ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 10189/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, instanța, în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 14 din același act normativ, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1044/2006 privind aprobarea Nomenclatorului de specialități medicale, medico dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența pagubei.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Sănătății Publice, criticând soluția pronunțată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța a admis cererea de suspendare formulată cu încălcarea normelor de procedură, neverificând respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile. Totodată s-a mai precizat că în primă instanță s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, cererea de suspendare a actului administrativ atacat fiind soluționată, între aceleași părți, prin hotărâre devenită irevocabilă. S-a mai susținut că cererea de suspendare este și lipsită de obiect întrucât ordinul în speță și-a produs efectele instantaneu, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, astfel încât nu se mai poate reține vreo pagubă iminentă ce urmează a se produce.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Se constată, prin prisma acestui text de lege, că admisibilitatea unei atare cereri se analizează în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de legiuitor, în speță existența cazului bine justificat, a pagubei iminente și a unei cereri privind anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Tot în raport cu acest text de lege se constată că îndeplinirea procedurii prealabile nu reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, scopul acestei proceduri fiind acela de a da posibilitatea autorității să examineze actul emis și să decidă asupra posibilității de a-1 revoca. Așadar, procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 vizează admisibilitatea unei acțiuni pe fondul acesteia, iar nu cererea de suspendare a executării unui act administrativ atacat, cerere formulată în temeiul art. 15 din acest act normativ.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută susținerea recurentului privitoare la soluționarea cererii de suspendare prin hotărâre irevocabilă, în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și față de probatoriul administrat. Se constată că instanța de fond a apreciat judicios că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ emis de recurentul-pârât, având în vedere conținutul și efectele juridice pe care le poate produce până la soluționarea fondului acțiunii formulate pentru anularea lui. Totodată, cu privire la această măsură provizorie, nu au fost contestate motivele de fapt pe care s-a întemeiat concluzia instanței de fond privind existența unui caz bine justificat și a pericolului procedurii unei pagube iminente pentru reclamante.

In concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva încheierii din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.