ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1851/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul T.G.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii

din 29 iunie 2009 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că se încadrează în categoria persoanelor

enumerate de Legea nr. 189/200, întrucât a părăsit domiciliul împreună cu

familia sa și s-au refugiat spre Botoșani, fiind izgoniți de ruși care și-au

instalat comandamentul în comuna Boroaia, județul Baia.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte

de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori.

Reclamantul a

precizat faptul că în timpul celui de-al doilea război mondial a fost strămutat

cu forța din localitatea de domiciliu,în locul Borzești - Săveni având în

vedere că pe teritoriul comunei noastre a fost linia de front.

Pârâta, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 174

din 16 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, a admis acțiunea reclamantului T.G.I.

și, pe cale de consecință,a anulat hotărârea din data de 29 iunie 2009 emisă de

pârâtă. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/200 pentru perioada 1 aprilie 1944 - 30 septembrie

1944, începând cu data de 1 iunie 2009.

Pentru

a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că regimul de sovietic era

de natură a persecuta pe motive etnice populația din teritoriile pe care

înainta linia frontului, așa cum de altfel se întâmplase într-o mai importantă

măsură în vara anului 1940, ca urmarea cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord

în urma Dictatului de la Viena.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond după casare a declarat recurs, în termenul legal, pârâta

Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând modificarea hotărârii atacate, în

sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea reclamantului,având în

vedere că evacuarea reclamantului în perioada aprilie 1944-septembrie 1944, nu

a fost ca urmare a persecuțiilor etnice, acesta fiind ca urmare a celui de-al

doilea război mondial.

Analizând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și

temeinică.

Potrivit prevederilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum

a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană

strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002,

privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În mod eronat,

recurenta susține că intimatul-reclamant nu s-ar încadra în prevederile legale

sus-menționate.

Potrivit

dispozițiilor susmenționate, dovada încadrării în ipoteza reglementată de art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, se

face fie prin actele oficiale menționate la art. 4 alin. (1) din Norme, fie

prin declarații de martori în situația în care lipsesc actele oficiale.

În cauză, Curtea de

apel a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat prin prisma

dispozițiilor legale incidente.

Sunt întemeiate

aspectele reținute de instanța de fond cu privire la declarațiile martorilor T.I.V.

și O.D. (fila 20 și 21 la dosarul de fond) care au relatat cu precizie în ce au

constat persecuțiile pe motive etnice.

Având în vedere că,

în raport cu cele expuse, dezlegarea dată cauzei de instanța de fond este

corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 174 din 16 octombrie 2009 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2010.