheiat la 26 februarie 2002, deoarece prin acesta nu se protejau interesele lucrătorilor români ci se realiza o detaliere a modalității de conlucrare și luare de măsuri pentru examinarea stării de sănătate și a capacității de muncă a lucrătorilor români, în sensul desemnării I.N.M.L.

de a încheia contracte cu persoane juridice abilitate legal și de a elibera certificate de sănătate cu îndeplinirea condițiilor de sănătate ce au fost verificate de medicul consultant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs O.M.F.M. Este criticată susținerea că ordinul atacat nu ar fi act administrativ cu valoare normativă, pentru că „reglementează chestiuni interne de organizare și funcționare instituțională între O.M.F.M. și M.M.S.S.F., deoarece este dat în aplicarea unor acte normative, creează situații juridice noi, supuse regimului de drept public, diferite de cele anterioare și evocă un nou regim juridic, în aplicarea unor acorduri internaționale, care se adresează tuturor, oricine putând intra sub incidența lor la un moment dat.

Se susține că Ordinul nr. 425/2006 este nelegal și netemeinic pentru că a fost emis, în mod unilateral, cu depășirea competențelor ce-i revin din lege și încălcarea legalității în domeniu. În privința art. l din ordinul atacat au fost făcute multe referiri la înțelegerea aprobată prin H.G. nr. 930/1999, ulterior abrogată prin modificările parțiale operate prin H.G. nr. 363/2005, susținându-se că ordinul este nelegal. Sunt criticate sub aspectul legalității și temeiniciei și art. 2 și art. 3 din ordinul atacat. Se invocă și faptul că ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Aceste motive de recurs au fost depuse de avocatul O. M.F.M. În motivele de recurs depuse sub semnătură O.M.F.M., se invocă, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. iar, în fapt, sunt reluate motivele de nelegalitate și netemeinicie a ordinului din cererea de chemare în judecată. M.M.S.S.F. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Ordinul nr. 425 din 31 mai 2006 a fost emis de M.M.S.S.F., în conformitate cu H.G. nr. 412/2005, care dă dreptul acestuia de a emite ordine. Ordinul nu a fost publicat în M. Of.

pentru că nu are caracter normativ ci vizează unele aspecte legate de activitatea O.M.F.M., care nu va mai putea solicita certificate de sănătate sau adeverințe medicale lucrătorilor români care urmează să lucreze în R.F.G., nu va mai putea să efectueze selecții de societăți sau instituții care au dreptul conform legii, să elibereze certificate de sănătate și va fi obligată să accepte certificate de sănătate eliberate de la oricare societate sau instituție de specialitate care are dreptul să elibereze astfel de certificate, nu va organiza călătoria lucrătorilor către Spania, decât atunci când se solicită în mod expres de către autoritățile spaniole. În Constituția României, sunt reglementate cele două cazuri de inexistență a actelor în caz de nepublicare – decretele.

Președintelui României și hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern, potrivit art. 100 alin. (1) și art. 108 alin. (4). Faptul că ordinul nu a fost publicat nu duce la inexistența acestuia. Se poate observa că actul administrativ vizează exclusiv activitatea O.M.F.M., care este instituție publică, aflată în subordinea M.M.S.F., căreia i-a fost comunicat actul emis. Referitor la motivele invocate de apărătorul O. M.F.M. se constată că sunt nefondate pentru că prin ordinul emis nu au fost modificate acte sau înțelegeri internaționale, ci, din contră, prin actul emis au fost aduse dispozițiile interne în acord cu cele prevăzute în acorduri internaționale. Astfel, înțelegerea aprobată prin H.G.

nr. 363/2005 nu prevede un control medical al solicitantului din România, astfel că, prin ordinul atacat s-a prevăzut obligația ca O.M. F.M. să nu mai solicite certificate de sănătate sau adeverințe medicale lucrătorilor români care urmează să lucreze în Germania. Având în vedere că O.M.F.M. este în subordinea M.M.S.S.F., acesta poate stabili anumite obligații, fiind în raporturi de subordonare. Prin art. 3 din ordinul atacat nu se aduce o modificare nici a Acordului dintre România și Spania, aprobat prin Legea nr. 464/2002, pentru că prin aceasta nu se prevede că O.M.F.M. se ocupă și de organizarea călătoriei lucrătorilor către Spania. În privința motivelor de recurs depuse de O. M.F.M., și acestea vor fi respinse pentru aceleași considerente.

Chiar dacă în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din modul de redactare al motivelor, acestea nu s-au regăsit. Oricum, hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt cât și în drept și nu cuprinde motive străine de natura pricinii. Instanța de fond a apreciat corect actul juridic dedus judecății, analizând legalitatea și temeinicia acestuia. În legătură cu faptul că hotărârea ar fi dată fără temei legal sau cu aplicarea greșită a legii și acest motiv este nefondat, pentru că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, pronunțând o soluție legală și temeinică. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.M.F.M. împotriva sentinței civile nr. 1785 din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.