ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.173 din 16 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M. și a anulat în parte decizia nr. 674 din 30 august 2002 adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava, constatând că reclamanta beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 17 aprilie 1941 – 15 martie 1944. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta a fost născută la data de 23 aprilie 1939 în Cernăuți și că familia părinților săi s-a refugiat la sfârșitul lunii aprilie 1941 din localitatea Tucăuți, Cernăuți în localitatea Bădeuți, Suceava.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii susținând că perioada refugiului reclamantei este cuprinsă de la 15 martie 1944 la 6 martie 1945, așa cum a reținut și Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999 în baza probelor administrate în cauză. Recursul este întemeiat. Prin decizia nr. 674 din 30 august 2002, Comisia de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 a admis cererea intimatei-reclamante și a stabilit că aceasta și familia sa au fost refugiați din cauza persecuțiilor din motive etnice în perioada 3 martie 1944 – 6 martie 1945, beneficiind de prevederile O.G. nr.105/1999, pe baza actelor depuse și declarațiilor martorilor. Este adevărat că din declarația martorului P.D.

și copia xeroxată a actului de recensământ ar rezulta că familia se afla în anul 1941 refugiată în satul Bădeuți, județul Rădăuți. Dar, în anul 1941, Bucovina a reintrat sub autoritatea statului român, iar în cauză nu există dovezi că, până la data când acest teritoriu a reintrat sub ocupație sovietică: martie 1944, autoritățile române ar fi exercitat persecuții din motive etnice asupra familiei intimatei-reclamante. Astfel fiind, rezultă că, în mod corect, Comisia de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 a reținut că intimata-reclamantă îndeplinește cerințele acestui act normativ doar pentru perioada 3 martie 1944 – 6 martie 1945, pentru care probele sunt neechivoce. În concluzie, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, pe fond, acțiunea va fi respinsă, cu consecința menținerii actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr.173 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.