ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2006, reclamanta SC K.R. SRL Craiova a chemat în judecată pârâtele SC A.Ț.A. SA București și SC A.Ț.A. SA Sucursala Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 151.012 Ron reprezentând contravaloare poliță de asigurare nr. 2050157 din 22 iulie 2005. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin polița de asigurare a fost asigurat autoturismul marca Audi Allrood, proprietatea reclamantei pentru suma de 151.012 Ron. Asigurarea viza avarierea și furtul mașinii, prima fiind achitată integral, precizând că la data de 22 ianuarie 2006 autoturismul i-a fost furat, reclamanta solicitând îndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâte.

Prin adresa nr. 1043 din 16 ianuarie 2006 s-a refuzat însă acordarea de despăgubiri, nedepunând originalul certificatului de înmatriculare al autoturismului. Reclamanta a arătat că acest act nu a putut fi prezentat deoarece se afla în autoturism la data la care a avut loc furtul. Pârâta SC A.Ț.A. SA prin întâmpinarea formulată, la data de 13 iunie 2006, a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, arătând că asiguratul a predat cele două seturi de chei și originalul cărții de identitate fără a preda și originalul certificatului de înmatriculare, cauză de excludere pentru care nu se acordă despăgubiri conform cap. III art. 4 lit. v) din condițiile generale de asigurare înscrise în poliță.

Pârâta a apreciat că nu poate fi reținut cazul fortuit, nefiind îndeplinite condițiile legale. La termenul de judecată din 27 septembrie 2006 pârâta a invocat neexecutarea contractului și prin neconservarea dreptului de regres al asiguratorului, în acest sens arătând că plângerea penală nu a fost formulată de către asigurator. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința civilă nr. 4400 din 29 septembrie 2006, a respins acțiunea reclamantei SC K.R. SRL Craiova față de pârâta SC A.Ț.A. SA Sucursala Craiova. A admis acțiunea împotriva pârâtei SC A.Ț.A. SA București cu sediul procesual ales în Craiova pe care a obligat-o la plata sumei de 151.012 Ron reprezentând daune în baza poliței nr. 2050157 din 22 iulie 2005 și la 9.273 Ron cheltuieli de judecată.

Examinând actele depuse la dosar instanța a reținut că, la data de 22 iulie 2005, între părți s-a încheiat un contract de asigurare pentru autoturismul marca Audi Allrood 2,5 V Tdi, conform poliței nr. 2050157. Riscurile asigurate vizau avariile totale sau parțiale și furtul total sau parțial, iar la data de 21 decembrie 2005, s-a încheiat și cartea verde pentru autoturism. La data de 22 ianuarie 2006 autoturismul a fost furat dintr-o parcare din Viena, furtul fiind anunțat organelor de poliție vieneze de către fiica administratorului societății reclamante, B.D., care a reclamat și furtul certificatului de înmatriculare al autoturismului, al pașaportului și al altor acte aflate în mașină, conform plângerii înregistrate sub nr. 3k/23537/2006.

Producerea evenimentului asigurat a fost adusă la cunoștința societății de asigurare, la data de 23 ianuarie 2006, potrivit avizării de daune nr. 868 întocmite de către reclamantă și declarației specifice pentru furt total, la data de 25 ianuarie 2006, fiind predate cele două seturi de chei și originalul cărții de identitate a autoturismului. Solicitarea de plată a despăgubirii a fost respinsă de către societatea de asigurare, invocând-se incidența pct. 4 lit. v) cap. III din contract deoarece asiguratul nu a depus originalul certificatului de înmatriculare. În cursul soluționării litigiului s-a invocat și neîndeplinirea de către asigurat a obligației de conservare a dreptului de regres al asiguratorului împotriva celor vinovați de producerea pagubei.

Reclamanta a invocat imposibilitatea predării originalului certificatului de înmatriculare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit. Referitor la acțiunea formulată de reclamantă împotriva SC A.Ț.A. SA, sucursala Craiova s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale, neavând exercițiul drepturilor lor procesuale și că sucursalele nu pot sta în nume propriu în proces. Acțiunea formulată de reclamantă împotriva SC A.Ț.A. SA București a fost apreciată de instanță ca întemeiată, reținând că între părți există un contract, reglementat de o lege specială, Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare obligațiile părților fiind astfel stabilite prin convenție.

Reclamanta a solicitat îndeplinirea obligației de plată a despăgubirii asumate de către pârâtă, că pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului prin neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de predare a certificatului de înmatriculare a autoturismului, clauză de excludere prevăzută de art. 4 lit. v) și de conservare a dreptului de regres prin neformularea unei plângeri penale împotriva persoanelor care au furat bunul. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, art. 1073 C. civ. și cum riscul asigurat s-a produs, pârâta avea obligația de a achita despăgubirea asigurată.

Deși la art. 4 lit. v) este prevăzută neacordarea de despăgubiri pentru situația în care asiguratul nu depune la asigurator sau la poliție, concomitent cu avizarea furtului, originalul certificatului de înmatriculare, s-a reținut că persoana care a anunțat furtul a reclamat la poliție și dispariția certificatului de înmatriculare, care se afla în mașină la momentul furtului acesteia. S-a reținut că asiguratul avea obligația de a aviza în scris asiguratorul despre furtul certificatului de înmatriculare [(art. 26 lit. d)] odată cu solicitarea de daune. În situația în care asiguratorul acceptă că și un astfel de act poate face obiectul unui furt, fără a se face distincție asupra locului de unde este furat, stabilind în sarcina asiguratului anumite obligații (anunțul), instanța apreciază că în mod nelegal a fost refuzată îndeplinirea obligației asumate de plată a despăgubirii.

Clauza de neresponsabilitate nu poate fi astfel reținută în speță, reclamanta acționând în diligența unui bun proprietar: persoana căreia îi încredințase mașina a anunțat o dată cu furtul și dispariția certificatului de înmatriculare, iar reprezentantul societății a predat cartea de identitate și cele două seturi de chei. Referitor la neconservarea dreptului de regres prin nedepunerea unei plângeri de către reclamantă, instanța apreciază că nici această apărare nu poate fi reținută, întrucât plângerea a fost formulată și înregistrată la poliție, iar până la acest moment autorul furtului nu a fost descoperit. Potrivit art. 22 din Legea nr. 136 în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau de beneficiarul asigurării.

Chiar dacă din reclamația depusă la poliție rezultă că persoana păgubită este reprezentantul legal al societății reclamante, această mențiune nu poate fi interpretată ca o „neconservare a dreptului de regres”. Pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantă a anumitor fapte, acțiuni ori inacțiuni, care ar duce la imposibilitatea recuperării indemnizației de la autorul furtului conform legislației austriece, respectiv a faptului că aspectul invocat ar fi o condiție pentru recuperarea prejudiciului și că nu s-ar putea subroga în drepturile asiguratului în situația în care făptuitorul ar fi descoperit, din culpa reclamantei. Prin decizia nr. 107 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.Ț.A.

SA București împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, aceeași pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În criticile formulate, recurenta pârâtă susține în esență următoarele: - instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. nr. 2050157 încheiat de părți, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă critică soluția instanțelor de admitere a acțiunii reclamantei cu încălcarea voinței părților din contractul de asigurare, cu referire la nedepunerea la asigurător concomitent cu avizarea furtului și a originalului certificatului de înmatriculare, conform art. 26 lit. d), traducerea autorizată a plângerilor penale făcute în Austria fiind depuse la instanța de fond, la 25 iulie 2006. - greșit a reținut curtea de apel buna credință și diligența reclamantei, ignorând probele administrate în apel din care a rezultat că autoturismul asigurat a fost prevăzut cu două chei metalice și o cheie de service, ultima nedeclarată cu urme de uzură, predată societății sale foarte târziu la data de 5 martie 2007; - instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivului 3 de apel, neclarificând situația evenimentului de furt petrecut la Viena, la 21 - 22 ianuarie 2006, raportat la declarațiile contradictorii date la Poliția din Viena și cea dată la sediul său cu privire la ultimul conducător al autovehiculului și la locul parcării acestuia în Viena înainte de furt; - pârâta susține că greșit a reținut instanța că reclamanta a conservat dreptul de regres al societății sale, în raport de dispozițiile art. 26 lit. m) din Condițiile generale de asigurare ce vizează împrejurarea din cuprinsul plângerii penale din care rezultă că păgubitul este administratorul societății,

B.M., iar nu asiguratul SC K.R. SRL situație în care nu i s-a conservat dreptul de regres. Recursul pârâtei este nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Primul motiv de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care pârâta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. încheiat între părți este nefondat.

Curtea de Apel Craiova în raport de situația de fapt și de dispozițiile art. 26 lit. d) din condițiile de asigurare, în mod corect a apreciat că asiguratul a avizat asigurătorul despre furtul certificatului de înmatriculare odată cu înștiințarea acestuia despre evenimentul furtului autoturismului la data de 23 ianuarie 2006, când s-a procedat și la predarea celor două seturi de chei și a originalului cărții de identitate, fapt dovedit de procesul verbal aflat la fila 21 din dosarul instanței de fond. Totodată, din actele depuse la dosar rezultă că plângerea adresată organelor de poliție din Viena, vizează atât furtul autoturismului cât și a certificatului de înmatriculare care s-a aflat în autoturism și că reclamanta a fost în imposibilitate obiectivă de a depune originalul certificatului de înmatriculare așa cum prevăd dispozițiile art. 4 lit. v) din condițiile generale de asigurare.

Depunerea cu întârziere a traducerii autorizate a plângerilor penale făcute de reclamantă la organele de poliție din Viena în condițiile în care autorii furtului autoturismului nu au fost descoperiți nici până astăzi nu este relevantă în cauză. A doua critică a recurentei pârâte ce vizează buna credință și diligența reclamantei în raport de probele administrate în apel, cu referire la numărul de chei cu care a fost cumpărată mașina furată se constată că acest motiv nu se circumscrie dispozițiilor de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în actuala reglementare, astfel că nu va fi analizat. Nici a treia critică adusă hotărârii recurate prin care recurenta pârâtă susține că nu a fost analizat motivul de apel constând în clarificarea situației de fapt a furtului petrecut la Viena, în perioada 21 ianuarie 2006, nu poate fi încadrată în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., întrucât aceasta vizează aspecte de netemeinicie, de apreciere a probelor, în speță a declarațiilor contradictorii făcute de asigurat, care nu ține de nelegalitate. Și ultimul motiv de recurs invocat de SC A.Ț.A. SA București ce vizează conservarea dreptului de regres al pârâtei este nefondat. Dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovați de producerea pagubei a fost conservat tocmai prin faptul că s-a formulat plângere penală pentru furtul autoturismului, având mai puțină importanță cine a făcut plângerea. Așa fiind, cum decizia din apel este temeinică și legală, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei. Fiind în culpă procesuală, recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC K.R.

SRL Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.Ț.A. SA București împotriva deciziei nr. 107 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC K.R. SRL Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.