ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, reclamanta O.M., în calitate de reprezentantă a Ligii A.F. a sindicatelor

asistenților de farmacie din România, a chemat în judecată Ministerul Sănătății

solicitând anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la baremul impus societăților

T. la vânzarea de medicamente și a capitolului din acest ordin referitor la „Sancțiuni”.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în calitate de asistent de farmacie, absolventă a unei școli

postliceale anterior anului 1989, are dreptul de a vinde medicamente cu rețetă și

fără rețetă, potrivit Deciziei nr. 80/2000 a Curții Constituționale, baremul fiind

adresat doar asistenților promoției 1999-2004 care aveau cunoștință de acesta. În

sprijinul cererii sale reclamanta invocă hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În apărare pârâtul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat. În motivarea

acestei excepții a arătat că ordinul nr. 1199/2004 a modificat Ordinul ministrului

sănătății nr. 626/2001 iar cu privire la acesta Curtea de Apel București, s-a pronunțat

irevocabil prin sentința nr. 177/2002 în Dosarul nr. 2065/2001 respingând acțiunea

formulată de reclamantă.

De asemenea pârâtul a

mai invocat și excepția inadmisibilității, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii

procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a respins excepția lipsei procedurii

prealabile invocată de Ministerul Sănătății. A admis excepția autorității de lucru

judecat. A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

Liga A.F. reprezentată de O.M. pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 177 din 21 februarie 2002

Curții de Apel București, rămasă irevocabilă s-a statuat cu autoritate de lucru

judecat că în ceea ce privește restrângerea competențelor asistenților de farmacie

de a comercializa medicamente ce se eliberează pe bază de prescripție medicală sunt

aplicabile prevederile O.U.G. nr. 152/1999 care stabilesc la art. 3 produsele care

se eliberează cu prescripție medicală numai la farmacii și produsele medicamentoase

care se eliberează fără prescripție medicală în farmacii și drogherii. Cu privire

la constituționalitatea acestui articol s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

decizia nr. 80 din 25 aprilie 2000.

Cum a doua cerere formulată

prin prezenta are aceleași părți ca și cererea soluționată prin sentința civilă

nr. 177/2002 și privește aceleași aspecte contestate de către reclamantă ca și în

prima acțiune, se constată întemeiată excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs O.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în

esență următoarele:

-hotărârea este lovită

de nulitate absolută atâta timp cât acest dosar este identic cu Dosarul nr. 1150/1999,

are același obiect, conține aceleași documente inclusiv O.G. nr. 152/1999, Decizia

nr. 80/2000 și Ordinul nr. 626/2001 al ministrului sănătății, iar Dosarul nr. 1150/1999

a fost judecat definitiv și irevocabil în favoarea sa;

-instanța a încălcat dispozițiile

art. 327 C. proc. civ., potrivit căreia în cazul unor hotărâri contradictorii ultimele

se anulează (a invocat hotărârea nr. 1202/2000 pronunțată în Dosarul nr. 1150/1999

a Curții de Apel Constanța).

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii în fond

formulat în prezentul dosar este anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la

baremul impus societăților T. la vânzarea de medicamente și a capitolului din acest

ordin referitor la sancțiuni.

În esență, se constată

restrângerea drepturilor asistenților de farmacie în ceea ce privește comercializarea

medicamentelor ce se eliberează pe bază de prescripție medicală.

Ordinul nr. 1199/2004

atacat prin prezenta cerere modifică în pare ordinul ministrului sănătății nr. 626/2001

dar nu în ceea ce privește baremul impus societăților T. la vânzarea de medicamente

sau cu privire la sancțiuni.

Ordinul nr. 626/2001 care

reglementa, în baza O.U.G. nr. 152/1999 drepturile profesionale ale asistenților

de farmacie și baremul impus societăților T. a format obiectul unei alte judecăți,

respectiv a Dosarului nr. 2065/2001 soluționat prin decizia nr. 177 din 21

februarie 2002.

Prin această hotărâre

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea de anulare a ordinului nr. 626/2001.

Totodată, prin Decizia

Curții Constituționale nr. 80 din 25 aprilie 2000, dispozițiile art. 3 din O.U.G.

nr. 152/1999 în baza căruia a fost emis ordinul contestat au fost declarate constituționale.

Art. 1201 C. civ. stabilește

că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect,

este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și

în contra lor în aceeași calitate.

Se constată așadar că

cea de-a doua cerere are aceleași părți ca și cererea soluționată prin sentința

civilă nr. 177/2002.

Motivele de recurs formulate

de reclamantă sunt neîntemeiate. Hotărârile invocate de recurenta-reclamantă ca

fiind contradictorii acestei din urmă hotărâri, nu privesc cele două ordine emise

în baza O.U.G. nr. 152/1999 (Ordinul nr. 626/2001 și 1199/2004) ci acte administrative

anterioare emiterii ordonanței de urgență susmenționată.

Pentru considerentele

mai sus exprimate se reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.M. împotriva sentinței civile nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2008.