ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5736/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 februarie 2005, reclamanta O.M., în nume propriu și în numele Ligii A.F.

a asistentelor de farmacie din România, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții I.R.E. Dâmbovița, R.R. și Guvernul României, anularea H.G. nr.

185/2003, H.G. nr. 186/2003, H.G. nr. 977/2003 și H.G. nr. 978/2003, invocând

nelegalitatea acestora.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că prin actele atacate sunt obligate la plata taxei radio -

T.V., toate persoanele juridice ce nu posedă aparate radio - T.V., măsură, în

opinia reclamantei, anticonstituțională, contrară atât Convenției pentru

apărarea drepturilor omului, cât și dispozițiilor Codului muncii și ale Codului

civil în materie de proprietate.

În plus, arată reclamanta,

hotărârile respective sunt lovite de nulitate absolută în contextul deciziei

Curții Constituționale, în contextul unei decizii a Curții Constituționale din

2004, la acțiunea promovată de un grup parlamentar.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 18 din martie

2005, a admis excepția de tardivitate invocată în cauză și a respins, ca tardiv

formulată, acțiunea reclamantei, respingând restul excepțiilor ridicate de

pârâte, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte, că la data

emiterii actelor atacate erau în vigoare dispozițiile art. 5 din Legea nr.

29/1990.

Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că și noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, intrată în

vigoare în ianuarie 2004, deci înaintea promovării acțiunii, prevede, în art.

11, că în cazul actelor administrativ-unilaterale, cererea de anulare a

acestora formulată pe calea contenciosului administrativ nu poate fi promovată

mai târziu de un an de la data emiterii actului, alin. (5) al acestui text de

lege precizând caracterul acestui termen de decădere. În consecință, instanța

de fond reținând că acțiunea reclamantelor s-a promovat peste termenul de un an

prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a respins-o ca

tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, O.M. și Liga A.F., criticând-o pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Printr-un alt motiv de recurs se

invocă faptul că în mod eronat instanța de fond a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a I.R.E. Dâmbovița și a R.T.R., calitatea de pârât

având-o în cauză doar Guvernului României.

Examinând cauza, în raport cu toate

criticile formulate, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată

că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

11 alin. (4) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, intrată în vigoare din 6

ianuarie 2005, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a

fi nelegale, pot fi atacate oricând.

Înalta Curte constată că actele

atacate în cauză sunt hotărâri ale Guvernului cu caracter normativ, iar

acțiunea a fost înregistrată la data de 18 februarie 2005.

În aceste condiții se reține că în

mod eronat instanța de fond a reținut tardivitatea acțiunii prin raportare la

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și la prevederile art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind aplicabile, astfel cum s-a arătat,

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Desigur, potrivit acestui text pot fi supuse

controlului de legalitate, doar actele administrative cu caracter normativ în

vigoare, iar nu și cele abrogate.

Prin urmare, se va admite recursul

pe acest motiv, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre

rejudecare, prilej de a pune în discuție, și aspectele legate de abrogarea

unora dintre actele atacate, precum și de poziția reclamantelor față de

calitatea procesuală a celorlalte părți. Aceasta, întrucât, pe de o parte, nici

una din pârâte nu a formulat recurs privind respingerea excepțiilor privind

lipsa calității procesuale invocate la fond. Pe de altă parte,

recurentele-reclamante au manifestat o poziție procesuală nedecisă, fluctuantă,

cu privire la această problemă (având în vedere conținutul acțiunii, a

memoriilor ulterioare, a mențiunilor din încheierea din 11 martie 2005, precum

și a referirilor din motivele de recurs). În acest sens, cu ocazia rejudecării

se impune stabilirea precisă a cadrului procesual prin prisma principiilor

disponibilității și a opozabilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.M. și

Liga A.F. a asistentelor de farmacie din România împotriva sentinței civile nr.

42 din 18 martie 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.