ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4512/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.P. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5445

din 08 decembrie 2009 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 martie 1944-06

martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, modificată, deoarece a fost evacuat împreună cu întreaga familie din

orașul Pașcani în satul Valea Petrei din județul Mehedinți, odată cu mutarea Atelierelor

CFR Pașcani, la care tatăl său era salariat, ca urmare a înaintării liniei frontului.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale unor martori.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 39 din 08 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 5445

din 08 decembrie 2009, a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 și i-a acordat aceste drepturi pentru perioada 15

martie 1944-06 martie 1945.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că deși strămutarea tatălui reclamantului a

fost legată de mutarea Atelierelor CFR Pașcani în județul Mehedinți, urmărindu-se

protecția unor valori de mare importanță în ce privește infrastructura unui stat

aflat pe picior de război, în ce privește familia acestuia, strămutarea este legată

în egala măsură de frica pe care armata rusă a inspirat-o la momentul ocupării Basarabiei

și a Bucovinei de Nord (în vara anului 1940), revenirea acelei armate, cu cortegiul

ei de suferințe și asupriri justificând frica populației de etnie română, care a

părăsit teritoriile ocupate de ruși în martie 1944, revenind după ce România a devenit

aliat al Uniunii Sovietice, în septembrie 1944.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta, Casa Județeană de Pensii Suceava, a declarat recurs criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, având

în vedere că evacuarea acestuia, în perioada martie 1944-06 martie 1945, din localitatea

Pașcani, județul Iași, în localitatea Valea Petrei, județul Mehedinți, nu a avut

loc ca urmare a persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000,

acestea au fost ca urmare a evenimentelor din cel de-al doilea război mondial. Reclamantul

a fost evacuat de autoritățile române, motivat de faptul că în martie 1944 se apropia

linia frontului. Aceste evacuări au fost luate de autoritățile române pentru punerea

la adăpost a populației civile.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

În cauza de față, Înalta

Curte apreciază că înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond

le invocă în motivarea hotărârii, nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu

se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.

În raport de obiectul

acțiunii, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a nesocotit

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, pentru a ajunge

la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie că aibă rol activ, fiind datori,

potrivit textului de lege sus amintit, a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens, aceleași

prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile legale

menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod

neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Din documentele depuse

de intimatul-reclamant nu rezultă că acesta și familia sa au fost evacuați din localitatea

Pașcani, județul Iași, în localitatea Valea Petrei, județul Mehedinți, datorită

persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată

și completată.

Situațiile prevăzute la

art. 1 din lege, modificată și completată, se vor dovedi cu acte oficiale, dispoziție

sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de

jandarmi sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora, sau cu orice alte

mijloace de probă prevăzute de lege.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea reclamantului din localitatea

de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relațiilor de serviciu

ale tatălui său.

Tatăl reclamantului era

salariat la Atelierele CFR Pașcani care au fost mutate, urmare a înaintării liniei

frontului.

Având în vedere că intimatul-reclamant

nu a dovedit că evacuarea sa și a familiei sale din localitatea Pașcani, județul

Iași, în localitatea Valea Petrei, județul Mehedinți, a avut loc ca urmare a unor

persecuții etnice, în mod corect Casa Județeană de Pensii Suceava, a respins solicitarea

acestuia de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, motiv pentru care a emis

hotărârea nr. 5445 din 08 decembrie 2009 a Casei Județene de Pensii Suceava.

Așa fiind, cum intimatul-reclamant

nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiat și că acest lucru ar fi fost

consecința unor persecuții din motive etnice, în mod greșit, instanța de fond, a

admis acțiunea pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, sentința

atacată va fi modificată, în sensul că acțiunea reclamantului va fi respinsă, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 39 din 08 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.P., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2010.