ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4267 din 5

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins ca prescrisă cererea

formulată de reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) împotriva pârâtului L.D.T.

pentru obligarea acestuia la executarea obligației contractuale asumate prin

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în sensul de a asigura plata

datoriilor societății către reclamantă și la plata de daune cominatorii de un

milion pe zi până la executarea acestei obligații.

Prin decizia civilă nr. 40 din 4

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apelul a fost respins, ca

nefondat.

În urma recursului declarat de către

reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia civilă nr. 2281

din 1 aprilie 2005, a casat decizia susmenționată și a trimis cauza pentru

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

În urma rejudecării, prin decizia

civilă nr. 155 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul,

a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să

asigure plata daunelor interese moratorii datorate de către SC I.T.I.A. SA

pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite reclamantei pe anul 1992, în

sumă de 2.342.905 lei, reținând că obligația de a face a fost asumată prin

contract.

A menținut soluția de respingere în

ce privește daunele cominatorii cu motivarea că această cerere este lipsită de

temei legal față de dispozițiile art. 580

2

C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs doar reclamanta pe care l-a întemeiat, în drept, pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. susținând, în esență, că dispozițiile art. 580

2

și urm. C. proc. civ. a fost nelegal invocat și aplicat în speță, dată fiind

interpretarea greșită dată acestuia prin confundarea naturii juridice a

daunelor cominatorii, care reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului

pentru executarea în natură a obligației, cu amenda civilă la care creditorul

poate apela în faza executării silite și pe care o încasează statul.

Totodată, nu se poate susține că

prin modificarea Codului de procedură civilă și introducerea art. 580

3

C. proc. civ., care prevede expres posibilitatea acordării de daune cominatorii

în faza neexecutării obligației de a face sau nu a face, s-a abrogat instituția

daunelor cominatorii.

Recursul este fondat.

În cadrul procedurii prevăzută de art.

580

3

alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut în favoarea statului o

amendă civilă pentru constrângerea debitorului la executarea obligației de a

face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, ceea ce însă nu exclude

folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune

cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o

astfel de posibilitate.

În această privință, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. XX din 12 decembrie 2005

a statuat în dosarul nr. 16/2005 în sensul admisibilității cererii de obligare

la daune cominatorii și în condițiile reglementării obligării debitorului la

plata amenzii civile conform art. 580

3

C. proc. civ., dezlegarea

dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanțe în

conformitate cu dispozițiile art. 329

5

alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

modificată în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 155 din 12 octombrie 2005

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia recurată în parte în sensul că obligă intimatul L.D.T. și la

plata de daune cominatorii de un RON pe zi de întârziere, până la îndeplinirea

obligației, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 martie 2006.