ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 august 2007, reclamantul D.M. a chemat în judecată pârâta SC B.C.R.L.I. SA, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 noiembrie 2006. Prin sentința comercială nr. 13613 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 28320/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.L.I. SA. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că, în susținerea unei acțiuni în anularea hotărârii A.G.A. a unei societăți comerciale nu pot fi prezentate motive ținând de încălcarea prevederilor actului constitutiv al unei alte societăți comerciale.

În cauză, reclamantul a formulat acțiunea în anularea hotărârii adoptate de A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA în calitate de acționar al SC B.C.R.L.I. SA, dorind să protejeze interesele acestei societăți comerciale și interesele sale, în calitate de acționar al acestei societăți comerciale. Reclamantul nu poate proteja interesele SC B.C.R.L.I. SA și ale sale, de acționar al acestei societăți, prin invocarea actului constitutiv al unei alte societăți comerciale, SC B.C.R.A.V. SA. Clauzele actului constitutiv ale SC B.C.R.A.V. SA, inclusiv procedura de natură a garanta dreptul de preemțiune al acționarilor acestei societăți, nu leagă decât acționarii SC B.C.R.A.V. SA, iar nu și acționarii unor alte societăți comerciale (principiul relativității actului juridic civil).

Reclamantul își poate proteja drepturile de acționar al SC B.C.R.A.V. SA., în cazul în care apreciază că acestea au fost încălcate prin nesocotirea prevederilor statutare privind dreptul de preemțiune, prin introducerea unei acțiuni în anularea contractului de cesiune a acțiunilor SC B.C.R.A.V. SA încheiat între SC B.C.R.L.I. SA și B.C.R., în ipoteza în care cesiunea s-a făcut cu nesocotirea dreptului de preemțiune pe care actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA îl consacră. Apelul declarat de reclamantul D.M. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București prin decizia nr. 276 din 11 iunie 2008. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul D.M.

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost precizată. În recursul său, reclamantul a invocat două motive. În cadrul primului motiv, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurentul invocă, în sinteză, faptul că instanța de apel a omis că prin motivul 2 de apel a invocat faptul că hotărârea A.G.A. atacată prevede exclusiv cesiunea către acționarul B.C.R. a pachetului de acțiuni deținut la SC B.C.R.A.V. SA fără mențiune la dreptul de preemțiune și că a interpretat greșit „motivul nr. 1 din acțiunea introductivă cât și din apel”, în sensul că nu a susținut că deținerea de către B.C.R. a 79,13% din capitalul social conduce spre raționamentul în urma căruia a rezultat interesul contrar al B.C.R.

În continuare recurentul susține că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul anulării hotărârii A.G.A. atacate și dezvoltă această susținere. În cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurentul susține că este nefondată reținerea de către instanța de apel a faptului că SC B.C.R.L.I. SA a vândut pachetul la un acționar existent, B.C.R., și că astfel nu s-ar fi încălcat dreptul de preemțiune al acționarilor. Aceasta întrucât art. 8 al actului constitutiv al societății ale cărei acțiuni s-au cesionat prevede că „transmisiunea acțiunilor se face cu exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor societății”.

În acest fel se instituie o procedură la care pot participa toți acționarii, în condițiile egalității de drepturi. De asemenea, ignorând prevederile art. 969 C. civ., instanța de apel consideră greșit că actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA nu leagă decât acționarii acesteia iar nu și acționarii SC B.C.R.L.I. SA. Or, se omite că SC B.C.R.L.I. SA era acționar al SC B.C.R.A.V. SA și în această calitate trebuia să respecte actul constitutiv al acestei societăți. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, reține următoarele: Primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este nefondat. Criticile recurentului privind omiterea de către instanța de apel a unui aspect dintr-un motiv de apel și interpretarea greșită de aceiași instanță a unui motiv din acțiunea introductivă și din apel nu se încadrează în motivul prevăzut expres, dar și limitativ în pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. care vizează „actul dedus judecății”. Celelalte critici ale reclamantului - recurent, cuprinse în cadrul primului motiv de recurs, și care vizează aplicarea greșită de către instanța de apel a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și urmează a fi analizat împreună cu al doilea motiv de recurs, întemeiat tot pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., între cele două critici, subsumate aceluiași motiv legal, existând o strânsă legătură. Examinând aceste critici din perspectiva motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel, ca și instanța de fond, a pronunțat hotărârea sa cu aplicarea greșită a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Atât reclamantul cât și pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acționari ai SC B.C.R.A.V. SA, reclamantul fiind acționar și al pârâtei SC B.C.R.L.I. SA. Atât SC B.C.R.A.V. SA cât și SC B.C.R.L.I. SA au ca acționar majoritar B.C.R. Prin hotărârea din 28 noiembrie 2006 a A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA s-a aprobat cesiunea pachetului de acțiuni deținut de această societate pârâtă la capitalul social al SC B.C.R.A.V. SA către B.C.R. Hotărârea a fost luată în unanimitate, cu un cvorum de 89,407 % din acțiuni, fiind astfel evidentă participarea la ședință și la votarea acestei hotărâri a acționarului majoritar B.C.R.

care deținea 79,13 % din acțiuni. Rezultă că acționarul majoritar B.C.R. trebuia să se abțină de la votarea hotărârii întrucât avea un interes personal, respectiv cesionarea către sine a pachetului de acțiuni, conform prevederilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și neprocedând în acest mod a încălcat dispozițiile menționate. Aceasta deoarece interesul societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al societății ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social, ca noțiune specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției asociaților. Acționarii care guvernează societatea cu scopul de a obține avantaje personale, de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați, nu acționează în interes social: chiar dacă societatea își îmbogățește patrimoniul în urma deciziei, destinația legală a acestuia de a profita tuturor acționarilor, potrivit cotei statutare de participare la capital, este deturnată.

În speță, prin neabținerea sa de la deliberări, conform art. 127 alin. (1), acționarul majoritar care avea un interes personal, a săvârșit un abuz de majoritate în condițiile în care decizia socială a avut drept consecință favorizarea nejustificată chiar a sa, a acționarului majoritar. Aceasta deoarece măsura produce efecte prejudiciabile numai intereselor acționarilor minoritari și a fost luată cu unicul scop de a favoriza acționarul majoritar în dauna intereselor minoritarilor, caracterul intenționat al abuzului fiind evident. Dar decizia este contrară și interesului social în același timp, fiind de natură să aducă prejudicii și societății, după cum se va arăta mai jos.

Această poziție a acționarului majoritar, ce constituie, cum s-a arătat, un abuz de majoritate, vine să rupă în mod intenționat egalitatea de statut juridic a asociaților și să încalce principiul egalității între asociați sau, mai exact, al egalității între acțiuni, principiu prevăzut expres de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Poziția acționarului majoritar în această speță încalcă și principiul exercitării cu bună credință a drepturilor de către acționari, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societății și cele ale acționarilor, prin art. 1361 din Legea nr. 31/1990: „acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari”.

De altfel reclamantul, prin precizarea la acțiune, a invocat ca temei al acțiunii sale și încălcarea prevederilor art. 94 și art. 1361 din Legea nr. 31/1990. În cazul exercitării abuzive a dreptului de vot prin încălcarea obligației de abținere pe care o are acționarul cu interese contrare intereselor societății, instituită de art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, alin. (2) al aceluiași articol prevede sancțiunea obligării acționarului la repararea tuturor prejudiciilor create societății (dacă s-au produs prejudicii) în cazul în care, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Dar interesul comun al acționarilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor acționari și în detrimentul celorlalți, nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) – demers de lungă durată și cu rezultat incert – și aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat și direct în patrimoniul societății. În acest caz interesul comun al acționarilor, principiul egalității acțiunilor [art. 94 alin. (1)] și cel al exercitării cu bună – credință a drepturilor (art. 1361) devin temei de intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.

Recursul reclamantului este întemeiat și cu privire la încălcarea, prin hotărârea atacată, a dreptului de preemțiune al reclamantului în legătură cu cumpărarea de acțiuni de la societatea pârâtă la SC B.C.R.A.V. SA. Dreptul de preemțiune al acționarilor existenți într-o societate presupune obligația corelativă în sarcina acționarului care dorește să-și înstrăineze o parte sau toate acțiunile emitentului, de a-i înștiința pe ceilalți acționari cu privire la intenția sa. Este necesar ca acționarul - vânzător să precizeze în notificarea respectivă numărul acțiunilor pe care le înstrăinează și prețul acestora. Acționarii existenți vor avea dreptul, într-un anumit termen, să îi ceară vânzătorului să le vândă lor acțiunile în condiții similare cu cele prevăzute în notificarea de vânzare.

După expirarea acestui termen, acționarul - vânzător va fi liber să înstrăineze acțiunile oricărei alte persoane. Este eronată susținerea instanței de apel, ca și a instanței de fond, că reclamantul nu putea invoca în acțiunea sa în anularea hotărârii A.G.A. „decât motive ținând de încălcarea prevederilor din actul constitutiv al societății în cauză iar nu a prevederilor unui act constitutiv al unei alte societăți comerciale” întrucât situația concretă din prezenta cauză impune o altă concluzie. Atât reclamantul D.M. cât și pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acționari ai SC B.C.R.A.V. SA, societate la care este acționar majoritar B.C.R., aceasta din urmă fiind acționar majoritar și la societatea pârâtă.

La art. 8.3 din Actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA se prevede: „Transmiterea acțiunilor se face cu exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor societății în termen de 30 de zile de la notificarea ofertei de cesiune către aceștia (...). În situația în care există mai multe oferte de cumpărare la preț egal, acțiunile oferite spre vânzare vor fi atribuite tuturor cesionarilor care și-au manifestat intenția proporțional cu numărul de acțiuni pe care intenționează să le achiziționeze de la cedent (...)”. Este real că aceste prevederi se găsesc în actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA dar obligația respectării acestora – și deci a dreptului de preemțiune al acționarilor săi – revenea nu numai acestei societăți ci și acționarilor săi, în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ.

(invocate de reclamant), acționari din care fac parte și reclamantul și pârâta precum și B.C.R. În consecință obligația statutară de respectare a dreptului de preemțiune la vânzarea acțiunilor SC B.C.R.A.V. SA revenea atât pârâtei SC B.C.R.L.I. SA cât și acționarului său majoritar B.C.R. iar acestea și-au încălcat această obligație prin hotărârea atacată. Este real că reclamantul, în virtutea art. 8.3 din Actul constitutiv și art. 969 și art. 970 C. civ. ar fi putut ataca doar actul de cesiune de acțiuni de la SC B.C.R.L.I. SA la B.C.R. însă este posibil ca, în acea împrejurare, să i se fi opus prezenta hotărâre A.G.E.A., cu mențiunea că nu a atacat-o deși era acționar și al societății cedente și al societății cedate.

Or, tocmai în această dublă calitate și având în vedere și calitatea de acționari la societatea cedată atât a acționarului majoritar (societatea cesionară) cât și a societății cedente reclamantul a formulat acțiunea în anularea hotărârii A.G.E.A., acțiune întemeiată datorită încălcării dreptului de preemțiune. Împrejurarea că prin hotărârea atacată s-a decis cesionarea acțiunilor către un acționar existent nu înlătură încălcarea dreptului de preemțiune al celorlalți acționari, inclusiv al reclamantului, stabilit prin actul constitutiv. Pe de altă parte înlăturarea, prin abuz de majoritate, a dreptului de preemțiune al celorlalți acționari la cumpărarea acțiunilor deținute de SC B.C.R.L.I.

SA este de natură să prejudicieze atât interesele acestei societăți și pe cele comune ale acționarilor săi în favoarea exclusivă a acționarului majoritar, fiind eliminată posibilitatea derulării unei proceduri prevăzută de actul constitutiv prin care s-ar fi obținut o valoare maximă pentru acțiunile cesionate. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., să admită recursul reclamantului, să modifice decizia atacată și să admită apelul, schimbând în tot sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei comerciale nr. 276 din 11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinței comerciale nr. 13613 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Schimbă în tot sentința și admite acțiunea formulată. Dispune anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 noiembrie 2006 a SC B.C.R.L.I. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2009.