ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4267 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) împotriva pârâtului L.D.T. pentru obligarea acestuia la executarea obligației contractuale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în sensul de a asigura plata datoriilor societății către reclamantă și la plata de daune cominatorii de un milion pe zi până la executarea acestei obligații. Prin decizia civilă nr. 40 din 4 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apelul a fost respins, ca nefondat. În urma recursului declarat de către reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia civilă nr. 2281 din 1 aprilie 2005, a casat decizia susmenționată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

În urma rejudecării, prin decizia civilă nr. 155 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să asigure plata daunelor interese moratorii datorate de către SC I.T.I.A. SA pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite reclamantei pe anul 1992, în sumă de 2.342.905 lei, reținând că obligația de a face a fost asumată prin contract. A menținut soluția de respingere în ce privește daunele cominatorii cu motivarea că această cerere este lipsită de temei legal față de dispozițiile art. 580 2 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs doar reclamanta pe care l-a întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. susținând, în esență, că dispozițiile art. 580 2 și urm. C. proc. civ. a fost nelegal invocat și aplicat în speță, dată fiind interpretarea greșită dată acestuia prin confundarea naturii juridice a daunelor cominatorii, care reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea în natură a obligației, cu amenda civilă la care creditorul poate apela în faza executării silite și pe care o încasează statul. Totodată, nu se poate susține că prin modificarea Codului de procedură civilă și introducerea art. 580 3 C. proc. civ., care prevede expres posibilitatea acordării de daune cominatorii în faza neexecutării obligației de a face sau nu a face, s-a abrogat instituția daunelor cominatorii.

Recursul este fondat. În cadrul procedurii prevăzută de art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut în favoarea statului o amendă civilă pentru constrângerea debitorului la executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, ceea ce însă nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate. În această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 a statuat în dosarul nr. 16/2005 în sensul admisibilității cererii de obligare la daune cominatorii și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580 3 C. proc.

civ., dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 5 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea modificată în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 155 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în parte în sensul că obligă intimatul L.D.T. și la plata de daune cominatorii de un RON pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 martie 2006.