ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3182/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta P.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava,

solicitând anularea hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâtă și

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

A menționat că în luna martie 1945, tatăl

său, angajat al Direcției Sanitare Fălticeni a primit ordin de a evacua

locuința pe care o deținea în localitatea Valea Glodului, județul Baia -

Suceava și în consecință familia s-a refugiat în comuna Pietrarii de Jos,

județul Vâlcea.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană

de Pensii Suceava a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu

a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 6 din 16

ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea

hotărârii nr. 5242 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată

în perioada 01 martie 1944 – 01 martie 1945, și să-i acorde drepturile

conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A considerat că strămutarea familiei reclamantei

din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii martie 1940 s-a

datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada

respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta nu

a dovedit că refugierea și evacuarea familiei sale au fost consecința

persecuției etnice.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se

vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Totodată, conform art. 1 lit. g) din

același act normativ, beneficiază de prevederile legii, persoana care a fost

evacuată din locuința pe care o deținea, în această situație persecuțiile

etnice urmând a fi dovedite cu acte oficiale, dispoziție sau ordin de evacuare,

întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de jandarmerie sau de

instituțiile care au preluat arhivele acestora sau cu orice alte mijloace de

probă prevăzute de lege.

În cauză, se reține că familia reclamantei

a fost evacuată din localitatea Valea Glodului, județul Baia – Suceava, în

localitatea Pietrarii de Jos, județul Vâlcea, ca urmare a altor cauze, care nu

țin de persecuțiile etnice aplicate de regimurile instaurate în perioada

prevăzută de lege.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a

făcut dovada împrejurării că evacuarea familiei sale s-a datorat persecuțiilor

etnice, ci mai degrabă a fost determinată de natura relațiilor de serviciu ale

tatălui său, situația intimatei-reclamante nu intră sub incidența Legii nr.

189/2000, astfel că nu poate beneficia de drepturile conferite de acest act

normativ.

În atare condiție, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite

recursul pârâtei și va modifica sentința civilă atacată în sensul că va

respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 6 din 16

ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința civilă atacată

și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta P.V., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

iunie 2009.