ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2832/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pârâtele SC L.L. SA și SC A. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligate la executarea obligației prevăzută la clauza nr. 8.7, asumată prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 29 septembrie 1998, în sensul de a determina plata de către SC A. SA a sumei de 265.282.181 lei din care 50.391.742 lei, reprezintă daune moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1995, 214.990.439 lei daune interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1997. De asemenea se solicită și plata de daune interese cominatorii în cuantum de un milion lei pe zi întârziere în executarea obligației de a determina plata sumei datorate.

În susținerea cererii reclamanta arată că la data de 29 septembrie 1998, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, prin care SC L.L. SA, a cumpărat acțiuni reprezentând 59,708% din capitalul social al SC A. SA Timișoara. Prin clauza nr. 8.7 lit. c) s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a asigura plata datoriilor societății privatizate, obligație care nu a fost executată. Pârâta SC L.L. Timișoara ca succesoare a SC A. SA, prin fuziune prin întâmpinare a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 50.391.742 lei, iar pentru suma de 214.990.493 lei excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul încheiat.

Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 748 din 17 martie 2004, în fond după casare a respins acțiunea reclamantei. În motivarea soluției, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că la data de 2 decembrie 2002, când s-a promovat acțiunea contractul de vânzare-cumpărare era în derulare, în sensul art. 3 din O.G. nr. 25/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002. S-a admis totodată excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind plata sumei de 214.990.493 lei care are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și contra lor în aceiași calitate cu cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2379/2001.

Cu privire la daunele moratorii aferente achitării cu întârziere a dividendelor anului 1995, s-a arătat că pârâta a făcut dovada achitării acestora anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care s-a soluționat excepția autorității de lucru judecat întrucât nu există triplă identitate, de obiect, părți și cauză, fiind incidente clauza inserată la pct. 8.7. lit. c) distinctă de cea de la pct. 8.7. lit. a). Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 190 din 8 iunie 2004 s-a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că ceea ce interesează din punct de vedere al puterii lucrului judecat este ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul fiind urmărit de parte este același, astfel spus pretenția formulată nu se rezumă la obiectul material, în sensul curent atribuit noțiunii de obiect, ci include și dreptul subiectiv relativ la acel obiect material pe de altă parte cauza nu reprezintă numai norma de drept invocată de părți ci semnifică faptul juridic sau material care constituie temeiul direct și imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat, și nu în ultimul rând, ceea ce interesează pentru incidența acestei excepții este nu identitatea de persoane, ci identitatea de parte a subiectului de drept, art. 1201 C. civ., făcând referire la identitatea lor juridică și nu la cea fizică.

De asemenea s-a reținut că nu există nici o corelație între cererea reclamantei privind daunele interese moratorii în sumă de 50.391.742 lei calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1995, și clauza inserată la pct. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 29 septembrie 1998 sub aspectul întrunirii cerințelor pentru angajarea răspunderii contractuale. Cu petiția înregistrată la data de 13 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate, respectiv a modului de interpretare a dispozițiilor art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat, cât și modul de interpretare a clauzelor privind contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

Astfel se susține că nu există triplă identitate în cauza în care s-a pronunțat sentința nr. 827 din 30 aprilie 2001, pârâtă a fost SC A. SA Timișoara, iar acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 31/1990. De asemenea se susține că în mod eronat instanța de apel a apreciat că nu poate fi stabilită nici o corelație între cererea sa privind daunele interese-moratorii în sumă de 50.391.742 lei, calculată pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiul financiar al anului 1995 și clauza inserată la pct. 8.7 lit. c) din contractul încheiat din moment ce prin această clauză cumpărătorul în calitate de acționar al societății se obliga să asigure plata datoriilor societății către F.P.S.

Recursul este nefondat. La data de 13 februarie 2001, s-a înregistrat la Tribunalul Timiș o acțiune împotriva SC A. SA Timișoara, în prezent SC L.L. SA Timișoara, având ca obiect plata sumei de 214.990.493 lei, reprezentând daune-interese pentru plata cu întârziere a dividendelor. Această cerere a fost soluționată prin sentința civilă nr. 827 din 30 aprilie 2001, acțiunea recurentei fiind respinsă. Față de această soluție, rezultă că societatea privatizată nu datorează daunele interese, iar pe de altă parte operează autoritatea de lucru judecat. Așa cum a reținut și instanța de apel ceea ce interesează din punct de vedere al puterii lucrului judecat este ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul fiind urmărit de parte este același, iar identitatea de persoane trebuia interpretată ca identitatea calității de părți a subiectului de drept, identitatea juridică a pârâtelor fiind aceiași.

Potrivit art. 8.7 lit. c) din contractul încheiat intimata se obliga să asigure plata datoriilor societății privatizate și nu să plătească efectiv, obligație asumată având caracterul unei obligații de a face și nu de a da. Aceasta este interpretarea dată de instanța de apel când a arătat că nu poate fi stabilită nici o corelație între cererea reclamantei, privind daunele interese moratorii în sumă de 50.391.742 lei calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1995 și clauza inserată, sub aspectul întrunirii cerințelor necesare pentru angajarea răspunderii contractuale. Față de cele arătate rezultă că soluția pronunțată de instanța de apel este la adăpost de orice critică, astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei 190 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 mai 2005.