ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3182/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând anularea hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori. A menționat că în luna martie 1945, tatăl său, angajat al Direcției Sanitare Fălticeni a primit ordin de a evacua locuința pe care o deținea în localitatea Valea Glodului, județul Baia - Suceava și în consecință familia s-a refugiat în comuna Pietrarii de Jos, județul Vâlcea.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Suceava a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada 01 martie 1944 – 01 martie 1945, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu. A considerat că strămutarea familiei reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii martie 1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta nu a dovedit că refugierea și evacuarea familiei sale au fost consecința persecuției etnice. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Totodată, conform art. 1 lit. g) din același act normativ, beneficiază de prevederile legii, persoana care a fost evacuată din locuința pe care o deținea, în această situație persecuțiile etnice urmând a fi dovedite cu acte oficiale, dispoziție sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de jandarmerie sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora sau cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege. În cauză, se reține că familia reclamantei a fost evacuată din localitatea Valea Glodului, județul Baia – Suceava, în localitatea Pietrarii de Jos, județul Vâlcea, ca urmare a altor cauze, care nu țin de persecuțiile etnice aplicate de regimurile instaurate în perioada prevăzută de lege.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că evacuarea familiei sale s-a datorat persecuțiilor etnice, ci mai degrabă a fost determinată de natura relațiilor de serviciu ale tatălui său, situația intimatei-reclamante nu intră sub incidența Legii nr. 189/2000, astfel că nu poate beneficia de drepturile conferite de acest act normativ. În atare condiție, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul pârâtei și va modifica sentința civilă atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința civilă atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta P.V., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.