ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 19 mai 2006, reclamanta SC K.R. SRL Craiova a chemat în judecată

pârâtele SC A.Ț.A. SA București și SC A.Ț.A. SA Sucursala Craiova pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora în solidar la

plata sumei de 151.012 Ron reprezentând contravaloare poliță de asigurare nr. 2050157

din 22 iulie 2005.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că prin polița de asigurare a fost asigurat autoturismul marca Audi

Allrood, proprietatea reclamantei pentru suma de 151.012 Ron. Asigurarea viza

avarierea și furtul mașinii, prima fiind achitată integral, precizând că la

data de 22 ianuarie 2006 autoturismul i-a fost furat, reclamanta solicitând

îndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâte. Prin adresa nr. 1043 din 16

ianuarie 2006 s-a refuzat însă acordarea de despăgubiri, nedepunând originalul

certificatului de înmatriculare al autoturismului.

Reclamanta a arătat că acest

act nu a putut fi prezentat deoarece se afla în autoturism la data la care a

avut loc furtul.

Pârâta SC A.Ț.A. SA prin

întâmpinarea formulată, la data de 13 iunie 2006, a solicitat respingerea

acțiunii, ca netemeinică și nelegală, arătând că asiguratul a predat cele două

seturi de chei și originalul cărții de identitate fără a preda și originalul

certificatului de înmatriculare, cauză de excludere pentru care nu se acordă

despăgubiri conform cap. III art. 4 lit. v) din condițiile generale de

asigurare înscrise în poliță.

Pârâta a apreciat că nu

poate fi reținut cazul fortuit, nefiind îndeplinite condițiile legale.

La termenul de judecată din

27 septembrie 2006 pârâta a invocat neexecutarea contractului și prin

neconservarea dreptului de regres al asiguratorului, în acest sens arătând că

plângerea penală nu a fost formulată de către asigurator.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 4400 din 29 septembrie 2006, a respins

acțiunea reclamantei SC K.R. SRL Craiova față de pârâta SC A.Ț.A. SA Sucursala

Craiova.

A admis acțiunea împotriva

pârâtei SC A.Ț.A. SA București cu sediul procesual ales în Craiova pe care a

obligat-o la plata sumei de 151.012 Ron reprezentând daune în baza poliței nr. 2050157

din 22 iulie 2005 și la 9.273 Ron cheltuieli de judecată.

Examinând actele depuse la

dosar instanța a reținut că, la data de 22 iulie 2005, între părți s-a încheiat

un contract de asigurare pentru autoturismul marca Audi Allrood 2,5 V Tdi,

conform poliței nr. 2050157. Riscurile asigurate vizau avariile totale sau

parțiale și furtul total sau parțial, iar la data de 21 decembrie 2005, s-a

încheiat și cartea verde pentru autoturism.

La data de 22 ianuarie 2006

autoturismul a fost furat dintr-o parcare din Viena, furtul fiind anunțat

organelor de poliție vieneze de către fiica administratorului societății

reclamante, B.D., care a reclamat și furtul certificatului de înmatriculare al

autoturismului, al pașaportului și al altor acte aflate în mașină, conform

plângerii înregistrate sub nr. 3k/23537/2006.

Producerea evenimentului

asigurat a fost adusă la cunoștința societății de asigurare, la data de 23

ianuarie 2006, potrivit avizării de daune nr. 868 întocmite de către reclamantă

și declarației specifice pentru furt total, la data de 25 ianuarie 2006, fiind

predate cele două seturi de chei și originalul cărții de identitate a

autoturismului.

Solicitarea de plată a

despăgubirii a fost respinsă de către societatea de asigurare, invocând-se

incidența pct. 4 lit. v) cap. III din contract deoarece asiguratul nu a depus

originalul certificatului de înmatriculare.

În cursul soluționării

litigiului s-a invocat și neîndeplinirea de către asigurat a obligației de

conservare a dreptului de regres al asiguratorului împotriva celor vinovați de

producerea pagubei.

Reclamanta a invocat

imposibilitatea predării originalului certificatului de înmatriculare,

apreciind că sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit.

Referitor la acțiunea

formulată de reclamantă împotriva SC A.Ț.A. SA, sucursala Craiova s-a reținut

că în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 sucursalele

sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale,

neavând exercițiul drepturilor lor procesuale și că sucursalele nu pot sta în

nume propriu în proces.

Acțiunea formulată de

reclamantă împotriva SC A.Ț.A. SA București a fost apreciată de instanță ca

întemeiată, reținând că între părți există un contract, reglementat de o lege

specială, Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare obligațiile părților

fiind astfel stabilite prin convenție.

Reclamanta a solicitat

îndeplinirea obligației de plată a despăgubirii asumate de către pârâtă, că

pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului prin neîndeplinirea de

către reclamantă a obligației de predare a certificatului de înmatriculare a

autoturismului, clauză de excludere prevăzută de art. 4 lit. v) și de conservare

a dreptului de regres prin neformularea unei plângeri penale împotriva

persoanelor care au furat bunul.

Potrivit art. 969 C. civ.,

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,

creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, art. 1073

C. civ. și cum riscul asigurat s-a produs, pârâta avea obligația de a achita

despăgubirea asigurată.

Deși la art. 4 lit. v) este

prevăzută neacordarea de despăgubiri pentru situația în care asiguratul nu

depune la asigurator sau la poliție, concomitent cu avizarea furtului,

originalul certificatului de înmatriculare, s-a reținut că persoana care a

anunțat furtul a reclamat la poliție și dispariția certificatului de

înmatriculare, care se afla în mașină la momentul furtului acesteia.

S-a reținut că asiguratul

avea obligația de a aviza în scris asiguratorul despre furtul certificatului de

înmatriculare [(art. 26 lit. d)] odată cu solicitarea de daune.

În situația în care

asiguratorul acceptă că și un astfel de act poate face obiectul unui furt, fără

a se face distincție asupra locului de unde este furat, stabilind în sarcina

asiguratului anumite obligații (anunțul), instanța apreciază că în mod nelegal

a fost refuzată îndeplinirea obligației asumate de plată a despăgubirii. Clauza

de neresponsabilitate nu poate fi astfel reținută în speță, reclamanta

acționând în diligența unui bun proprietar: persoana căreia îi încredințase

mașina a anunțat o dată cu furtul și dispariția certificatului de

înmatriculare, iar reprezentantul societății a predat cartea de identitate și

cele două seturi de chei.

Referitor la neconservarea

dreptului de regres prin nedepunerea unei plângeri de către reclamantă,

instanța apreciază că nici această apărare nu poate fi reținută, întrucât

plângerea a fost formulată și înregistrată la poliție, iar până la acest moment

autorul furtului nu a fost descoperit.

Potrivit art. 22 din Legea nr.

136 în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate

drepturile asiguratului sau de beneficiarul asigurării.

Chiar dacă din reclamația

depusă la poliție rezultă că persoana păgubită este reprezentantul legal al

societății reclamante, această mențiune nu poate fi interpretată ca o

„neconservare a dreptului de regres”.

Pârâta nu a făcut dovada

îndeplinirii de către reclamantă a anumitor fapte, acțiuni ori inacțiuni, care

ar duce la imposibilitatea recuperării indemnizației de la autorul furtului

conform legislației austriece, respectiv a faptului că aspectul invocat ar fi o

condiție pentru recuperarea prejudiciului și că nu s-ar putea subroga în

drepturile asiguratului în situația în care făptuitorul ar fi descoperit, din

culpa reclamantei.

Prin decizia nr. 107 din 26

aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâta SC A.Ț.A. SA București împotriva hotărârii instanței

de fond.

Împotriva menționatei

decizii, aceeași pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În criticile formulate,

recurenta pârâtă susține în esență următoarele:

- instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit

neîndoielnic al acestuia, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. nr.

2050157 încheiat de părți, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

Recurenta pârâtă critică

soluția instanțelor de admitere a acțiunii reclamantei cu încălcarea voinței

părților din contractul de asigurare, cu referire la nedepunerea la asigurător

concomitent cu avizarea furtului și a originalului certificatului de înmatriculare,

conform art. 26 lit. d), traducerea autorizată a plângerilor penale făcute în

Austria fiind depuse la instanța de fond, la 25 iulie 2006.

- greșit a reținut curtea de

apel buna credință și diligența reclamantei, ignorând probele administrate în

apel din care a rezultat că autoturismul asigurat a fost prevăzut cu două chei

metalice și o cheie de service, ultima nedeclarată cu urme de uzură, predată

societății sale foarte târziu la data de 5 martie 2007;

- instanța de apel nu a

analizat și nu s-a pronunțat asupra motivului 3 de apel, neclarificând situația

evenimentului de furt petrecut la Viena, la 21 - 22 ianuarie 2006, raportat la

declarațiile contradictorii date la Poliția din Viena și cea dată la sediul său

cu privire la ultimul conducător al autovehiculului și la locul parcării

acestuia în Viena înainte de furt;

- pârâta susține că greșit a

reținut instanța că reclamanta a conservat dreptul de regres al societății

sale, în raport de dispozițiile art. 26 lit. m) din Condițiile generale de asigurare

ce vizează împrejurarea din cuprinsul plângerii penale din care rezultă că

păgubitul este administratorul societății, B.M., iar nu asiguratul SC K.R. SRL

situație în care nu i s-a conservat dreptul de regres.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu

sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză

nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care

pârâta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. încheiat între

părți este nefondat.

Curtea de Apel Craiova în

raport de situația de fapt și de dispozițiile art. 26 lit. d) din condițiile de

asigurare, în mod corect a apreciat că asiguratul a avizat asigurătorul despre

furtul certificatului de înmatriculare odată cu înștiințarea acestuia despre

evenimentul furtului autoturismului la data de 23 ianuarie 2006, când s-a

procedat și la predarea celor două seturi de chei și a originalului cărții de

identitate, fapt dovedit de procesul verbal aflat la fila 21 din dosarul

instanței de fond.

Totodată, din actele depuse

la dosar rezultă că plângerea adresată organelor de poliție din Viena, vizează

atât furtul autoturismului cât și a certificatului de înmatriculare care s-a

aflat în autoturism și că reclamanta a fost în imposibilitate obiectivă de a

depune originalul certificatului de înmatriculare așa cum prevăd dispozițiile art.

4 lit. v) din condițiile generale de asigurare.

Depunerea cu întârziere a

traducerii autorizate a plângerilor penale făcute de reclamantă la organele de

poliție din Viena în condițiile în care autorii furtului autoturismului nu au

fost descoperiți nici până astăzi nu este relevantă în cauză.

A doua critică a recurentei

pârâte ce vizează buna credință și diligența reclamantei în raport de probele

administrate în apel, cu referire la numărul de chei cu care a fost cumpărată

mașina furată se constată că acest motiv nu se circumscrie dispozițiilor de

nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în actuala reglementare,

astfel că nu va fi analizat.

Nici a treia critică adusă

hotărârii recurate prin care recurenta pârâtă susține că nu a fost analizat

motivul de apel constând în clarificarea situației de fapt a furtului petrecut

la Viena, în perioada 21 ianuarie 2006, nu poate fi încadrată în motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât aceasta vizează aspecte de

netemeinicie, de apreciere a probelor, în speță a declarațiilor contradictorii

făcute de asigurat, care nu ține de nelegalitate.

Și ultimul motiv de recurs

invocat de SC A.Ț.A. SA București ce vizează conservarea dreptului de regres al

pârâtei este nefondat.

Dreptul de regres al

asigurătorului împotriva celor vinovați de producerea pagubei a fost conservat

tocmai prin faptul că s-a formulat plângere penală pentru furtul

autoturismului, având mai puțină importanță cine a făcut plângerea.

Așa fiind, cum decizia din

apel este temeinică și legală, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312

C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei.

Fiind în culpă procesuală,

recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamanta SC K.R. SRL Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC A.Ț.A. SA București împotriva deciziei nr. 107 din 26 aprilie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la

plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC

K.R. SRL Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.