ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.M. în nume propriu și ca reprezentată a L.A.F.A.F.R. a chemat în judecată Guvernul României, Radioteleviziunea Română și I.R.E. Dâmbovița, solicitând Instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea H.G. nr. 185 și nr. 186/2003 precum și a H.G. nr. 977 și nr. 978/2003, privind plata taxei radio - tv. Precizându-și ulterior acțiunea, reclamanta a cerut introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Radiodifuziunii Române. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele normative a căror anulare o solicită s-a instituit obligativitatea taxei radio - tv pentru toate persoanele juridice chiar dacă nu posedă radio - tv, această măsură încălcând dispozițiile art. 48 din Constituția României precum și art. 1 și art. 2 din C.I.A.D.O.

A mai susținut și că față de decizia Curții Constituționale nr. 297/2004, hotărârile de Guvern menționate în acțiunea introductivă de Instanță, sunt nule de drept. Prin sentința civilă nr. 67 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantele O.M. și L.A.F.T. În motivarea sentinței, s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor urmează să fie respinsă, deoarece prin Hotărârea de Guvern a cărei anulare s-a solicitat, reclamantele s-au considerat vătămate în drepturilor lor legitime, de acest act administrativ considerat nelegal.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut că, întrucât atât prin notele scrise, cât și oral, reclamantele, prin mandatar, au solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, Instanța având în vedere principiul disponibilității părților, va da curs solicitării acestora. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, din data de 7 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 67 din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cerere formulată de petenta O.M., dispunând îndreptarea erorii materiale în sensul că în dispozitivul sentinței nr. 67 din 12 aprilie 2007 se va înscrie „Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect”.

Nemulțumită de soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești reclamanta O.M. a formulat recurs atât împotriva Deciziei civile nr. 67 din 12 aprilie 2007, cât și împotriva încheierii pronunțată de această Instanță, în camera de Consiliu, la data de 7 iunie 2007. La rândul său, reclamanta L.A.F.T. a promovat recurs împotriva încheierii pronunțate în Camera de Consiliu, la data de 7 iunie 2007 de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Recurentele au susținut prin motivele comune de recurs declarate împotriva încheierii de ședință din 7 iunie 2007, pronunțată în Camera de Consiliu de către Curtea de Apel Ploiești, că Instanța nu a îndreptat eroarea materială așa cum a fost invocată, încălcând prevederile art. 281 C. proc.

civ. alin. (1) și alin. (5), privitoare la susținerile părților. În plus recurenta O.M., prin recursul declarat împotriva Deciziei nr. 67 din 12 aprilie 2007, a susținut că decizia atacată este criticabilă prin aceea că, este susceptibilă de mai multe interpretări. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Potrivit principiului disponibilității caracteristic procesului civil, titularii drepturilor civile au posibilitatea de a dispune de obiectul procesului (de dreptul lor material) și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept. Prin urmare, titularul dreptului subiectiv, în cazul în care dreptul său a fost încălcat sau are nevoie de recunoașterea lui pe cale judiciară, poate folosi și deci poate dispune de anumite mijloace procesuale în acest scop.

În cauză, la termenul de judecată în fond, atât prin notele scrise formulate, cât și oral prin mandatar, reclamantele au solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. Așa fiind, și având în vedere principiul disponibilității părților, în mod corect Instanța a dispus respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. Deși, în dispozitivul deciziei s-a menționat că Instanța respinge acțiunea ca neîntemeiată, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din 7 mai 2007 această greșeală a fost înlăturată, astfel că hotărârea Instanței de Fond este temeinică și legală. De altfel, dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nu sunt aplicabile când se invocă greșita aplicare a legii sau omisiunea aplicării unui text de lege, întrucât pentru aceste situații părțile au la îndemână căile de atac și, prin urmare nu pot cere îndreptarea unei hotărâri până la completarea ei, conform voinței lor.

Examinând și din oficiu hotărârea și încheierea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinței civile nr. 67 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de O.M. și L.A.F.T. împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu la data de 7 iunie 2007 de către Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.