ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2657/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 mai 2007, reclamanta M.I.E. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.I. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. SC R.I. SRL din data de 30 aprilie 2007 și desființarea actului subsecvent (actul constitutiv actualizat la data de 30 februarie 2007 atestat de societatea de avocați B.C.A.), precum și menționarea hotărârii în registrul comerțului. La termenul din 7 iunie 2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondate. La termenul din 13 septembrie 2007, numitul H.M. a depus la dosar cererea de intervenție în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate, iar la termenul din 18 octombrie 2007, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtei.

La termenul din 20 decembrie 2007, reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a solicitat instanței constatarea nulității hotărârilor nr. 1, 2, 3 și 4 a A.G.O.A. SC R.I. SRL din data de 30 aprilie 2007 și desființarea actului subsecvent (actul constitutiv actualizat). Prin sentința comercială nr. 5920, pronunțată în Camera de consiliu, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta M.I.E. și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul H.M. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Motivele de nulitate invocate sunt nefondate, faptul că la aceeași ședință A.G.A.

asociații au adoptat 4 hotărâri distincte, care însă au privit măsuri înscrise pe ordinea de zi nu atrage nulitatea acestora; faptul că lucrările adunării s-au desfășurat fără a fi fost desemnat președinte și numit un secretariat, de asemenea, nu constituie motivele de nulitate a hotărârii A.G.A., nerespectarea dispozițiilor art. 129 din aceeași lege, întrucât acestea nu sunt incidente societăților cu răspundere limitată, ci numai societăților pe acțiuni.

S-a mai reținut că votul prin mandatar nu este nestatutar, faptul că actul constitutiv prevede posibilitatea votului prin corespondență nu exclude dreptul de a împuternici terțe persoane cu respectarea condițiilor de valabilitate ale contractului de mandat; de asemenea, analizând procura, apreciată ca legal întocmită, instanța a reținut că prin aceasta s-au acordat puteri depline mandatarilor în sensul de a acționa, lua hotărâri sau aproba privind orice probleme s-ar ridica pe parcursul adunării, astfel că, deși nu s-a menționat expres, împuternicirea este considerată acordată și cu privire la pct. 4 și 5 pe ordinea de zi; faptul că adunarea generală a asociațiilor nu s-a organizat la sediul social nu constituie motiv de nulitate, reținându-se că, prin actul constitutiv, asociații au înțeles să deroge de la art. 195 alin. (1) din aceeași lege, convenind prin art. 12.7 din statut posibilitatea ținerii adunării la sediul social sau în alt loc din aceeași localitate, menționat expres în convocator.

Cu privire la cvorum și majoritate s-a apreciat că acestea au fost întrunite în conformitate cu dispozițiile statutare, faptul nesemnării de către reclamantă a procesului verbal de ședință și al necomunicării hotărârii nefiind sancționate cu nulitatea; cu privire la motivul de nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 193 alin. (3) din aceeași lege, privind interdicția de a vota propria descărcare de gestiune, instanța a reținut că dispozițiile nu sunt incidente în cauză, acestea reglementează aporturile în natură ale asociatului sau acte încheiate între acesta și societate, nu privesc administrarea societății; instanța a apreciat îndeplinite dispozițiile legale și statutare privind convocarea, precum și faptul că reclamanta nu a ridicat obiecțiuni întemeiate pe acest motiv, exprimându-și votul și cu privire la punctele trecute pe ordinea de zi cu încălcarea termenului de 10 zile; s-a apreciat ca legal adoptată hotărârea de numire în funcția de administrator a numitei Z.C., precum și dovedită efectuarea vărsămintelor, cu respectarea dreptului de prioritate, în termenul stabilit prin hotărârea A.G.A.

de la 20 martie 2007. Prin decizia comercială nr. 534 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanta M.I.E., împotriva sentinței mai sus-menționate. A schimbat sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. SC R.I. SRL nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului. În motivarea acestei hotărâri, instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., a reținut că: A doua convocare, a rezultat că, a fost comunicată prin executor judecătoresc, la 27 aprilie 2007, cu încălcarea dispozițiilor 195 alin. (3) Legea nr. 31/1990 și art. 12.5 din actul constitutiv al societății, potrivit cărora convocarea urma să se facă în forma prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, cu indicarea locului, datei și orei la care se va ține adunarea precum și ordinii de zi. Potrivit art. 132 alin. (1) Legea nr. 31/1990 hotărârile A.G.A. sunt obligatorii pentru cei care nu au luat parte sau au votat contra, însă prin art. 132 alin. (2) legiutorul recunoaște dreptul acționarilor care au votat împotrivă și au solicitat menționarea acestui fapt în procesul verbal de a ataca hotărârea A.G.A.

în justiție. De asemenea, nu au fost reținute, întrucât nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii, exprimarea votului asociatului majoritar prin mandatar, întrucât exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de asociat prin intermediul unui mandatar nu este interzisă de lege, în condițiile art. 291 Legea nr. 31/1990 fiind incidente prevederile art. 374 C. com. Procura dată de M.H., a fost încheiată în forma autentică, asociatul împuternicind numiții B.N.V. și C.D. să voteze pct. 1 - 3 aflate pe ordinea de zi precum și orice alte probleme se ridică în cadrul adunării generale, inclusiv propuneri noi introduse pe ordinea de zi.

Cu privire la modalitatea de organizare a adunării generale, a reținut că din actul constitutiv 12.7 rezultă că locul ținerii adunării generale poate fi sediul social sau alt loc din aceeași localitate, cu condiția menționării exprese a acestuia; faptul că nu a fost desemnat un președinte și numit unui secretariat, câtă vreme desfășurarea adunării A.G.A. nu a fost împiedicată din aceste motive, cu atât mai mult cu cât legea nu impune, nu atrage nulitatea hotărârii. Nu au fost reținute nici susținerile privind legalitatea hotărârii prin care asociatul a votat propria descărcare de gestiune, întrucât descărcarea de gestiune pentru anul 2006 a privit activitatea administratorului M.T. nu a asociatului majoritar.

În mod corect prima instanță a reținut că prevederile art. 193 alin. (2) Legea nr. 31/1990 nu sunt incidente în cauză. De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a apreciat corect cu privire la legalitatea numirii noului administrator Z.C., hotărârii fiind luată cu respectarea condițiilor de cvorum și majorității prevăzute de actul constitutiv , art. 11 alin. (4) și art. 192 alin. (1) Legea nr. 31/1990. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârilor A.G.A. SC R.I. SRL nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007. Dispozițiile primei instanțe cu privire la cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei, fiind admise în parte, cu privire la Hotărârea A.G.A.

nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007, au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanta M.I.E. și pârâta SC R.I. SRL București. Recurenta-reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului și, rejudecând, admiterea în tot a apelului, desființarea în tot a hotărârii instanței de fond și anularea celor patru Hotărâri A.G.O.A. a SC R.I. SRL, respectiv Hotărârile nr. 1/2007, nr. 2/2007, nr. 3/2007, nr. 4/2007, precum și desființarea actului subsecvent (actul constitutiv al SC R.I. SRL actualizat la data de 30 aprilie 2007 atestat de către societatea de avocați B.C.A.) ca urmare a constatării nulității actului inițial, precum și menționarea hotărârii pronunțate, în Registrul Comerțului.

Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și actul constitutiv al societății și solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului, ca nefondat și menținerii sentinței tribunalului, ca fiind temeinică și legală. Susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că nerespectarea acestor dispoziții s-ar sancționa cu nulitatea absolută, neputând fi vorba decât, cel mult, de o nulitate relativă și aceasta numai în condițiile în care se face dovada producerii unui prejudiciu.

Arată că, la data de 20 martie 2007, a fost adoptată hotărârea adunării generale a asociațiilor nr. 1, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 1.000.000 Ron, acordându-li-se asociaților dreptul de preferință, iar după expirarea termenului de exercitare a dreptului de preferință la majorarea capitalului social, numai asociatul M.H. a adus aportul (integral suma de 1.000.000 Ron), redactându-se o nouă hotărâre, nr. 2 din 21 martie 2007. Cele două hotărâri au fost depuse la O.R.C. – T.B. și, prin încheierea nr. 21447 din 20 aprilie 2007, judecătorul delegat a respins cererea de înregistrare a majorării capitalului social al SC R.I. SRL și niciunul dintre asociați nu au atacat cu recurs această încheiere, fiind clar că ambii asociați au înțeles să se conformeze dispozițiilor acestei încheieri și, prin urmare, nu se poate vorbi de un prejudiciu produs asociatei M.I.E.

Așadar, susține recurenta, completarea ordinii de zi cu un al doilea convocator a apărut ca necesitate a conformării asociaților față de cele dispuse de judecătorul delegat de la O.R.C. – T.B., iar conform procesului – verbal al adunării generale a asociaților din 30 aprilie 2007, rezultă că atât administratorul societății, cât și asociații au verificat realitatea vărsămintelor efectuate, însăși reclamanta primind dovada efectuării vărsământului de 1.000.000 Ron numai de către asociatul M.H.

În ce privește recursul declarat de reclamanta M.I.E., se constată că recurenta-reclamantă nu a dat curs dispoziției instanței de a achita taxele de timbru datorate în recurs și anume, 19,5 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost legal citată, cu mențiune în acest sens, pentru termenul de judecată stabilit de instanță la data de 30 octombrie 2009. Astfel fiind, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și reținând că recursul reclamantei este netimbrat, îl va anula, în consecință. În ce privește recursul declarat de pârâtă, examinând susținerile recurentei-pârâte prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de actele dosarului, precum și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată următoarele: Într-adevăr, instanța de apel a reținut eronat că cea de-a doua convocare, la data de 27 aprilie 2007, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 12.5 din actul constitutiv al societății, în conformitate cu care convocarea urma să se facă în forma prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, cu indicarea locului, datei și orei la care urma să se țină adunarea, precum și a ordinii de zi.

Astfel, în ceea ce privește faptul că adunarea generală a asociaților nu s-a organizat la sediul social, ambele instanțe au reținut corect că acesta nu constituie un motiv de nulitate, întrucât asociații au înțeles să deroge de la dispozițiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, convenind la art. 12.7 din actul constitutiv posibilitatea ca locul ținerii adunării generale să poată fi sediul social sau alt loc din aceeași localitate, cu condiția menționării exprese a acestuia în convocator. Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 12.5 din actul constitutiv, potrivit cărora convocarea urma să se facă în forma prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, în baza căreia curtea de apel a constatat nelegalitatea convocării și a dispus nulitatea hotărârii, se constată că decizia pronunțată de curtea de apel nu are suport legal, în raport de probatoriu administrat în cauză.

Se constată astfel că a doua convocare a apărut ca o necesitate a conformării asociaților față de cele dispuse de judecătorul delegat de la O.R.C. – T.B., împrejurare în care prima instanță care s-a pronunțat în cauză a apreciat corect că au fost îndeplinite dispozițiile legale privind convocarea, având în vedere și faptul că reclamanta nu a ridicat obiecțiuni întemeiate pe acest motiv, exprimându-și votul cu privire la punctele de pe ordinea de zi, chiar cu depășirea termenului mai sus menționat. Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, se constată că în speță, curtea de apel a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, apreciind că datorită nelegalei convocări se impune anularea hotărârilor A.G.A.

SC R.I. SRL nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007. În consecință, se va admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei curții de apel. Va fi modificată decizia recurată, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta M.I.E. împotriva deciziei comerciale nr. 534 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Admite recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 534 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 5920 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.