ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, O.

M.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu M.M.S.S.F.,

anularea O.M.M. nr. 425 din 31 mai 2006 ca fiind netemeinic și nelegal.

S-a solicitat

anularea lui pentru că a fost emis cu încălcarea normelor legale în materie.

Prin punerea în aplicare a acestui ordin se impune, pe cale de

consecință, rezilierea unui Protocol de colaborare între I.N.M.L. și O.M.F.M.

ce va avea ca efect concedierea de salariați și prejudicii

materiale pentru I.N.M.L. și furnizorul de

servicii.

În preambulul său nu se identifică nici o lege, hotărâre în baza

și-n executarea căreia să se poată emite un

act administrativ, conține soluții care contravin H.G. nr. 1320/2001, H.G. nr. 384/2001

pentru aprobarea N.M. de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind

protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.

S-a formulat o precizare la acțiune și s-a solicitat constatarea

inexistenței O.M.M.S.S.F.

nr. 425/2006 care nu a fost publicat conform

art. 10 din Legea nr. 24/2000 și art. 35 alin. (1)

din H.G. nr. 50/2005, iar dacă va fi publicat să se constate nelegalitatea și

netemeinicia lui, solicitându-se și anularea tuturor actelor subsecvente, emise

în baza actului atacat.

Pârâtul a

invocat excepția lipsei calității de subiect de sezină

al reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe fond, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.

Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 1785 din 7 septembrie

2006, a respins excepțiile lipsei calității de subiect de sezină a reclamantului și a

inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiate și a respins acțiunea, astfel cum a

fost precizată, ca neîntemeiată.

S-a apreciat

că reclamantul are calitatea de subiect de sezină pentru că este o instituție

publică cu personalitate juridică,

finanțată

de la bugetul de stat, în subordinea M.M.S.S.F. și față de

scopul și

finalitatea actului administrativ dedus judecății.

Si excepția

inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că a fost dedus

controlului judecătoresc un act administrativ unilateral emis de o autoritate

publică, act cu privire la care a fost efectuată procedura prealabilă.

Pe fond, s-a apreciat că actul administrativ nu are caracter de act

normativ și nu se poate susține că ar fi inexistent pentru că nu a

trebuit să fie publicat în Monitorul Oficial.

Actul a fost

comunicat O.M.F.M. de îndată ce a fost emis, astfel că nu se pune problema

inexistenței actului administrativ, în condițiile în care chiar reclamantul a

formulat plângere prealabilă.

Ordinul nr. 425/2006

a fost emis în limita competențelor legale și nu se poate reține că prin actul

atacat s-ar institui norme prohibitive de natură a îngrădi verificarea stării

de sănătate a lucrătorilor români care vor presta activități pe o perioadă

determinată în afara țării, deoarece verificarea stării de sănătate a acestora

poate fi făcută deopotrivă și în România, dar la oricare societate sau

instituție de profil medical care are competența de a emite astfel de

certificate medicale de sănătate, dar acest certificat de sănătate nu este

obligatoriu pentru R.F.G.

Prin ordinul

atacat s-a înlăturat exclusivitatea I.N.M.L. de a

elibera certificate de sănătate pentru lucrătorii români ce vor presta

activitate pe durată determinată în R.F.G., cât și efectuarea

de către O.M.F.M.

a selecției de societăți sau instituții pentru eliberarea unor astfel de

certificate de sănătate, astfel că, prin acesta nu au fost încălcate

prevederile normative în materie de protecție a cetățenilor români care

lucrează în străinătate.

Au fost

înlăturate susținerile reclamantului O.M.F.M. referitoare la protocolul

încheiat la 26 februarie 2002, deoarece prin acesta nu se protejau interesele

lucrătorilor români ci se realiza o detaliere a modalității de conlucrare și

luare de măsuri pentru examinarea stării de sănătate și a capacității de muncă

a lucrătorilor români, în sensul desemnării I.N.M.L. de a încheia contracte cu

persoane juridice abilitate legal și de a elibera certificate de sănătate cu

îndeplinirea condițiilor de sănătate ce au fost verificate de medicul

consultant.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs O.M.F.M.

Este criticată

susținerea că ordinul atacat nu ar fi act administrativ cu valoare normativă,

pentru că „reglementează chestiuni interne de organizare și funcționare

instituțională între O.M.F.M. și M.M.S.S.F., deoarece este dat în aplicarea

unor acte normative, creează situații juridice noi, supuse regimului de drept

public, diferite de cele anterioare și evocă un

nou regim juridic, în

aplicarea unor acorduri internaționale, care se

adresează tuturor, oricine putând intra sub incidența lor la un moment dat.

Se susține că Ordinul nr. 425/2006 este nelegal și netemeinic

pentru că a fost emis, în mod unilateral, cu

depășirea competențelor ce-i revin din lege și încălcarea legalității în

domeniu.

În privința art.

l din ordinul atacat au fost făcute multe referiri la înțelegerea aprobată prin

H.G. nr. 930/1999, ulterior abrogată prin modificările parțiale operate prin H.G.

nr. 363/2005, susținându-se că ordinul este nelegal.

Sunt

criticate sub aspectul legalității și temeiniciei și art. 2 și art. 3 din

ordinul atacat.

Se invocă și faptul că ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

Aceste motive de recurs au fost depuse de avocatul O.

M.F.M.

În motivele

de recurs depuse sub semnătură O.M.F.M., se invocă, în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. iar, în fapt, sunt

reluate motivele de nelegalitate și netemeinicie a

ordinului din cererea de chemare în judecată.

M.M.S.S.F. a

depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând

probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Ordinul nr. 425

din 31 mai 2006 a fost emis de M.M.S.S.F., în conformitate cu H.G. nr. 412/2005,

care dă dreptul acestuia de a emite ordine.

Ordinul nu a

fost publicat în M. Of. pentru că nu

are

caracter normativ ci vizează unele aspecte legate de activitatea

O.M.F.M.,

care nu va mai putea

solicita certificate

de sănătate sau adeverințe medicale lucrătorilor români care urmează să lucreze

în R.F.G., nu va mai putea

să efectueze selecții de societăți sau

instituții care au dreptul conform legii, să elibereze certificate de sănătate

și va fi obligată să accepte certificate de sănătate eliberate de la oricare

societate sau instituție de specialitate care are dreptul să elibereze astfel

de

certificate, nu va organiza călătoria

lucrătorilor către Spania, decât

atunci când se solicită în mod expres

de către autoritățile spaniole.

În Constituția

României, sunt reglementate cele două cazuri de inexistență a actelor în caz de

nepublicare – decretele.

Președintelui

României și hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern, potrivit art. 100 alin.

(1) și art. 108 alin. (4).

Faptul că ordinul nu a fost

publicat nu duce la inexistența acestuia.

Se poate

observa că actul administrativ vizează exclusiv activitatea O.M.F.M., care este

instituție publică, aflată în subordinea M.M.S.F., căreia i-a fost comunicat

actul emis.

Referitor la motivele invocate de apărătorul O.

M.F.M. se constată că sunt nefondate pentru că prin

ordinul emis nu au fost modificate acte sau înțelegeri internaționale, ci, din

contră, prin actul emis au fost aduse dispozițiile interne în acord cu cele

prevăzute în acorduri internaționale.

Astfel, înțelegerea

aprobată prin H.G. nr. 363/2005 nu

prevede

un control medical al solicitantului din România, astfel că, prin ordinul

atacat s-a prevăzut obligația ca O.M.

F.M. să nu mai solicite certificate

de sănătate sau

adeverințe medicale

lucrătorilor români care urmează să lucreze în

Germania.

Având în vedere că

O.M.F.M. este în subordinea M.M.S.S.F., acesta poate stabili anumite obligații,

fiind în raporturi de subordonare.

Prin art. 3

din ordinul atacat nu se aduce o modificare nici a Acordului dintre România și

Spania, aprobat prin Legea nr. 464/2002, pentru că prin aceasta nu se prevede

că O.M.F.M. se ocupă și de organizarea călătoriei lucrătorilor către Spania.

În privința

motivelor de recurs depuse de O.

M.F.M., și

acestea vor fi respinse pentru aceleași

considerente.

Chiar dacă în drept

au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din modul de redactare al motivelor, acestea nu s-au regăsit.

Oricum,

hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt

cât și în drept și nu cuprinde motive străine de

natura pricinii.

Instanța de fond a

apreciat corect actul juridic dedus judecății, analizând legalitatea și

temeinicia acestuia.

În legătură cu faptul că hotărârea

ar fi dată fără temei legal sau cu aplicarea greșită a legii și acest motiv

este nefondat, pentru

că instanța de fond a

făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale,

pronunțând o soluție

legală și temeinică.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.M.F.M. împotriva

sentinței civile nr. 1785 din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

ianuarie 2007.