ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4666/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 40 din 08 februarie 2010 Curtea

de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava,

a anulat hotărârea nr. 5438/2009 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada

13 martie 1944-20 noiembrie 1944.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit înscrisurilor depuse

la dosar, reclamantul împreună cu familia sa a părăsit forțat domiciliului aflat

în localitatea Dolhasca, județul Suceava, pe motive etnice, începând cu luna martie

1944 și strămutat în localitatea Vărădia de Mureș, județul Arad, odată cu mutarea

Atelierelor C.F.R. Pașcani la care tatăl său, C.T., era salariat, ca urmare a înaintării

liniei frontului.

Instanța a mai reținut

că, deși strămutarea tatălui a fost legată de mutarea Atelierelor C.F.R. Pașcani,

este legată, în egală măsură, de frica pe care armata sovietică a inspirat-o la

momentul ocupării Basarabiei și a Bucovinei de Nord, știut fiind că regimul de ocupație

sovietic era de natură a persecuta pe motive etnice populația din teritoriile pe

care înainta linia frontului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta a susținut că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a Legii

nr. 189/2000 așa cum a fost modificată și completată, întrucât reclamantul a fost

evacuat de autoritățile române datorită evenimentelor de război, iar nu datorită

persecuțiilor etnice.

A susținut că solicitarea

reclamantului nu cade sub incidența Legii nr. 189/2000, iar practica instanței supreme

este în sensul respingerii acțiunilor în spețe similare. Spre exemplificare menționează

decizia nr. 3023/2009, nr. 3182/2009, nr. 1731/2009 și nr. 168/2010 ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 la 06 martie 1945, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din conținutul textului

de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care,

în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub

forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate.

Părăsirea localității

de domiciliu de către persoana în cauză trebuie să fi fost consecința unor persecuții

etnice suferite de aceasta.

Or, așa cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, din chiar susținerile intimatului-reclamant, deportarea

din localitatea de domiciliu a fost determinată de operațiunile de război care s-au

derulat în aceste teritorii, refugiul neavând, așadar, ca temei criterii de natură

etnică.

Cum părăsirea forțată

a domiciliului de către intimatul-reclamant nu a fost consecința unor persecuții

etnice exercitate asupra sa ori a familiei sale, ci motivată de împrejurarea înaintării

liniei frontului, fiind necesară punerea la adăpost a populației civile, Înalta

Curte apreciază că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999.

În consecință, în raport

de cele anterior arătate, din care rezultă că este fondat motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ., va admite recursul, va modificată sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 40 din 08

februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.