ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

10 noiembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Primarul municipiului

Craiova și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului

local al municipiului Craiova, anularea parțială a dispoziției nr. 8050 din 14

octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, cu privire la

respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 805 mp aflat

în administrarea Consiliului local al municipiului Craiova, așa cum reiese din

procesul-verbal privind starea de fapt încheiat la data de 18 iunie 2003 și,

implicit, obligarea conducătorului persoanei juridice deținătoare a terenului

să emită o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a terenului în

suprafață de 805 mp.

Prin sentința civilă nr. 119 din 16

martie 2004 a Tribunalului Dolj a fost respinsă contestația privind restituirea

terenului de 805 mp, formulată de reclamanta D.A.

Prima instanță a reținut că, prin

notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat

Primăriei municipiului Craiova emiterea unei dispoziții de restituire în natură

a terenului în suprafață de 1.000 mp situat în Craiova,

preluat abuziv de stat.

Prin dispoziția atacată, s-a respins

parțial cererea reclamantei de restituire în natură a celor 1.000 mp, cu

motivarea că, o parte din teren este afectat de utilități publice și ocupat de

terțe persoane particulare, iar o altă parte este deținută de SC P. SA Dolj.

Ca urmare, s-a făcut propunere de

acordare de despăgubiri în echivalent pentru terenul afectat de utilități

publice și cel deținut de persoanele fizice și înaintarea către Prefectura Dolj

a acestor propuneri, precum și înaintarea unei copii a notificării către P.

Dolj, pentru soluționarea cererii de restituire pentru terenul deținut de această

societate.

În raport de situația terenului,

astfel cum a fost evidențiată prin raportul de expertiză efectuat în cauză,

tribunalul a reținut că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură,

deoarece nu este liber, arătându-se că suprafața de 479 mp deținută și

administrată de pârâtă este afectată celor două străzi din zonă, mai există

două proprietăți particulare (F. și C.), iar pentru partea din teren deținută

de SC P. SA Dolj, există obligația societății de a soluționa notificarea cu

privire la terenul aflat în folosința sa.

Prin decizia civilă nr. 634 din 28

februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței pronunțată de prima instanță.

A fost respinsă cererea de

intervenție formulată de F.L. și a fost admisă cererea de intervenție formulată

de S.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în raport de constatările expertului, obiectul litigiului de

față îl constituie numai suprafața de teren de 479 mp deținută de Primăria mun.

Craiova.

Pentru suprafața de teren ocupată de

SC P. SA Dolj, intimata Primăria mun. Craiova nu are calitate procesuală

pasivă, deoarece calitatea de unitate deținătoare aparține SC P. SA Dolj,

persoană juridică ce nu este parte în litigiu, iar suprafețele de teren

deținute de persoanele fizice, de asemenea, nu pot face obiectul litigiului de

față, deoarece persoanele fizice nu au calitate procesuală pasivă în litigiile

privind restituirea în natură sau prin echivalent a unor imobile în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Referitor la suprafața de 479 mp,

curtea de apel a reținut că nu poate fi restituită în natură, întrucât din

raportul de expertiză întocmit la fond, cât și din completarea raportului de

expertiză efectuată în apel, a rezultat că acest teren reprezintă zonă de

protecție a două străzi, ce este compusă din mai multe elemente (rambleu, zonă

de siguranță, zonă de protecție, spațiu verde).

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3327 din 30

martie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta D.A., decedată ulterior,

continuat de moștenitoarea D.E., a casat decizia nr. 634 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut că situația de fapt nu a

fost pe deplin lămurită, fiind necesar a se administra probe suplimentare, atât

cu privire la terenurile deținute de persoanele fizice, pentru care nu s-au

făcut verificări dacă fac sau nu parte din proprietatea preluată de stat de la reclamantă,

cât și cu privire la constatările contradictorii din raportul de expertiză întocmit

la fond și cel din apel, raportat și la adresa nr. 231221 din 12 ianuarie 2005 a Primăriei municipiului Craiova, nevalorificată în nici un fel de instanță.

În rejudecare, Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 276 din 15 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanta D.A., decedată, și continuat de moștenitoarea D.E., a

respins cererea de intervenție formulată de intervenienta F.L. și a admis

cererea de intervenție formulată de intervenientul S.I.

Instanța de apel a dispus efectuarea

unei noi expertize, întocmită de expert C.V. și a încuviințat cercetarea la

fața locului, precum și completarea probatoriului cu înscrisuri depuse de

părți.

S-a reținut că, din raportul de

expertiză efectuat de expert C.V., a rezultat că, deși în actul de proprietate

invocat ca titlu de către reclamantă se menționează suprafața de 1.500 mp,

raportat la schița parcelară și vecinătățile din schiță, suprafața de teren cu

care a fost pus în posesie D.E., conform Decretului nr. 444/1953 și HCM

3522/1953, a fost de 1.109 mp, iar din constatările expertului această

suprafață este ocupată astfel: intervenienta F.L. - 545,64 mp; intervenientul S.I.

314,52 mp; SC P. Dolj SA - 194,39 mp și Primăria Craiova - 54,08 mp

Cât privește suprafețele de teren

deținute de intervenienta F.L. și SC P. Dolj SA, s-a constatat că acestea fac

obiectul unor alte cauze.

Cu privire la suprafața de teren

deținută de Primăria mun. Craiova, s-a reținut că aceasta este de numai 54,08 mp,

că nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de utilități publice.

Referitor la suprafața deținută de S.I.,

s-a reținut că acesta nu are calitate procesuală în cadrul procedurii prevăzute

de Legea nr. 10/2001, că prezintă acte de proprietate pentru 698 mp, în fapt

deținând 725,9 mp, însă pârâta Primăria mun. Craiova nu este deținătoare în

sensul legii pentru acest teren.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta D.E. și intervenienta F.L.

Prin recursul său, reclamanta a

indicat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că, instanța de apel nu

a respectat îndrumările date prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în sensul că nu a cercetat regimul juridic al terenurilor deținute

de persoanele fizice, nu a lămurit pe deplin situația de fapt și nu a

administrat probe noi, în afara expertizei și nu a valorificat adresa nr. 231221/2005

a Primăriei Craiova.

A mai susținut recurenta-reclamantă

că nu prezintă relevanță existența ori inexistența calității procesuale a lui S.I.

în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001 și că, deși instanța a

reținut în considerente, în ceea ce privește suprafața deținută de Primăria

mun. Craiova, că în mod greșit s-a respins cererea de restituire în natură,

prin dispozitiv a fost respins apelul în totalitate.

S-a mai susținut că se impunea

administrarea de probatorii suplimentare și că instanța a nesocotit procesul-verbal

de cercetare la fața locului.

Intervenienta F.L. nu a indicat

temeiul legal în baza căruia a declarat recurs, iar critica formulată a vizat

nelegalitatea deciziei sub aspectul respingerii cererii de intervenție

accesorie.

Examinând recursurile declarate, în

limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de intervenientă

este neavenit și urmează să fie respins în consecință, pentru următoarele

considerente:

Prin cererea de intervenție

accesorie depusă la dosar la 25 august 2004, ce a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., recurenta F.L. a arătat că

înțelege să intervină în proces în sprijinul pârâților.

Prin intervenția accesorie,

intervenientul nu invocă un drept propriu și nu urmărește pronunțarea unei

hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluția în

proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit.

Potrivit art. 56 C. proc. civ.,

recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește

neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs.

În cauză, pârâții Primarul

municipiului Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova nu au declarat

recurs și, în această situație, recurenta F.L., care a formulat intervenția în

interesul pârâților, având o poziție procesuală subsidiară, nu poate exercita

această cale de atac, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici

formulate de intervenienta accesorie.

Recursul declarat de reclamantă se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă este nefondat,

urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de apel, în rejudecare, a

respectat întocmai toate îndrumările cuprinse în decizia civilă nr. 3327 din 30

martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru lămurirea deplină a

situației de fapt.

În acest sens, a fost dispusă

efectuarea unei noi expertize, ce a fost efectuată de expert P.I.A., la care

părțile au formulat obiecțiuni.

Întrucât expertul nu a completat

raportul de expertiză, instanța, cu acordul părților, a încuviințat efectuarea

unei noi expertize de către un alt expert, cu aceleași obiective, precum și cu

obiecțiunile formulate de părți.

În plus, a fost încuviințată și

efectuarea unei cercetări la fața locului, precum și proba cu înscrisuri -

planul de amplasament privind Stația P., actul de vânzare-cumpărare încheiat

între C.E. și S.I., certificatul de nomenclatură stradală, extrasele de carte

funciară, planul de amplasament și delimitare proprietate F.L., adresa

Direcției de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, planul de amplasament și

delimitare proprietate S.I.

Astfel, s-au făcut cercetări cu

privire la regimul juridic al suprafețelor de teren deținute de persoanele

fizice, constatându-se că intervenienta F.L. ocupă o suprafață de teren de

545,64 mp, pentru care însă reclamanta a precizat că deține ordin al

prefectului și a formulat o altă acțiune.

De asemenea, s-a reținut că

intervenientul S.I. deține în fapt o suprafață de 725,9 mp de teren, prezentând

acte de proprietate pentru 698 mp, însă acesta nu are calitate procesuală în

cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, instanța de apel a

administrat toate probele necesare și utile soluționării cauzei, care au fost

coroborate cu celelalte dovezi aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește critica privind

calitatea procesuală a lui S.I. în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.

10/2001, se constată că aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât, potrivit

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice

persoana juridică deținătoare, iar acțiunea de față are ca obiect o contestație

în baza art. 26 din lege, în cadrul căreia raportul juridic se stabilește între

persoana care se pretinde îndreptățită și entitatea care a emis dispoziția

atacată.

Referitor la suprafața de teren deținută

de Primăria mun. Craiova, din întreaga expunere a considerentelor instanței de

apel, rezultă cu certitudine că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind

ocupată de domeniul public și afectată de utilități publice.

Celelalte critici formulate de

reclamantă, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu

se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate se vor respinge în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta D.E. și intervenienta F.L. împotriva deciziei nr. 276 din 15

septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2010.