ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S.

București a chemat-o în judecată pe pârâta A.T.M.P. pentru ca prin hotărârea ce

urmează a o pronunța, instanța să o oblige să-i transmită documentele din care

să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare

acțiuni nr. 616 din 27 decembrie 1994, la SC T.M. SA, sub sancțiunea plății de

daune cominatorii de 100 Ron pe zi de întârziere, până la executarea

obligației.

A arătat în cererea sa că în

conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată,

cumpărătorul este obligat să transmită A.V.A.S. un raport privind modul de

respectare a clauzelor contractuale.

Cum pârâta nu s-a conformat

acestei dispoziții, în contract nefiind prevăzut contrariul, a solicitat

acesteia prin adrese scrise să-i comunice transmiterea documentelor din care să

reiasă îndeplinirea art. 7.3 din contractul de vânzare cumpărare, dar nu a

primit nici-un răspuns. A invocat și art. 969 și 970 C. civ., referitoare la

obligativitatea respectării convențiilor legal făcute și executării obligațiilor

cu bună credință.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, așa cum rezultă din

sentința nr. 76 din 12 ianuarie 2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

a reținut că A.V.A.S. nu a dovedit că pârâta ar fi încălcat dispozițiile art. 7.3

pentru a cere documentele care ar releva aceste încălcări și nici că nu și-a

respectat obligațiile contractuale fiind invocate dispozițiile art. 8 alin. (1)

și (10) din O.G. nr. 25/2002.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței

atacate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivul că intimata se face

vinovată de netransmiterea actelor privind respectarea obligației, întrucât un

act negativ nu se poate proba.

A solicitat obligarea intimatei

să-i transmită documentația pentru a-i permite o analiză ulterioară asupra

modului de îndeplinire a clauzelor contractuale.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 391 din 23 iunie 2006, a

respins, ca nefondat, apelul, reținând că în mod corect instanța de fond a

respins acțiunea, apreciind că nu există în sarcina intimatei pârâte obligația

de a transmite documentele atestând dovada încălcării conduitei contractuale, clauza

prevăzută de art. 7.3 lit. b) stabilind în sarcina intimatei obligația de a nu

înstrăina bunuri nu și obligația transmiterii documentelor din care să rezulte

acest lucru. În cazul nerespectării obligațiilor contractuale partea are a se

plânge instanței de judecată.

Decizia instanței de apel a

fost atacată cu recurs de către reclamantă, care în conformitate cu art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței de fond și admiterii

cererii de chemare în judecată.

A arătat în recursul său, că

instanța a aplicat greșit legea și a încălcat art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002,

că decizia conține motive străine de natura pricinii deoarece s-a afirmat că nu

există în sarcina intimatei-pârâte obligația de a transmite documente atestând

încălcarea clauzelor contractuale.

Recursul este nefondat.

Art. 304 C. proc. civ., prevede

modificarea sau casarea unei hotărâri pentru anumite situații. Astfel, pct. 7

dispune asupra modificării hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine pricinii.

Or din motivarea hotărârii

se constată că instanța de apel a invocat textele de lege pe care sprijină

soluția dată, pe care le-a comentat în litera și spiritul legii, arătând că, pe

de-o parte, atât art. 8 alin. (1) al O.G. nr. 25/2002 modificată și completată,

cât și art. 7.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 616 din 27 decembrie

1994 nu obligă asupra transmiterii documentelor privind respectarea obligațiilor

contractuale. Pe de altă parte a constatat că nu s-a făcut dovada încălcării art.

7.3 din contractul de vânzare cumpărare, existând, în situația în care s-ar fi

făcut o astfel de dovadă, calea atacării în instanța de judecată.

Art. 304 pct. 8 dispune

asupra modificării deciziei recurate, când instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Art. 8 alin. (1) din O.G. nr.

25/2002 modificată și completată și art. 7.3 din contractul de vânzare

cumpărare sunt precizate de recurentă a fi interpretate greșit de instanța de

apel și cea de fond.

Art. 8 alin. (1) din O.G. nr.

25/2002 modificată și completată prevede: „Cumpărătorul, reprezentanții legali

ai acestuia sunt obligați să transmită, dacă prin contract nu a prevăzut

astfel, în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a

solicitării Autorității un raport cu privire la modul respectării cauzelor

contractuale”.

Ca urmare textul nu o obligă

pe pârâta cumpărătoare asupra transmiterii către Autoritate a documentelor din

evidența sa.

Art. 7.3 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 616 din 27 decembrie 1994 prevede: „Cumpărătorul, în

calitate de acționar majoritar al societății, se obligă ca în adunarea generală

a acționarilor să nu aprobe:

a) modificarea, timp de 7

ani de la data semnării prezentului contract a obiectului principal de

activitate al societății prevăzut în statutul acesteia.

b) vânzarea într-o perioadă

de 7 ani de la data semnării prezentului contract vreunuia din bunurile

prevăzute în Anexa la prezentul contract; în acest sens, cumpărătorul se obligă

să prevadă în statutul societății această atribuție a adunării generale a

acționarilor.

În cazul în care nu se

respectă obligația prevăzută la lit. b) cumpărătorul va plăti F.P.S. suma

reprezentând diferența între prețul obținut din vânzarea bunului și valoarea

acestuia, prevăzută în anexa la prezentul contract.

Se constată deci că în mod

corect cele două instanțe au interpretat textele legale invocate, nici-unul

dintre ele neprevăzând obligarea transmiterii de către cumpărător a

documentelor din care să rezulte că și-a respectat obligațiile contractuale,

așa încât și acest motiv urmează a se respinge.

Conform art. 304 pct. 9 o

decizie se poate modifica când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din analiza deciziei atacate

rezultă că aceasta a fost motivată în drept, fiind precizat temeiul legal care

a condus la soluția pronunțată, iar textele de lege analizate în soluționarea

speței au fost interpretate și aplicate corect, așa cum s-a arătat și în

analiza art. 304 pct. 8 raportat la speța de față.

Și referitor la acest motiv

recursul urmează a se respinge, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice

critică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei comerciale nr. 391 din 23

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 25 ianuarie 2007.