ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4851/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta P.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii

nr. 5276 din 12 februarie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr.189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, începând cu data de 1 februarie 2009.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost forțată să se refugieze din

localitatea Boroaia, județul Suceava în localitatea Borzești-Săveni, județul

Botoșani.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că este fiica

defuncților T.G. și M., care au fost obligați să părăsească localitatea de

domiciliu Boroaia și să se mute în localitatea Borzești-Săveni, județul

Botoșani, în perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, ca urmare a evenimentelor istorice ale momentului – avansarea frontului sovietic spre localitatea

Boroaia. În anul 1944 reclamanta avea 6 ani fiind născută la 1 ianuarie 1938.

Pentru elucidarea situației de fapt a

fost audiat martorul O.D.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 102 din 15 mai 2009

Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5276 din 12

februarie 2009 și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, cu începere de la 1 februarie 2009.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 și art. 2

din Legea nr. 189/2000, astfel cum au fost modificate și completate de

Hotărârea nr. 287/2008.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că reclamanta

nu a dovedit că refugierea sa și a familiei sale din localitatea Boroaia,

județul Suceava în localitatea Borzești-Săveni, județul Botoșani s-a datorat persecuțiilor

etnice.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 2 „prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 287/2008

privind modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 56 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin H.G. nr. 127/2002

persoanele prevăzute la art. 2 beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, indiferent dacă la data strămutării, aveau domiciliul pe teritoriul

statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte

state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație

românească ori sub administrația acelor state.

Intimata-reclamantă și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și declarațiile

martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă

cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamantă și

familie, s-a datorat evenimentelor istorice ale momentului - avansarea liniei

frontului sovietic spre localitatea Boroaia.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de

necontestat faptul că reclamanta a suportat consecințele morale și materiale

ale refugiului în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este

îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 102 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.