ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din

23 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 10189/2/2006 al Curții de Apel București,

secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, instanța, în temeiul

art. 11 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 14 din același

act normativ, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1044/2006 privind

aprobarea Nomenclatorului de specialități medicale, medico dentare și

farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele

două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

unui caz bine justificat și iminența pagubei.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Sănătății Publice, criticând

soluția pronunțată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că instanța a admis cererea de suspendare formulată cu

încălcarea normelor de procedură, neverificând respectarea prevederilor art. 7

din Legea nr. 554/2004, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile.

Totodată s-a

mai precizat că în primă instanță s-a invocat excepția puterii de lucru

judecat, cererea de suspendare a actului administrativ atacat fiind

soluționată, între aceleași părți, prin hotărâre devenită irevocabilă.

S-a mai susținut că

cererea de suspendare este și lipsită de obiect întrucât ordinul în speță și-a

produs efectele instantaneu, din momentul publicării în Monitorul Oficial al

României, astfel încât nu se mai poate reține vreo pagubă iminentă ce urmează a

se produce.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatată

că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce

urmează:

În conformitate cu

prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele

prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente și prin cererea adresată instanței competente pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate

dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Se constată, prin

prisma acestui text de lege, că admisibilitatea unei atare cereri se analizează

în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de legiuitor, în

speță existența cazului bine justificat, a pagubei iminente și a unei cereri

privind anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

Tot în raport cu

acest text de lege se constată că îndeplinirea procedurii prealabile nu

reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, scopul acestei

proceduri fiind acela de a da posibilitatea autorității să examineze actul emis

și să decidă asupra posibilității de a-1 revoca.

Așadar, procedura

prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 vizează admisibilitatea unei acțiuni

pe fondul acesteia, iar nu cererea de suspendare a executării unui act

administrativ atacat, cerere formulată în temeiul art. 15 din acest act

normativ.

Înalta Curte

apreciază că nu poate fi reținută susținerea recurentului privitoare la

soluționarea cererii de suspendare prin hotărâre irevocabilă, în raport cu

prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și față de probatoriul

administrat.

Se constată că

instanța de fond a apreciat judicios că în cauză sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului

administrativ emis de recurentul-pârât, având în vedere conținutul și efectele

juridice pe care le poate produce până la soluționarea fondului acțiunii

formulate pentru anularea lui.

Totodată, cu privire

la această măsură provizorie, nu au fost contestate motivele de fapt pe care

s-a întemeiat concluzia instanței de fond privind existența unui caz bine

justificat și a pericolului procedurii unei pagube iminente pentru reclamante.

In concluzie, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva încheierii din 23 mai 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2007.