ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 2780/45 din 29 iunie 2006,

reclamantul T.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I. anularea Hotărârii

nr. 2121 din 29 mai 2006 emisă de pârâta, recunoașterea calității sale de

persoană refugiată potrivit Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor

cuvenite.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 109/ CA din 9 octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul s-a născut în orașul Pașcani și nu a locuit niciodată

pe teritoriul cedat, precum Basarabia, Bucovina, Ardealul de Nord, Ținutul

Herței sau Cadrilater, teritorii cedate prin tratate sau convenții

internaționale, iar refugierea sa s-a produs ca urmare a apropierii frontului,

iar ca o persecuție din motive etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen recurs reclamantul T.G., criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, împreună cu familia sa a fost evacuat din orașul

Pașcani, care a fost ocupat de trupele sovietice, zona respectivă având regim

de ocupație militară sovietică, începând cu data de 11 aprilie 1944,

reclamantul cu familia fiind încartiruiți în satul Igiroasa, comuna Fântâna

Domnească, județul Mehedinți până în septembrie 1944. Apoi reclamantul și

familia sa au fost din nou mutați în orașul Adjud, județul Bacău unde au locuit

până în luna iulie 1945.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. se contată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, este

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002

prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, reclamantul nu a

dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de

domiciliu Pașcani, județul Iași și refugiul în comuna Fântâna Domnească, satul

Igiroasa, județul Mehedinți s-ar fi datorat persecuțiilor etnice la care ar fi

fost supus, persecuția invocată trebuia probată, ceea ce reclamantul nu a

făcut.

Rezultă că schimbarea

domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român

într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în

condițiile în care satul român nu și-a persecutat etnic cetățenii, indiferent

de etnia acestora.

Ca atare, mutarea dintr-o

localitate în alta, din motive personale sau din motive de război nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Se reține că, schimbarea

domiciliului reclamantului din Pașcani în satul Igiroasa, județul Mehedinți s-a

datorat înaintării frontului sovietic, fiind o măsură de protejare a

cetățenilor români, de pericolele existente în zona de conflict armat.

Este de necontestat că și

persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor

evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de

refugiat, dar legiuitorul prin O.G. nr. 105/1999 nu a urmărit să acorde

drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane.

Ca atare, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței nr.

109/ CA din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.