ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2071/2006

HOTĂRÂRE
06.06.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2071/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr. 4492 din 25

august 2005, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Asociația M.P.,

solicitând obligarea acesteia să-i transmită documentele din care să rezulte

modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul de vânzare –

cumpărare de acțiuni nr. 592/06 decembrie 1994 la SC M. SA, sub sancțiunea

plății de daune cominatorii de 100 RON pe zi, până la executarea obligației.

Prin sentința comercială nr.

4491 din 03 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată,

și pe fond a admis în parte acțiunea obligând pârâta să transmită documentele

din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul nr.

592/1994 și a respins cererea de daune cominatorii, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că la data de 06 decembrie 1994 între F.P.S. în calitate de

vânzător și Asociația M.P. s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare

acțiuni nr. 592/1994 având ca obiect un număr de 103.097 acțiuni reprezentând

26 % din capitalul social al SC M. SA.

Prețul convenit de

1.651.000.000 lei urma a se plăti în modalitatea prevăzută de art. 4 din

contract. Totodată, cumpărătorul s-a obligat, ca în A.G.A., să nu aprobe

vânzarea într-o perioadă de 7 ani de la data semnării contractului a vreunuia

din bunurile prevăzute în Anexa la contract, sens în care se obliga să prevadă

această atribuție a A.G.A. în statutul societății.

În art. 7.3. lit. b) din

contract s-a prevăzut că, în cazul în care nu se respectă obligația de mai sus,

cumpărătorul va plăti la F.P.S. suma reprezentând diferența între prețul

obținut din vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia. Or, pârâta nu a

produs dovada îndeplinirii acestei obligații, deși prin adresele nr. DPP272618/2001

și DPP2/527/2003 au fost solicitate cumpărătoarei documentele privind modul de

respectare a clauzelor contractuale și față de natura juridică a obligației,

obligație reală, cererea a fost formulată întemeiat, în termenul legal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta A.V.A.S., susținând că singurul mijloc de constrângere

a debitorului pentru executarea obligației este obligarea la plata daunelor

cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației

de transmitere a documentelor de la data pronunțării hotărârii judecătorești și

până la îndeplinirea acesteia.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 28 din 24 ianuarie 2006, a respins apelul,

ca nefondat, reținând că sistemul daunelor cominatorii nu se sprijină pe nici o

prevedere a Codului Civil, ci doar pe practica jurisdicțională, fiind o creație

a acesteia și că până la apariția art. 580

3

cominatorii reprezentau un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și

executa în natură obligația și nu un mijloc de despăgubire a creditorului,

încasarea lor de către creditor fiind provizorie.

Reclamanta a declarat

recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că

dispozițiile art. 580

3

și urm. C. proc. civ., nu sunt aplicabile în

speță, deoarece acestea se regăsesc în dreptul execuțional, creditorul

recurgând la aplicarea lor în cazul în care a declanșat procedura executării

silite.

Recursul este fondat.

Acordarea daunelor

cominatorii constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și

executa în natură obligația, aceasta nefiind condiționată de existența vreunui

prejudiciu.

Prin art. 580

3

alin.

(1) C. proc. civ., s-a prevăzut că, „dacă obligația de a face nu poate fi

îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns în

îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile” menționându-se în

continuare că „instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin

încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea

statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de

întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu”.

Or, reglementarea unui atare

mijloc de constrângere pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la

executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlu executoriu,

nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la

daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o

astfel de posibilitate.

În consecință, se impune a

se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580

3

C.

proc. civ., nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor

cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face sau

de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de

constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a

debitorului să își îndeplinească obligația asumată.

În concluzie în speță

obligarea la daune cominatorii va asigura o constrângere imediată și eficientă

a debitorului pentru a-și îndeplini obligația de a face pe care și-a asumat-o

conform clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.

592 din 06 decembrie 1994.

Pentru aceste considerente,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, modificând decizia recurată, în sensul admiterii apelului prin

schimbarea în parte a sentinței, admițând în tot acțiunea cu obligarea la plata

de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la

executarea obligației.

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 24

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică. Admite apelul declarat de reclamantă și în consecință schimbă în

parte sentința comercială nr. 4491 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite în tot acțiunea și

obligă pârâta Asociația Salariaților M.P. București la plata de daune

cominatorii de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5133/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2001, reclamanta SC S. SRL București a chemat în judecată pe pârâții V.M., C.L., G.G., A.A. și SC B. SA,
ÎCCJ 2004-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4752/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 iulie 2003, reclamanții A.S.M.P. și A.G. au chemat-o în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să
ÎCCJ 2006-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4267 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. (în
ÎCCJ 2011-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 9 martie 2006 și sub nr. 8399/3/2006, reclamanta A.V.A.S.
ÎCCJ 2009-12-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3308/2009
contract. Se mai arată că la data prezentei cereri pârâta este restantă cu suma de 6.349 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 677 din 17 ianuarie 2008, a admis în parte acțiunea și a dispus rezoluțiunea con
Sursă