ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2009

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, la data de 14 mai 2008, reclamanta P.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava anularea Hotărârii

nr. 5185 din 7 aprilie 2008 emisă de aceasta, cu consecința obligării pârâtei

la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 8 septembrie 1943, în

Localitatea Șiret, în timpul refugiului părinților săi, din teritoriul

Bucovinei de Nord, refugiu datorat motivelor etnice.

A mai arătat

reclamanta că această situație o îndreptățește la recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și totodată la acordarea drepturilor

corespunzătoare.

Prin sentința nr. 143

din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta P.M., a

anulat Hotărârea nr. 5185 din 7 aprilie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut în

Localitatea Șiret, Jud. Suceava, în data de 08 septembrie 1943, părinții săi

refugiindu-se din Localitatea Gorbăuți în Comuna Bădeuți, Jud.Rădăuți, după

care, în martie 1944, în Localitatea Șiret, în Comuna Sărmaș, Jud. Turda, iar

în aprilie 1945 din nou în Localitatea Șiret.

A mai reținut

instanța de fond că, reclamanta, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit

statutul de refugiat al părinților săi, suportând consecințele refugiului care

implicit s-au răsfrânt și asupra sa.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență

următoarele.

Sentința instanței de

fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în

ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar.

Se mai arată că

întrucât refugiul părinților a avut loc în septembrie 1940, iar reclamanta s-a

născut la data de 08 septembrie 1943, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, aceasta nu poate avea calitatea de persoană persecutată din motive

etnice.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

In

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Astfel, din

conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie

în mod implicit.

Prin Hotărârea

contestată Comisia Județeană de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale

Suceava a respins solicitarea reclamantei P.M., pentru considerentul că aceasta

fiind născută după aproximativ 3 ani de la refugiul părinților săi, nu are

calitatea de refugiată în sensul Legii nr. 189/2000.

Din interpretarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că

atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în

mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Pe de altă

parte, nu se pot rețin susținerile recurentei-pârâte cum că „reclamanta nu a

făcut dovada persecuției etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a

urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în

mod direct, fie în mod implicit.

Or, în cazul

de față reclamanta a fost nevoită să suporte alături de părinții săi

privațiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta.

Înscrisurile

existente la dosar, precum și declarațiile martorilor H.V. și S.P. relevă

faptul că părinții intimatei-reclamante au fost nevoiți să se refugieze din

Localitatea Gorbăuți în Comuna Bădeuți, Jud. Rădăuți, după care în Localitatea

Șiret, în martie 1944, în Comuna Sărmaș, Jud.Turda, iar în aprilie 1945 din nou

în Localitatea Șiret.

Cum în cauză s-a

făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi,

respectiv 08 septembrie 1943, aceasta a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și

asupra sa.

Din conținutul art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă că, în ceea ce privește acordarea

drepturilor compensatorii, nu se face nicio diferențiere în legătură cu

persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau

au fost strămutate în altă localitate.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 143 din 21 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2009.