ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta O.M. în nume propriu și ca reprezentată a

L.A.F.A.F.R. a chemat în judecată Guvernul României, Radioteleviziunea Română

și I.R.E. Dâmbovița, solicitând Instanței ca în contradictoriu cu pârâții să

dispună anularea H.G. nr. 185 și nr. 186/2003 precum și a H.G. nr. 977 și nr. 978/2003,

privind plata taxei radio - tv.

Precizându-și ulterior

acțiunea, reclamanta a cerut introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Radiodifuziunii

Române.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin actele normative a căror anulare o solicită s-a

instituit obligativitatea taxei radio - tv pentru toate persoanele juridice

chiar dacă nu posedă radio - tv, această măsură încălcând dispozițiile art. 48

din Constituția României precum și art. 1 și art. 2 din C.I.A.D.O.

A mai susținut și că față de

decizia Curții Constituționale nr. 297/2004, hotărârile de Guvern menționate în

acțiunea introductivă de Instanță, sunt nule de drept.

Prin sentința civilă nr. 67

din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a dispus respingerea excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantelor și pe fond respingerea ca neîntemeiată a

acțiunii formulată de reclamantele O.M. și L.A.F.T.

În motivarea sentinței, s-a

reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor urmează

să fie respinsă, deoarece prin Hotărârea de Guvern a cărei anulare s-a

solicitat, reclamantele s-au considerat vătămate în drepturilor lor legitime,

de acest act administrativ considerat nelegal.

Referitor la fondul cauzei

s-a reținut că, întrucât atât prin notele scrise, cât și oral, reclamantele,

prin mandatar, au solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, Instanța

având în vedere principiul disponibilității părților, va da curs solicitării

acestora.

Prin încheierea de ședință

din Camera de Consiliu, din data de 7 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 67 din

12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cerere formulată de

petenta O.M., dispunând îndreptarea erorii materiale în sensul că în

dispozitivul sentinței nr. 67 din 12 aprilie 2007 se va înscrie „Respinge

acțiunea ca rămasă fără obiect”.

Nemulțumită de soluția

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești reclamanta O.M. a formulat recurs atât

împotriva Deciziei civile nr. 67 din 12 aprilie 2007, cât și împotriva

încheierii pronunțată de această Instanță, în camera de Consiliu, la data de 7

iunie 2007.

La rândul său, reclamanta L.A.F.T.

a promovat recurs împotriva încheierii pronunțate în Camera de Consiliu, la

data de 7 iunie 2007 de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Recurentele au susținut prin

motivele comune de recurs declarate împotriva încheierii de ședință din 7 iunie

2007, pronunțată în Camera de Consiliu de către Curtea de Apel Ploiești, că Instanța

nu a îndreptat eroarea materială așa cum a fost invocată, încălcând prevederile

art. 281 C. proc. civ. alin. (1) și alin. (5), privitoare la susținerile

părților.

În plus recurenta O.M., prin

recursul declarat împotriva Deciziei nr. 67 din 12 aprilie 2007, a susținut că decizia atacată este criticabilă prin aceea că, este susceptibilă de mai multe

interpretări.

Recursurile sunt nefondate

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit principiului

disponibilității caracteristic procesului civil, titularii drepturilor civile

au posibilitatea de a dispune de obiectul procesului (de dreptul lor material)

și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept.

Prin urmare, titularul

dreptului subiectiv, în cazul în care dreptul său a fost încălcat sau are

nevoie de recunoașterea lui pe cale judiciară, poate folosi și deci poate

dispune de anumite mijloace procesuale în acest scop.

În cauză, la termenul de

judecată în fond, atât prin notele scrise formulate, cât și oral prin mandatar,

reclamantele au solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Așa fiind, și având în vedere

principiul disponibilității părților, în mod corect Instanța a dispus

respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Deși, în dispozitivul

deciziei s-a menționat că Instanța respinge acțiunea ca neîntemeiată, prin

admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din 7 mai

2007 această greșeală a fost înlăturată, astfel că hotărârea Instanței de Fond

este temeinică și legală.

De altfel, dispozițiile art.

281 C. proc. civ. nu sunt aplicabile când se invocă greșita aplicare a legii

sau omisiunea aplicării unui text de lege, întrucât pentru aceste situații

părțile au la îndemână căile de atac și, prin urmare nu pot cere îndreptarea

unei hotărâri până la completarea ei, conform voinței lor.

Examinând și din oficiu

hotărârea și încheierea atacată, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursurile

declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.M. împotriva sentinței civile nr. 67 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de O.M. și L.A.F.T. împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu la

data de 7 iunie 2007 de către Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.