ÎCCJ, decizie (scj.ro #83355)

15.

Hotărârea adunării generale a acționarilor.

Motive de nulitate absolută.

Prescripția dreptului la acțiune

Cuprins pe materii:

Drept

comercial.

Societăți comerciale.

Funcționare.

Adunare

generală

Index alfabetic:

-adunare generală

-hotărârea

adunării generale

-interes social

obștesc

-nulitate

absolută

art.132

alin

.(

3),Legea nr.31/1990

Potrivit art.

132 alin

.(

3) din Legea nr.31/1990, cu privire la legalitatea

hotărârilor adunării generale, când se invocă motive de

nulitate absolută, dreptul la

acțiune este imprescriptibil, iar

cererea poate fi formulată

și de orice persoană

interesată.

(Secția

comercială, decizia nr.1109 din 13 martie 2007)

Prin

sentința nr.11, pronunțată de Tribunalul Brăila,

Secția comercială și de contencios administrativ, în camera de

consiliu, la 22 decembrie 2005, s-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SIFMoldova SA Bacău în contradictoriu cu pârâta SC C. SA

Brăila și s-a anulat parțial hotărârea AGEA din 5 mai 2005,

respectiv pct.3 privind garantarea cu active din patrimoniul

societății a unei scrisori de garanție bancară de

891.032,32 USD, solicitată de SC T. SRL Brăila la B. C. R. SA,

Sucursala Brăila și anume imobilul

Baza Nord și imobilul Fabrica de Case, fiind respinsă excepția

prescripției dreptului la acțiune.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că hotărârea AGEA din 5 mai 2005

a fost publicată în Monitorul Oficial la 24 mai 2005, acțiunea în

anulare fiind introdusă la 9 iunie 2005, cu respectarea termenului de 15

zile prevăzut de art.132 alin.(2) din Legea nr.31/1990 republicată,

calculat, potrivit dispozițiilor art.101 alin.(1) și art.104

C.proc.civ.

Convocatorul din 18 aprilie 2005,

publicat în Monitorul Oficial la 22 aprilie 2005, respectă prevederile

art.117 alin.(2) și (3) din Legea nr.31/1990 republicată, dar nu

și pe cele ale art.117alin.(7), întrucât aceasta nu cuprinde detaliat

și explicit problematica ce urma a fi dezbătută, fiind

făcute referiri de ordin general privind acordarea de garantare cu active

pentru buna executare a contractelor, în vederea desfășurării

activității societății, fapt ce a determinat o

vătămare a intereselor acționarilor prin lipsa de informare,

conform art.2 din Instrucțiunile nr.8/1996 ale CNVM, neputând fi

suplinită prin punerea la dispoziție a documentelor și

materialelor informative, spre consultare.

Nerespectarea de către

acționarul majoritar SC B. SA a dispozițiilor art.127 din Legea

nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată și

încălcarea interdicției impusă de art.210 din Legea nr.297/2004

privind piața de capital, referitoare la folosirea în mod abuziv a

poziției deținute de acționari, nu atrag nulitatea

hotărârii ci răspunderea patrimonială acționarilor în

culpă.

S-a mai reținut că pârâta

a respectat prevederile art.241alin

.(

1) din Legea

nr.297/2004 privind adoptarea hotărârii de către AGEA și că

reclamanta nu a precizat în ce a constat

încălcarea dispozițiilor art.225 din lege.

Curtea de

Apel Galați, Secția comercială, maritimă și

fluvială, prin decizia nr.94 din 20 iunie 2006 a admis apelul declarat de

pârâta SC C. SA Brăila, a schimbat în tot sentința și, în

rejudecare, a respins ca fiind prescrisă acțiunea în anularea

hotărârii AGEA a societății pârâte din 5 mai 2005.

Instanța de

apel a reținut ca fiind greșit respinsă excepția

prescripției, deoarece termenul de 15 zile prevăzut de art.131alin.

(2) din Legea nr.31/1990 se va calcula (conform art.1887 C. civ.) din ziua

imediat următoare celei în care s-a publicat hotărârea în Monitorul

Oficial, 24 mai 2005, urmând a se împlini la 8 iunie 2006 și cum

acțiunea a fost înregistrată la data de 9 iunie 2005, formularea ei

s-a făcut cu nesocotirea termenului legal.

Apreciind că motivul de

nelegalitate pe care se fundamentează acțiunea în anulare,

art.117alin.(7) din Legea nr.31/1990, neexplicitarea punctului de pe ordinea de

zi a adunării constituie o cauză de nulitate relativă, nu

absolută, nu s-a reținut imprescriptibilitatea acțiunii,

generată de dispozițiile art.132 alin.(2) din Legea nr.31/1990

republicată.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SIF Moldova a

declarat

recurs

, pentru nelegalitate,

arătând că:

-

în

mod greșit, instanța de apel a apreciat ca

fiind prescrisă acțiunea, deoarece calcularea termenului se face

conform art.101 C. proc. civ. coroborat cu art.291 din Legea nr.31/1990,

art.1alin.(2) C. proc.civ.

și

art.721 C.proc.

civ., ultima zi fiind 9 iunie 2005;

- motivele

de nulitate invocate sunt motive de nulitate absolută, calificarea lor de

către instanță, ca fiind de nulitate relativă, fiind

greșită, iar prin modul de redactare al convocatorului s-a

încălcat dreptul la informare.

Recursul

este

fondat.

Reclamanta

recurentă a investit instanța cu o acțiune în anularea unei

hotărâri AGA, pentru cauze de nelegalitate, prevăzute de art.117 alin

.(

7) din Legea nr.31/1990 republicată, în redactarea în

vigoare la data promovării ei, și determinate de încălcarea

dreptului la informare al acționarilor, așa cum este el configurat

atât de Legea nr.31/1990 cât și de Legea nr.297/2004 privind piața de

capital și respectiv de art.2 din Instrucțiunile nr.8/1996 ale

Comisiei Naționale de Valori Mobiliare. Totodată, societatea în

speță

este

una deschisă,

tranzacționată pe piața de capital.

Nerespectarea

acestor prevederi legale nu este sancționată expres cu nulitate

absolută, dar caracterul lor de norme imperative, care ocrotesc un interes

social, obștesc iar nu unul personal, impune această sancțiune.

În atare

situație, devine operant art.132 alin

.(

3) din

Legea nr.31/1990, republicată, conform căruia: „când se invocă

motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este

imprescriptibil”.

Cum

problema prescriptibilității dreptului la acțiune, în termenul

prevăzut de art.132alin.(2) din lege nu se mai pune, în mod greșit,

instanța de apel a procedat la calcularea lui mai înainte de a califica

corect, în sensul precizat, natura cauzelor de nulitate, invocate de

reclamantă în acțiune, ca afectând hotărârea AGA

contestată.

Pentru

considerentele care preced, Înalta Curte

a

admis

recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași

instanță, pentru soluționarea apelului pe fond.