ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3171/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ

la data de 26 noiembrie 2007, reclamanta V.D.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 22453

din 5 noiembrie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, a solicitat obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de actele normative menționate,

începând cu data de 1 decembrie 2007.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să i se

stabilească statutul de refugiat potrivit actelor normative invocate, întrucât

s-a născut la 12 noiembrie 1943 în comuna Sânpetru, județul Cluj, mama sa fiind

refugiată în această localitate în perioada 1 septembrie 1940 - 31 martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 291/2008

din 6 martie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei V.D.M., a anulat Hotărârea

22453 din 5 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12

noiembrie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 decembrie 2007. Totodată, pârâta a fost obligată la plata

către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză,

rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 12 noiembrie în comuna

Sânpetru, județul Cluj, pe timpul refugiului familiei sale din localitatea de domiciliu,

Cojocna, județul Cluj, în localitate Sănpetru, județul Mureș, ca urmare a

persecuțiilor exercitate de autoritățile horthyste după cedarea Ardealului de Nord

în anul 1940.

În acest sens au fost avute în

vedere actele de stare civilă și înscrisurile depuse la dosar, între care și o

copie a extrasului din Registrul stării civile al comunei Sânpetru, cu copii

născuți în anul 1943 precum și declarațiile martorilor C.E. și C.D.R.

De asemenea, în scopul formării

unei convingeri clare asupra situației deduse judecății, instanța de fond a

procedat la audierea martorei C.D.R., precum și la luarea unui interogatoriu

reclamantei, ambele mijloace de probă administrate confirmând susținerile din

acțiune.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că

intimata - reclamantă nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se stabili

calitatea de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a familiei

sale, fără a-și schimba domiciliul, iar nașterea a avut loc pe un teritoriu

aparținând statului român, neputându-se considera că aceasta a suferit

persecuții din motive etnice.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a

ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii, prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care familia sa a părăsit

localitatea de domiciliu, Cojocna, județul Cluj, refugiindu-se în Sănpetru de

Câmpie, satul Bârlibaș, județul Mureș, a suportat aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a

persecuțiilor exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate –

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada

de strămutare a părinților.

Câtă vreme reclamanta a făcut

dovada că s-a născut pe timpul refugierii familiei sale din localitatea de

domiciliu ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate în condițiile

istorice ale aplicării Dictatului de la Viena nu se poate refuza acesteia

beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

Nu poate fi primit motivul de

recurs potrivit căruia reclamanta nu a suportat persecuții de natură etnică,

deoarece s-a refugiat pe teritoriul Statului Român. În acest sens, urmează a fi

avută în vedere Decizia nr. 41 din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit căreia drepturile menționate se

acordă „indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate ori s-au

refugiat se afla sub jurisdicție românească sau sub dominația altui stat”.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 291/2008 din 6

martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.