ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4851/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5276 din 12 februarie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, începând cu data de 1 februarie 2009. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost forțată să se refugieze din localitatea Boroaia, județul Suceava în localitatea Borzești-Săveni, județul Botoșani. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că este fiica defuncților T.G.

și M., care au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu Boroaia și să se mute în localitatea Borzești-Săveni, județul Botoșani, în perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, ca urmare a evenimentelor istorice ale momentului – avansarea frontului sovietic spre localitatea Boroaia. În anul 1944 reclamanta avea 6 ani fiind născută la 1 ianuarie 1938. Pentru elucidarea situației de fapt a fost audiat martorul O.D. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 102 din 15 mai 2009 Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5276 din 12 februarie 2009 și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, cu începere de la 1 februarie 2009. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 189/2000, astfel cum au fost modificate și completate de Hotărârea nr. 287/2008. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că reclamanta nu a dovedit că refugierea sa și a familiei sale din localitatea Boroaia, județul Suceava în localitatea Borzești-Săveni, județul Botoșani s-a datorat persecuțiilor etnice. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 2 „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G.

nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. De asemenea, prin Hotărârea nr. 287/2008 privind modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 56 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002 persoanele prevăzute la art. 2 beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, indiferent dacă la data strămutării, aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state. Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege. Situația creată pentru reclamantă și familie, s-a datorat evenimentelor istorice ale momentului - avansarea liniei frontului sovietic spre localitatea Boroaia.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 102 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.