ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În Dosarul nr. 1146/64/2006 al Curții de Apel Brașov,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a invocat de către M.E.

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și alin. (4) din

Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, iar prin

încheierea ședinței publice de la 24 ianuarie 2007 s-a dispus suspendarea

cauzei respective și trimiterea dosarului la secția de contencios administrativ

a Curții de Apel Brașov în vederea soluționării excepției de nelegalitate.

M.E. a susținut că dispozițiile

art. 2 alin. (3) și alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat

potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt discriminatorii,

făcând diferența nejustificată în procesul de recalculare a pensiilor între

persoanele cu handicap pensionate potrivit Legii nr. 57/1992 și O.U.G. nr.

102/1999 și persoanele cu handicap existent anterior calității de asigurat,

pensionate potrivit Legii nr. 3/1977.

Invocă nelegalitatea în raport

cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 50 din Constituția României și ale

art. 2 și art. 3 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 59/ F din 22 mai 2007 a respins excepția de nelegalitate, reținând că dispozițiile art. 2 alin. (3) și alin. (4) din

Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1550/2004 și ale lit. a) 1.3 și a) 4

din Normele tehnice din 16 septembrie 2004 ale C.N.P.A.S. sunt legale.

Instanța reține că nu sunt

întemeiate criticile de nelegalitate a textelor normative invocate, pentru că

reclamanta nu a fost pensionată în baza unei legi speciale pentru handicap și

din acest motiv nu i se pot aplica prevederile referitoare la stagiul de

cotizare de 10 ani pentru femei la determinarea punctajului mediu anual,

deoarece legea nu retroactivează, ea fiind pensionată în baza Legii nr. 3/1977,

nu în baza legii speciale.

Mai reține că dispozițiile

Normelor tehnice din 16 septembrie 2004, s-au emis în aplicarea H.G. nr.

1550/2004 și în conformitate cu prevederile acestei hotărâri și că reclamanta

este nemulțumită în realitate de modul efectiv de recalculare a pensiei sale,

care ține de rezolvarea pe fond a cauzei.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate, în conformitate cu

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține că dispozițiile

normative criticate se referă numai la persoanele cu handicap care au fost

pensionate potrivit legilor speciale, excluzând persoanele cu handicap

pensionate anterior, ceea ce reprezintă o discriminare în sensul prevederilor

art. 2 din O.G. nr. 137/2000, modificată prin Legea nr. 324/2006.

Consideră că Instanța a reținut

greșit că legea nu retroactivează, cu toate că nu a cerut aplicarea retroactivă

a legii, ci aplicarea aceluiași mod de calcul la recalcularea pensiilor, pentru

persoanele cu handicap pensionate anterior intrării în vigoare a primei legi

speciale de protecție a persoanelor cu handicap, cu cel al persoanelor cu

handicap pensionate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Menționează că Instanța a

respins nelegal acțiunea sa și față de intervenientul M.M.F.E.Ș., fără să se

pronunțe pe fond asupra cererii de intervenție în interesul Guvernului, cerere

care a fost admisă numai în principiu.

Intimații - pârâți au formulat

întâmpinări, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de motivele de recurs invocate și de

dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta consideră că

dispozițiile art. 2 alin. (3) și alin. (4) din Normele metodologice de evaluare

a pensiilor din sistemul public, adoptate prin H.G. nr. 1550/2004, și ale

Normelor tehnice din 16 septembrie 2004 emise de C.N.P.A.S. în aplicare H.G.

nr. 1550/2004, sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și

art. 50 din Constituție, ale art. 2 și art. 3 lit. b) din O.G. nr. 137/2000,

modificată prin Legea nr. 324/2006 și ale art. 47 din Legea nr. 19/2000, făcând

o discriminare între persoanele cu handicap pensionate potrivit Legii nr.

57/1992 și O.U.G. nr. 102/1999 și persoanele cu handicap existent anterior calității

de asigurat, pensionate potrivit Legii nr. 3/1977.

Conform prevederilor art. 2

alin. (3) din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1550/2004 „Pentru

persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977

- 31 martie 2001, stagiul completat de cotizare utilizat la determinarea

punctajului mediu anual va fi reglementat de Legea nr. 3/1977", iar alin. (4)

al aceluiași articol stabilește că „Pentru persoanele beneficiare de pensii

stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special,

stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual

este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de

aceste acte normative."

Prin aceste două aliniate se

face o diferențiere, în ce privește persoanele cu handicap, între cele care

s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977 care nu făcea nici o deosebire între

persoanele normale și cele cu handicap și persoanele cu handicap pensionate în

temeiul Legii nr. 57/1992 și O.U.G. nr. 102/1999, acte normative cu caracter

special în ce privește persoanele cu handicap.

Cum recurenta s-a pensionat în

anul 1983 sub imperiul Legii nr. 3/1977, la recalcularea pensiei sale s-au avut

în vedere dispozițiile acestei legi referitoare la vechimea în muncă și vârsta

de pensionare, cu valabilitate pentru toate persoanele pensionate în temeiul

acestei legi, spre deosebire de persoanele cu handicap pensionate în temeiul

legilor speciale, respectiv Legea nr. 57/1992 și O.U.G. nr. 102/1999,

favorabile acestei categorii de persoane în ce privește vechimea în muncă și

vârsta de pensionare, mai coborâte decât cele stabilite pentru persoanele care

nu au handicap.

Chiar dacă există o anumită

inechitate între cele două categorii de persoane cu handicap, dispozițiile

fiind favorabile persoanelor cu handicap care s-au pensionat în baza legilor

speciale, trebuie ținut cont, pe de o parte, că la recalcularea pensiei se au

în vedere prevederile legale existente la data nașterii dreptului la pensie,

iar, pe de altă parte, că nu există diferențiere între persoanele cu handicap

pensionate în temeiul Legii nr. 3/1997.

De asemenea,

recurenta nu a solicitat, ulterior adoptării legilor speciale, pensie specială

în calitate de persoană cu handicap, așa cum se prevedea o astfel de

posibilitate prin Legea nr. 57/1992.

Normele tehnice din

16 noiembrie 2004 emise de C.N.P.A.S. s-au dat în aplicarea H.G. nr. 1550/2004

de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul

public, dispozițiile de la lit. a) 1.3 și a) 4 din Normele tehnice făcând numai

o precizare concretă a prevederilor cu caracter mai general din Normele

metodologice, fără să schimbe sensul acestora.

Cum recurentei îi erau

aplicabile dispozițiile legale aflate în vigoare la data pensionării sale, nu

se constată ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 și art. 4 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1550/2004 și nici Normele tehnice emise de

C.N.P.A.S., ele nefiind în contradicție cu prevederile constituționale și

legale invocate de recurentă ca fiind încălcate.

Chiar dacă Instanța de Fond,

prin dispozitivul sentinței, nu a menționat expres admiterea cererii de

intervenție în interesul Guvernului României, cerere formulată de M.M.S.S.F.,

rezultă implicit, prin respingerea acțiunii în contradictoriu și cu acest Minister,

că cererea de intervenție a fost considerată ca întemeiată, astfel că nu se

impune ca hotărârea să fie casată pentru acest considerent.

Pentru toate cele menționate mai

sus, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc. civ., urmează să se respingă recursul ca nefondat, reținându-se că hotărârea pronunțată

de către Instanța de Fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

M.E. împotriva sentinței civile nr. 59/ F din 22 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2007.