ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, la data de 21 august 2007, reclamantul D.M.

a chemat în judecată pârâta SC B.C.R.L.I. SA, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A.

din 28 noiembrie 2006.

Prin sentința comercială nr.

13613 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 28320/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.L.I. SA.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a avut în vedere că, în susținerea unei acțiuni în anularea

hotărârii A.G.A. a unei societăți comerciale nu pot fi prezentate motive ținând

de încălcarea prevederilor actului constitutiv al unei alte societăți

comerciale.

În cauză, reclamantul a

formulat acțiunea în anularea hotărârii adoptate de A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA în

calitate de acționar al SC B.C.R.L.I. SA, dorind să protejeze interesele

acestei societăți comerciale și interesele sale, în calitate de acționar al

acestei societăți comerciale. Reclamantul nu poate proteja interesele SC

B.C.R.L.I. SA și ale sale, de acționar al acestei societăți, prin invocarea

actului constitutiv al unei alte societăți comerciale, SC B.C.R.A.V. SA.

Clauzele actului constitutiv

ale SC B.C.R.A.V. SA, inclusiv procedura de natură a garanta dreptul de

preemțiune al acționarilor acestei societăți, nu leagă decât acționarii SC

B.C.R.A.V. SA, iar nu și acționarii unor alte societăți comerciale (principiul

relativității actului juridic civil).

Reclamantul își poate

proteja drepturile de acționar al SC B.C.R.A.V. SA., în cazul în care apreciază

că acestea au fost încălcate prin nesocotirea prevederilor statutare privind

dreptul de preemțiune, prin introducerea unei acțiuni în anularea contractului

de cesiune a acțiunilor SC B.C.R.A.V. SA încheiat între SC B.C.R.L.I. SA și B.C.R.,

în ipoteza în care cesiunea s-a făcut cu nesocotirea dreptului de preemțiune pe

care actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA îl consacră.

Apelul declarat de

reclamantul D.M. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către

Curtea de Apel București prin decizia nr. 276 din 11 iunie 2008.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamantul D.M. solicitând admiterea recursului și

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost

precizată.

În recursul său, reclamantul

a invocat două motive.

În cadrul primului motiv,

întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurentul invocă, în

sinteză, faptul că instanța de apel a omis că prin motivul 2 de apel a invocat

faptul că hotărârea A.G.A. atacată prevede exclusiv cesiunea către acționarul

B.C.R. a pachetului de acțiuni deținut la SC B.C.R.A.V. SA fără mențiune la

dreptul de preemțiune și că a interpretat greșit „motivul nr. 1 din acțiunea

introductivă cât și din apel”, în sensul că nu a susținut că deținerea de către

B.C.R. a 79,13% din capitalul social conduce spre raționamentul în urma căruia

a rezultat interesul contrar al B.C.R. În continuare recurentul susține că sunt

îndeplinite condițiile pentru aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

în sensul anulării hotărârii A.G.A. atacate și dezvoltă această susținere.

În cel de al doilea motiv de

recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

recurentul susține că este nefondată reținerea de către instanța de apel a

faptului că SC B.C.R.L.I. SA a vândut pachetul la un acționar existent, B.C.R.,

și că astfel nu s-ar fi încălcat dreptul de preemțiune al acționarilor. Aceasta

întrucât art. 8 al actului constitutiv al societății ale cărei acțiuni s-au

cesionat prevede că „transmisiunea acțiunilor se face cu exercitarea dreptului

de preemțiune al acționarilor societății”. În acest fel se instituie o

procedură la care pot participa toți acționarii, în condițiile egalității de

drepturi.

De asemenea, ignorând

prevederile art. 969 C. civ., instanța de apel consideră greșit că actul

constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA nu leagă decât acționarii acesteia iar nu și

acționarii SC B.C.R.L.I. SA. Or, se omite că SC B.C.R.L.I. SA era acționar al SC

B.C.R.A.V. SA și în această calitate trebuia să respecte actul constitutiv al

acestei societăți.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, reține

următoarele:

Primul motiv de recurs,

întemeiat pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este nefondat.

Criticile recurentului

privind omiterea de către instanța de apel a unui aspect dintr-un motiv de apel

și interpretarea greșită de aceiași instanță a unui motiv din acțiunea

introductivă și din apel nu se încadrează în motivul prevăzut expres, dar și

limitativ în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. care vizează „actul dedus

judecății”.

Celelalte critici ale

reclamantului - recurent, cuprinse în cadrul primului motiv de recurs, și care

vizează aplicarea greșită de către instanța de apel a art. 127 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art.

304 C. proc. civ. și urmează a fi analizat împreună cu al doilea motiv de

recurs, întemeiat tot pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., între cele două

critici, subsumate aceluiași motiv legal, existând o strânsă legătură.

Examinând aceste critici din

perspectiva motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Instanța de apel, ca și

instanța de fond, a pronunțat hotărârea sa cu aplicarea greșită a art. 127 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990.

Atât reclamantul cât și

pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acționari ai SC B.C.R.A.V. SA, reclamantul fiind

acționar și al pârâtei SC B.C.R.L.I. SA. Atât SC B.C.R.A.V. SA cât și SC

B.C.R.L.I. SA au ca acționar majoritar B.C.R.

Prin hotărârea din 28

noiembrie 2006 a A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA s-a aprobat cesiunea pachetului de

acțiuni deținut de această societate pârâtă la capitalul social al SC

B.C.R.A.V. SA către B.C.R. Hotărârea a fost luată în unanimitate, cu un cvorum

de 89,407 % din acțiuni, fiind astfel evidentă participarea la ședință și la

votarea acestei hotărâri a acționarului majoritar B.C.R. care deținea 79,13 %

din acțiuni.

Rezultă că acționarul

majoritar B.C.R. trebuia să se abțină de la votarea hotărârii întrucât avea un

interes personal, respectiv cesionarea către sine a pachetului de acțiuni,

conform prevederilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și neprocedând în

acest mod a încălcat dispozițiile menționate. Aceasta deoarece interesul

societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al societății

ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social, ca noțiune

specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției

asociaților. Acționarii care guvernează societatea cu scopul de a obține

avantaje personale, de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați, nu

acționează în interes social: chiar dacă societatea își îmbogățește patrimoniul

în urma deciziei, destinația legală a acestuia de a profita tuturor

acționarilor, potrivit cotei statutare de participare la capital, este

deturnată.

În speță, prin neabținerea

sa de la deliberări, conform art. 127 alin. (1), acționarul majoritar care avea

un interes personal, a săvârșit un abuz de majoritate în condițiile în care

decizia socială a avut drept consecință favorizarea nejustificată chiar a sa, a

acționarului majoritar. Aceasta deoarece măsura produce efecte prejudiciabile

numai intereselor acționarilor minoritari și a fost luată cu unicul scop de a

favoriza acționarul majoritar în dauna intereselor minoritarilor, caracterul

intenționat al abuzului fiind evident. Dar decizia este contrară și interesului

social în același timp, fiind de natură să aducă prejudicii și societății, după

cum se va arăta mai jos.

Această poziție a

acționarului majoritar, ce constituie, cum s-a arătat, un abuz de majoritate,

vine să rupă în mod intenționat egalitatea de statut juridic a asociaților și

să încalce principiul egalității între asociați sau, mai exact, al egalității

între acțiuni, principiu prevăzut expres de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Poziția acționarului

majoritar în această speță încalcă și principiul exercitării cu bună credință a

drepturilor de către acționari, principiu introdus pentru asigurarea unui

echilibru între interesele societății și cele ale acționarilor, prin art. 1361

din Legea nr. 31/1990: „acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință,

cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale

celorlalți acționari”.

De altfel reclamantul, prin

precizarea la acțiune, a invocat ca temei al acțiunii sale și încălcarea

prevederilor art. 94 și art. 1361 din Legea nr. 31/1990.

În cazul exercitării abuzive

a dreptului de vot prin încălcarea obligației de abținere pe care o are

acționarul cu interese contrare intereselor societății, instituită de art. 127 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, alin. (2) al aceluiași articol prevede sancțiunea

obligării acționarului la repararea tuturor prejudiciilor create societății (dacă

s-au produs prejudicii) în cazul în care, fără votul său, nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută.

Dar interesul comun al

acționarilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor acționari

și în detrimentul celorlalți, nu poate fi realizat numai prin recurgerea la

măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) – demers de lungă durată și cu rezultat

incert – și aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu

se reflectă imediat și direct în patrimoniul societății. În acest caz interesul

comun al acționarilor, principiul egalității acțiunilor [art. 94 alin. (1)] și

cel al exercitării cu bună – credință a drepturilor (art. 1361) devin temei de

intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în

urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea

hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu

societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.

Recursul reclamantului este

întemeiat și cu privire la încălcarea, prin hotărârea atacată, a dreptului de

preemțiune al reclamantului în legătură cu cumpărarea de acțiuni de la

societatea pârâtă la SC B.C.R.A.V. SA.

Dreptul de preemțiune al

acționarilor existenți într-o societate presupune obligația corelativă în

sarcina acționarului care dorește să-și înstrăineze o parte sau toate acțiunile

emitentului, de a-i înștiința pe ceilalți acționari cu privire la intenția sa.

Este necesar ca acționarul - vânzător să precizeze în notificarea respectivă

numărul acțiunilor pe care le înstrăinează și prețul acestora. Acționarii

existenți vor avea dreptul, într-un anumit termen, să îi ceară vânzătorului să

le vândă lor acțiunile în condiții similare cu cele prevăzute în notificarea de

vânzare. După expirarea acestui termen, acționarul - vânzător va fi liber să

înstrăineze acțiunile oricărei alte persoane.

Este eronată susținerea

instanței de apel, ca și a instanței de fond, că reclamantul nu putea invoca în

acțiunea sa în anularea hotărârii A.G.A. „decât motive ținând de încălcarea

prevederilor din actul constitutiv al societății în cauză iar nu a prevederilor

unui act constitutiv al unei alte societăți comerciale” întrucât situația

concretă din prezenta cauză impune o altă concluzie.

Atât reclamantul D.M. cât și

pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acționari ai SC B.C.R.A.V. SA, societate la care

este acționar majoritar B.C.R., aceasta din urmă fiind acționar majoritar și la

societatea pârâtă.

La art. 8.3 din Actul

constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA se prevede: „Transmiterea acțiunilor se face cu

exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor societății în termen de 30

de zile de la notificarea ofertei de cesiune către aceștia (...). În situația

în care există mai multe oferte de cumpărare la preț egal, acțiunile oferite

spre vânzare vor fi atribuite tuturor cesionarilor care și-au manifestat

intenția proporțional cu numărul de acțiuni pe care intenționează să le

achiziționeze de la cedent (...)”.

Este real că aceste

prevederi se găsesc în actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA dar obligația

respectării acestora – și deci a dreptului de preemțiune al acționarilor săi –

revenea nu numai acestei societăți ci și acționarilor săi, în temeiul art. 969

și art. 970 C. civ. (invocate de reclamant), acționari din care fac parte și

reclamantul și pârâta precum și B.C.R. În consecință obligația statutară de

respectare a dreptului de preemțiune la vânzarea acțiunilor SC B.C.R.A.V. SA revenea

atât pârâtei SC B.C.R.L.I. SA cât și acționarului său majoritar B.C.R. iar

acestea și-au încălcat această obligație prin hotărârea atacată.

Este real că reclamantul, în

virtutea art. 8.3 din Actul constitutiv și art. 969 și art. 970 C. civ. ar fi

putut ataca doar actul de cesiune de acțiuni de la SC B.C.R.L.I. SA la B.C.R.

însă este posibil ca, în acea împrejurare, să i se fi opus prezenta hotărâre

A.G.E.A., cu mențiunea că nu a atacat-o deși era acționar și al societății

cedente și al societății cedate. Or, tocmai în această dublă calitate și având

în vedere și calitatea de acționari la societatea cedată atât a acționarului

majoritar (societatea cesionară) cât și a societății cedente reclamantul a

formulat acțiunea în anularea hotărârii A.G.E.A., acțiune întemeiată datorită

încălcării dreptului de preemțiune.

Împrejurarea că prin

hotărârea atacată s-a decis cesionarea acțiunilor către un acționar existent nu

înlătură încălcarea dreptului de preemțiune al celorlalți acționari, inclusiv

al reclamantului, stabilit prin actul constitutiv.

Pe de altă parte

înlăturarea, prin abuz de majoritate, a dreptului de preemțiune al celorlalți

acționari la cumpărarea acțiunilor deținute de SC B.C.R.L.I. SA este de natură

să prejudicieze atât interesele acestei societăți și pe cele comune ale

acționarilor săi în favoarea exclusivă a acționarului majoritar, fiind

eliminată posibilitatea derulării unei proceduri prevăzută de actul constitutiv

prin care s-ar fi obținut o valoare maximă pentru acțiunile cesionate.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., să

admită recursul reclamantului, să modifice decizia atacată și să admită apelul,

schimbând în tot sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii

reclamantului astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul D.M. împotriva deciziei comerciale nr. 276 din 11 iunie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o

modifică, în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinței

comerciale nr. 13613 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială.

Schimbă în tot sentința și

admite acțiunea formulată.

Dispune anularea hotărârii A.G.E.A.

din 28 noiembrie 2006 a SC B.C.R.L.I. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2009.