ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamanta G.B.E.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC D.S. SA și cu sucursala D.G.N. Craiova, obligarea acestora la restituirea în natură a terenului în suprafață de 479,814 mp situat în Craiova, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 200 Euro/mp. Prin sentința civilă nr. 726 din 23 iunie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 247.812 lei pentru terenul în suprafață de 428 mp situat în Craiova, jud. Dolj.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, din actele depuse la dosar, respectiv certificatele de moștenitor nr. 18 din 6 februarie 2002, nr. 1704 din 14 octombrie 1985 și nr. S 1221/1984, rezultă că reclamanta este moștenitoarea legală a defunctului N.A., acesta fiind fiul și singurul moștenitor acceptant a lui N.E., în masa succesorală a acesteia aflându-se și imobilul compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 540 mp, situat în Craiova, ce formează obiectul prezentei cauze. Terenul în litigiu este deținut de pârâtă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 5951/2000, fiind afectat de Stația de reglare-măsurare gaze Craiova.

Întrucât reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a stabilit că are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 din Legea 10/2001, iar în ce privește cuantumul acestora, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, acestea sunt de 247.812 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.S. SA. Prin decizia nr. 58 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, instanța poate, la cererea reclamantei, să constate dreptul acesteia la despăgubiri, dispoziții care în prezent se regăsesc în Titlul VII, art. 27 din Legea nr. 247/2005.

La data de 11 ianuarie 2007, instanța de apel a luat act că pârâta sucursala D.G.N. Craiova a fost radiată din Registrul comerțului, astfel că aceasta a fost scoasă din cauză. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părți. Reclamanta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că, întrucât imobilul revendicat se află evidențiat în patrimoniul recurentei-pârâte SC D.S. SA, aceasta trebuie să plătească despăgubirile, stabilite în mod corect de instanța de fond. În recursul său, pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât în nici unul din actele de proprietate depuse la dosar nu este menționat terenul în cauză.

Totodată, certificatul de moștenitor invocat de reclamantă nu constituie titlu de proprietate. Ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: În ce privește recursul reclamantei: Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Legea specială în această materie este Legea nr. 247/2005, care în art. 16, Titlul VII, prevede că despăgubirile se stabilesc de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, decizia pronunțată de această comisie putând fi contestată la instanța de contencios administrativ.

Așa fiind, după intrarea în vigoare a acestei legi, instanța de judecată nu mai poate stabili cuantumul despăgubirilor, astfel că este nefondată această critică, recursul reclamantei urmând a fi respins ca nefondat. În ce privește recursul pârâtei, în mod corect au reținut instanțele că reclamanta a făcut dovada, cu certificatele de moștenitor depuse la dosar, că este moștenitoarea legală a defunctului N.A., singurul moștenitor acceptant a lui N.E., în a cărei masă succesorală se afla imobilul compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 540 mp, situat în Craiova, ce formează obiectul prezentului litigiu. Din schița anexă la fișa imobilului și schița topo rezultă că imobilul în litigiu a fost expropiat parțial în anul 1942 în vederea efectuării aliniamentului stradal, iar ulterior, a fost preluat de stat.

Pentru considerentele expuse, se va respinge și recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de contestatoarea G.B.E.A. și de pârâta SC D.S. SA București împotriva deciziei nr. 58 din 1 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2008.