ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8033/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2006,

reclamanta B.V.T. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică Bacău

solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze Decizia nr. 3040 din

15 martie 2006, emisă de pârâtă și să dispună restituirea în natură către

reclamantă a imobilului Fabrica de cherestea și a terenului aferent în

suprafață de 1,50 ha, situat în Comănești, Județul Bacău sau, în subsidiar,

să-i acorde despăgubiri în valoare de 341.800 lei.

Prin sentința nr. 1061 din

13 iunie 2007, Tribunalul Bacău, secția civilă a admis în parte contestația, a

anulat decizia și a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață

de 1,50 ha, situat în Comănești, Județul Bacău.

Apelul declarat de

reclamantă cât și apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1061 din 13

iunie 2007 a Tribunalului Bacău au fost respinse prin Decizia nr. 381 din 12

decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5233

din 26 septembrie 2008, a admis recursul declarat de reclamanta B.V.T., a casat

în parte Decizia nr. 381 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău și a

trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 1061 din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă.

Pentru a decide astfel,

Înalta Curte a reținut, în esență, că în condițiile în care pe terenul preluat

de la autorul reclamantei s-a aflat o fabrică de cherestea, iar parte din

construcțiile care au compus această fabrică se mai află și în prezent pe

terenul în litigiu, așa cum chiar curtea de apel reține în motivarea deciziei,

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001,

nu doar pentru teren, ci și pentru construcțiile edificate pe acesta conform art.

2 alin. (1) lit. a) și art. 7 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că instanța

de apel nu a stabilit dacă, prin modul în care sunt amplasate, aceste

construcții și terenul aferent lor pot fi restituite în natură, așa cum a

solicitat reclamanta în principal și care este valoarea și natura măsurilor

reparatorii în echivalent ce i se cuvin reclamantei pentru construcții în ipoteza

în care acestea sunt imposibil de restituit în natură.

Prin Decizia nr. 6 din 19

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admis apelul

declarat de reclamanta B.V.T. a fost schimbată în parte sentința nr. 1061 din 13

iunie 2007 a Tribunalului Bacău în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile identificate în procesul – verbal de

naționalizare nr. 1 din 26 iunie 1948.

A menținut dispozițiile cu

privire la anularea Deciziei nr. 3040/2006 emisă de Direcția Silvică Bacău și

acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1,50 ha teren.

Pentru a pronunța această

decizie, curtea de apel a reținut potrivit actelor și lucrărilor aflate la

dosar, că reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru

construcțiile demolate și terenul ocupat de construcții noi, nefiind posibilă

restituirea în natură.

Împotriva acestei din urmă

decizii a declarat recurs reclamanta B.V.T. prin procurator G.N., invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs reclamanta – recurentă a susținut că nelegalitatea deciziei constă în

faptul că instanța de apel a acordat despăgubiri în condițiile legii speciale,

fără să menționeze și cuantumul acestora.

Recursul este nefondat.

Decizia contestată în

prezenta cauză a fost emisă la data de 15 martie 2006, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 247/2005, care a modificat o serie de dispoziții ale Legii nr. 10/2001.

Așa cum corect a reținut

instanța de apel, dispozițiile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare și,

conformându-se art. 16 din Titlul VII al acestui act normativ, a dispus

acordarea de despăgubirii în condițiile acestei legi.

Pentru analizarea și

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit acestei

legi s-a constituit C.C.S.D.

În conformitate cu

dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va

întocmi un raport de evaluare pe care îl va trimite C.C.S.D.

În baza acestui raport de

evaluare, comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.T.V. prin procurator G.N. împotriva Deciziei nr. 6 din

19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori,

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva Deciziei nr. 6 din 19 ianuarie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

8

octombrie 2009

.