ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la data de 14 mai 2008, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava anularea Hotărârii nr. 5185 din 7 aprilie 2008 emisă de aceasta, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 8 septembrie 1943, în Localitatea Șiret, în timpul refugiului părinților săi, din teritoriul Bucovinei de Nord, refugiu datorat motivelor etnice. A mai arătat reclamanta că această situație o îndreptățește la recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și totodată la acordarea drepturilor corespunzătoare.
Prin sentința nr. 143 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta P.M., a anulat Hotărârea nr. 5185 din 7 aprilie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut în Localitatea Șiret, Jud. Suceava, în data de 08 septembrie 1943, părinții săi refugiindu-se din Localitatea Gorbăuți în Comuna Bădeuți, Jud.Rădăuți, după care, în martie 1944, în Localitatea Șiret, în Comuna Sărmaș, Jud. Turda, iar în aprilie 1945 din nou în Localitatea Șiret.
A mai reținut instanța de fond că, reclamanta, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și asupra sa. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele. Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar. Se mai arată că întrucât refugiul părinților a avut loc în septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 08 septembrie 1943, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aceasta nu poate avea calitatea de persoană persecutată din motive etnice. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. In conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Astfel, din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit. Prin Hotărârea contestată Comisia Județeană de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale Suceava a respins solicitarea reclamantei P.M., pentru considerentul că aceasta fiind născută după aproximativ 3 ani de la refugiul părinților săi, nu are calitatea de refugiată în sensul Legii nr. 189/2000.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Pe de altă parte, nu se pot rețin susținerile recurentei-pârâte cum că „reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Or, în cazul de față reclamanta a fost nevoită să suporte alături de părinții săi privațiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta. Înscrisurile existente la dosar, precum și declarațiile martorilor H.V. și S.P. relevă faptul că părinții intimatei-reclamante au fost nevoiți să se refugieze din Localitatea Gorbăuți în Comuna Bădeuți, Jud. Rădăuți, după care în Localitatea Șiret, în martie 1944, în Comuna Sărmaș, Jud.Turda, iar în aprilie 1945 din nou în Localitatea Șiret. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, respectiv 08 septembrie 1943, aceasta a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și asupra sa.
Din conținutul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nicio diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 143 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.