ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Craiova și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului local al municipiului Craiova, anularea parțială a dispoziției nr. 8050 din 14 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 805 mp aflat în administrarea Consiliului local al municipiului Craiova, așa cum reiese din procesul-verbal privind starea de fapt încheiat la data de 18 iunie 2003 și, implicit, obligarea conducătorului persoanei juridice deținătoare a terenului să emită o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 805 mp.

Prin sentința civilă nr. 119 din 16 martie 2004 a Tribunalului Dolj a fost respinsă contestația privind restituirea terenului de 805 mp, formulată de reclamanta D.A. Prima instanță a reținut că, prin notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Primăriei municipiului Craiova emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.000 mp situat în Craiova, preluat abuziv de stat. Prin dispoziția atacată, s-a respins parțial cererea reclamantei de restituire în natură a celor 1.000 mp, cu motivarea că, o parte din teren este afectat de utilități publice și ocupat de terțe persoane particulare, iar o altă parte este deținută de SC P. SA Dolj.

Ca urmare, s-a făcut propunere de acordare de despăgubiri în echivalent pentru terenul afectat de utilități publice și cel deținut de persoanele fizice și înaintarea către Prefectura Dolj a acestor propuneri, precum și înaintarea unei copii a notificării către P. Dolj, pentru soluționarea cererii de restituire pentru terenul deținut de această societate. În raport de situația terenului, astfel cum a fost evidențiată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reținut că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, deoarece nu este liber, arătându-se că suprafața de 479 mp deținută și administrată de pârâtă este afectată celor două străzi din zonă, mai există două proprietăți particulare (F. și C.), iar pentru partea din teren deținută de SC P. SA Dolj, există obligația societății de a soluționa notificarea cu privire la terenul aflat în folosința sa.

Prin decizia civilă nr. 634 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. A fost respinsă cererea de intervenție formulată de F.L. și a fost admisă cererea de intervenție formulată de S.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în raport de constatările expertului, obiectul litigiului de față îl constituie numai suprafața de teren de 479 mp deținută de Primăria mun. Craiova. Pentru suprafața de teren ocupată de SC P. SA Dolj, intimata Primăria mun.

Craiova nu are calitate procesuală pasivă, deoarece calitatea de unitate deținătoare aparține SC P. SA Dolj, persoană juridică ce nu este parte în litigiu, iar suprafețele de teren deținute de persoanele fizice, de asemenea, nu pot face obiectul litigiului de față, deoarece persoanele fizice nu au calitate procesuală pasivă în litigiile privind restituirea în natură sau prin echivalent a unor imobile în temeiul Legii nr. 10/2001. Referitor la suprafața de 479 mp, curtea de apel a reținut că nu poate fi restituită în natură, întrucât din raportul de expertiză întocmit la fond, cât și din completarea raportului de expertiză efectuată în apel, a rezultat că acest teren reprezintă zonă de protecție a două străzi, ce este compusă din mai multe elemente (rambleu, zonă de siguranță, zonă de protecție, spațiu verde).

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3327 din 30 martie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta D.A., decedată ulterior, continuat de moștenitoarea D.E., a casat decizia nr. 634 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. S-a reținut că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind necesar a se administra probe suplimentare, atât cu privire la terenurile deținute de persoanele fizice, pentru care nu s-au făcut verificări dacă fac sau nu parte din proprietatea preluată de stat de la reclamantă, cât și cu privire la constatările contradictorii din raportul de expertiză întocmit la fond și cel din apel, raportat și la adresa nr. 231221 din 12 ianuarie 2005 a Primăriei municipiului Craiova, nevalorificată în nici un fel de instanță.

În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 276 din 15 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanta D.A., decedată, și continuat de moștenitoarea D.E., a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta F.L. și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul S.I. Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, întocmită de expert C.V. și a încuviințat cercetarea la fața locului, precum și completarea probatoriului cu înscrisuri depuse de părți. S-a reținut că, din raportul de expertiză efectuat de expert C.V., a rezultat că, deși în actul de proprietate invocat ca titlu de către reclamantă se menționează suprafața de 1.500 mp, raportat la schița parcelară și vecinătățile din schiță, suprafața de teren cu care a fost pus în posesie D.E., conform Decretului nr. 444/1953 și HCM 3522/1953, a fost de 1.109 mp, iar din constatările expertului această suprafață este ocupată astfel: intervenienta F.L.

- 545,64 mp; intervenientul S.I. 314,52 mp; SC P. Dolj SA - 194,39 mp și Primăria Craiova - 54,08 mp Cât privește suprafețele de teren deținute de intervenienta F.L. și SC P. Dolj SA, s-a constatat că acestea fac obiectul unor alte cauze. Cu privire la suprafața de teren deținută de Primăria mun. Craiova, s-a reținut că aceasta este de numai 54,08 mp, că nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de utilități publice. Referitor la suprafața deținută de S.I., s-a reținut că acesta nu are calitate procesuală în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, că prezintă acte de proprietate pentru 698 mp, în fapt deținând 725,9 mp, însă pârâta Primăria mun. Craiova nu este deținătoare în sensul legii pentru acest teren.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta D.E. și intervenienta F.L. Prin recursul său, reclamanta a indicat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că, instanța de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că nu a cercetat regimul juridic al terenurilor deținute de persoanele fizice, nu a lămurit pe deplin situația de fapt și nu a administrat probe noi, în afara expertizei și nu a valorificat adresa nr. 231221/2005 a Primăriei Craiova. A mai susținut recurenta-reclamantă că nu prezintă relevanță existența ori inexistența calității procesuale a lui S.I. în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001 și că, deși instanța a reținut în considerente, în ceea ce privește suprafața deținută de Primăria mun.

Craiova, că în mod greșit s-a respins cererea de restituire în natură, prin dispozitiv a fost respins apelul în totalitate. S-a mai susținut că se impunea administrarea de probatorii suplimentare și că instanța a nesocotit procesul-verbal de cercetare la fața locului. Intervenienta F.L. nu a indicat temeiul legal în baza căruia a declarat recurs, iar critica formulată a vizat nelegalitatea deciziei sub aspectul respingerii cererii de intervenție accesorie. Examinând recursurile declarate, în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Recursul declarat de intervenientă este neavenit și urmează să fie respins în consecință, pentru următoarele considerente: Prin cererea de intervenție accesorie depusă la dosar la 25 august 2004, ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc.

civ., recurenta F.L. a arătat că înțelege să intervină în proces în sprijinul pârâților. Prin intervenția accesorie, intervenientul nu invocă un drept propriu și nu urmărește pronunțarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluția în proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit. Potrivit art. 56 C. proc. civ., recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs. În cauză, pârâții Primarul municipiului Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova nu au declarat recurs și, în această situație, recurenta F.L., care a formulat intervenția în interesul pârâților, având o poziție procesuală subsidiară, nu poate exercita această cale de atac, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de intervenienta accesorie.

Recursul declarat de reclamantă se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente: Instanța de apel, în rejudecare, a respectat întocmai toate îndrumările cuprinse în decizia civilă nr. 3327 din 30 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru lămurirea deplină a situației de fapt. În acest sens, a fost dispusă efectuarea unei noi expertize, ce a fost efectuată de expert P.I.A., la care părțile au formulat obiecțiuni. Întrucât expertul nu a completat raportul de expertiză, instanța, cu acordul părților, a încuviințat efectuarea unei noi expertize de către un alt expert, cu aceleași obiective, precum și cu obiecțiunile formulate de părți.

În plus, a fost încuviințată și efectuarea unei cercetări la fața locului, precum și proba cu înscrisuri - planul de amplasament privind Stația P., actul de vânzare-cumpărare încheiat între C.E. și S.I., certificatul de nomenclatură stradală, extrasele de carte funciară, planul de amplasament și delimitare proprietate F.L., adresa Direcției de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, planul de amplasament și delimitare proprietate S.I. Astfel, s-au făcut cercetări cu privire la regimul juridic al suprafețelor de teren deținute de persoanele fizice, constatându-se că intervenienta F.L. ocupă o suprafață de teren de 545,64 mp, pentru care însă reclamanta a precizat că deține ordin al prefectului și a formulat o altă acțiune.

De asemenea, s-a reținut că intervenientul S.I. deține în fapt o suprafață de 725,9 mp de teren, prezentând acte de proprietate pentru 698 mp, însă acesta nu are calitate procesuală în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin urmare, instanța de apel a administrat toate probele necesare și utile soluționării cauzei, care au fost coroborate cu celelalte dovezi aflate la dosarul cauzei. În ceea ce privește critica privind calitatea procesuală a lui S.I. în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, se constată că aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare, iar acțiunea de față are ca obiect o contestație în baza art. 26 din lege, în cadrul căreia raportul juridic se stabilește între persoana care se pretinde îndreptățită și entitatea care a emis dispoziția atacată.

Referitor la suprafața de teren deținută de Primăria mun. Craiova, din întreaga expunere a considerentelor instanței de apel, rezultă cu certitudine că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de domeniul public și afectată de utilități publice. Celelalte critici formulate de reclamantă, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate se vor respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta D.E. și intervenienta F.L. împotriva deciziei nr. 276 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.