ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2657/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 7 mai 2007, reclamanta M.I.E. a

chemat-o în judecată pe pârâta SC R.I. SRL, solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. SC R.I.

SRL din data de 30 aprilie 2007 și desființarea actului subsecvent (actul constitutiv

actualizat la data de 30 februarie 2007 atestat de societatea de avocați B.C.A.),

precum și menționarea hotărârii în registrul comerțului.

La termenul din 7 iunie 2007, pârâta a depus la

dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondate.

La termenul din 13 septembrie 2007, numitul H.M.

a depus la dosar cererea de intervenție în interesul pârâtei, prin care a

solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate, iar la termenul din 18 octombrie

2007, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție în interesul

pârâtei.

La termenul din 20 decembrie 2007, reclamanta

a depus la dosar precizări, prin care a solicitat instanței constatarea

nulității hotărârilor nr. 1, 2, 3 și 4 a A.G.O.A. SC R.I. SRL din data de 30 aprilie 2007 și desființarea actului subsecvent (actul constitutiv actualizat).

Prin sentința comercială nr. 5920, pronunțată

în Camera de consiliu, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins acțiunea formulată de reclamanta M.I.E. și a admis cererea de

intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul H.M.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Motivele de nulitate invocate sunt nefondate,

faptul că la aceeași ședință A.G.A. asociații au adoptat 4 hotărâri distincte,

care însă au privit măsuri înscrise pe ordinea de zi nu atrage nulitatea

acestora; faptul că lucrările adunării s-au desfășurat fără a fi fost desemnat

președinte și numit un secretariat, de asemenea, nu constituie motivele de

nulitate a hotărârii A.G.A., nerespectarea dispozițiilor art. 129 din aceeași lege,

întrucât acestea nu sunt incidente societăților cu răspundere limitată, ci

numai societăților pe acțiuni.

S-a mai reținut că votul prin mandatar nu

este nestatutar, faptul că actul constitutiv prevede posibilitatea votului prin

corespondență nu exclude dreptul de a împuternici terțe persoane cu respectarea

condițiilor de valabilitate ale contractului de mandat; de asemenea, analizând procura,

apreciată ca legal întocmită, instanța a reținut că prin aceasta s-au acordat

puteri depline mandatarilor în sensul de a acționa, lua hotărâri sau aproba privind

orice probleme s-ar ridica pe parcursul adunării, astfel că, deși nu s-a menționat

expres, împuternicirea este considerată acordată și cu privire la pct. 4 și 5

pe ordinea de zi; faptul că adunarea generală a asociațiilor nu s-a organizat la

sediul social nu constituie motiv de nulitate, reținându-se că, prin actul

constitutiv, asociații au înțeles să deroge de la art. 195 alin. (1) din aceeași

lege, convenind prin art. 12.7 din statut posibilitatea ținerii adunării la

sediul social sau în alt loc din aceeași localitate, menționat expres în

convocator.

Cu privire la cvorum și majoritate s-a

apreciat că acestea au fost întrunite în conformitate cu dispozițiile

statutare, faptul nesemnării de către reclamantă a procesului verbal de ședință

și al necomunicării hotărârii nefiind sancționate cu nulitatea; cu privire la

motivul de nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 193 alin. (3) din aceeași lege,

privind interdicția de a vota propria descărcare de gestiune, instanța a

reținut că dispozițiile nu sunt incidente în cauză, acestea reglementează

aporturile în natură ale asociatului sau acte încheiate între acesta și

societate, nu privesc administrarea societății; instanța a apreciat îndeplinite

dispozițiile legale și statutare privind convocarea, precum și faptul că

reclamanta nu a ridicat obiecțiuni întemeiate pe acest motiv, exprimându-și

votul și cu privire la punctele trecute pe ordinea de zi cu încălcarea termenului

de 10 zile; s-a apreciat ca legal adoptată hotărârea de numire în funcția de

administrator a numitei Z.C., precum și dovedită efectuarea vărsămintelor, cu

respectarea dreptului de prioritate, în termenul stabilit prin hotărârea A.G.A.

de la 20 martie 2007.

Prin decizia comercială nr. 534 din 17

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul declarat de reclamanta M.I.E., împotriva sentinței mai sus-menționate.

A schimbat sentința atacată, a admis în parte

acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. SC R.I. SRL nr. 2 pct. 2 și nr. 4

din 30 aprilie 2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de

apel, analizând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.

292 alin. (2) C. proc. civ., a reținut că:

A doua convocare, a rezultat că, a fost

comunicată prin executor judecătoresc, la 27 aprilie 2007, cu încălcarea

dispozițiilor 195 alin. (3) Legea nr. 31/1990 și art. 12.5 din actul

constitutiv al societății, potrivit cărora convocarea urma să se facă în forma

prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, cu

indicarea locului, datei și orei la care se va ține adunarea precum și ordinii

de zi.

Potrivit art. 132 alin. (1) Legea nr. 31/1990

hotărârile A.G.A. sunt obligatorii pentru cei care nu au luat parte sau au

votat contra, însă prin art. 132 alin. (2) legiutorul recunoaște dreptul

acționarilor care au votat împotrivă și au solicitat menționarea acestui fapt

în procesul verbal de a ataca hotărârea A.G.A. în justiție.

De asemenea, nu au fost reținute, întrucât nu

constituie motive de nelegalitate a hotărârii, exprimarea votului asociatului

majoritar prin mandatar, întrucât exercitarea drepturilor ce decurg din

calitatea de asociat prin intermediul unui mandatar nu este interzisă de lege,

în condițiile art. 291 Legea nr. 31/1990 fiind incidente prevederile art. 374 C.

com. Procura dată de M.H., a fost încheiată în forma autentică, asociatul împuternicind

numiții B.N.V. și C.D. să voteze pct. 1 - 3 aflate pe ordinea de zi precum și

orice alte probleme se ridică în cadrul adunării generale, inclusiv propuneri

noi introduse pe ordinea de zi.

Cu privire la modalitatea de organizare a

adunării generale, a reținut că din actul constitutiv 12.7 rezultă că locul

ținerii adunării generale poate fi sediul social sau alt loc din aceeași

localitate, cu condiția menționării exprese a acestuia; faptul că nu a fost

desemnat un președinte și numit unui secretariat, câtă vreme desfășurarea

adunării A.G.A. nu a fost împiedicată din aceste motive, cu atât mai mult cu

cât legea nu impune, nu atrage nulitatea hotărârii.

Nu au fost reținute nici susținerile privind

legalitatea hotărârii prin care asociatul a votat propria descărcare de gestiune,

întrucât descărcarea de gestiune pentru anul 2006 a privit activitatea administratorului M.T. nu a asociatului majoritar.

În mod corect prima instanță a reținut că

prevederile art. 193 alin. (2) Legea nr. 31/1990 nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, s-a reținut că instanța de fond

a apreciat corect cu privire la legalitatea numirii noului administrator Z.C.,

hotărârii fiind luată cu respectarea condițiilor de cvorum și majorității

prevăzute de actul constitutiv , art. 11 alin. (4) și art. 192 alin. (1) Legea nr.

31/1990.

În consecință, având în vedere dispozițiile art.

296 C. proc. civ., a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința atacată, a

admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârilor A.G.A. SC R.I. SRL nr.

2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007.

Dispozițiile primei instanțe cu privire la

cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei, fiind admise în parte,

cu privire la Hotărârea A.G.A. nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007, au

fost menținute celelalte dispoziții ale instanței.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat

recurs reclamanta M.I.E. și pârâta SC R.I. SRL București.

Recurenta-reclamantă își întemeiază recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului

și, rejudecând, admiterea în tot a apelului, desființarea în tot a hotărârii

instanței de fond și anularea celor patru Hotărâri A.G.O.A. a SC R.I. SRL,

respectiv Hotărârile nr. 1/2007, nr. 2/2007, nr. 3/2007, nr. 4/2007, precum și desființarea

actului subsecvent (actul constitutiv al SC R.I. SRL actualizat la data de 30

aprilie 2007 atestat de către societatea de avocați B.C.A.) ca urmare a

constatării nulității actului inițial, precum și menționarea hotărârii

pronunțate, în Registrul Comerțului.

Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 195 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990 și actul constitutiv al societății și solicită

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului,

ca nefondat și menținerii sentinței tribunalului, ca fiind temeinică și legală.

Susține că instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că

nerespectarea acestor dispoziții s-ar sancționa cu nulitatea absolută, neputând

fi vorba decât, cel mult, de o nulitate relativă și aceasta numai în condițiile

în care se face dovada producerii unui prejudiciu.

Arată că, la data de 20 martie 2007, a fost adoptată hotărârea adunării generale a asociațiilor nr. 1, prin care s-a aprobat

majorarea capitalului social cu suma de 1.000.000 Ron, acordându-li-se asociaților

dreptul de preferință, iar după expirarea termenului de exercitare a dreptului

de preferință la majorarea capitalului social, numai asociatul M.H. a adus

aportul (integral suma de 1.000.000 Ron), redactându-se o nouă hotărâre, nr. 2

din 21 martie 2007.

Cele două hotărâri au fost depuse la O.R.C. –

T.B. și, prin încheierea nr. 21447 din 20 aprilie 2007, judecătorul delegat a

respins cererea de înregistrare a majorării capitalului social al SC R.I. SRL

și niciunul dintre asociați nu au atacat cu recurs această încheiere, fiind clar

că ambii asociați au înțeles să se conformeze dispozițiilor acestei încheieri

și, prin urmare, nu se poate vorbi de un prejudiciu produs asociatei M.I.E.

Așadar, susține recurenta, completarea ordinii

de zi cu un al doilea convocator a apărut ca necesitate a conformării

asociaților față de cele dispuse de judecătorul delegat de la O.R.C. – T.B.,

iar conform procesului – verbal al adunării generale a asociaților din 30

aprilie 2007, rezultă că atât administratorul societății, cât și asociații au

verificat realitatea vărsămintelor efectuate, însăși reclamanta primind dovada

efectuării vărsământului de 1.000.000 Ron numai de către asociatul M.H.

În ce privește recursul declarat de

reclamanta M.I.E., se constată că recurenta-reclamantă nu a dat curs

dispoziției instanței de a achita taxele de timbru datorate în recurs și anume,

19,5 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost

legal citată, cu mențiune în acest sens, pentru termenul de judecată stabilit

de instanță la data de 30 octombrie 2009.

Astfel fiind, Înalta Curte urmează să facă

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și reținând că recursul reclamantei este netimbrat, îl va

anula, în consecință.

În ce privește recursul declarat de pârâtă, examinând

susținerile recurentei-pârâte prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în raport de actele dosarului, precum și de hotărârile pronunțate

în cauză, se constată următoarele:

Într-adevăr, instanța de apel a reținut

eronat că cea de-a doua convocare, la data de 27 aprilie 2007, s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 12.5

din actul constitutiv al societății, în conformitate cu care convocarea urma să

se facă în forma prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte

de data fixată, cu indicarea locului, datei și orei la care urma să se țină

adunarea, precum și a ordinii de zi.

Astfel, în ceea ce privește faptul că

adunarea generală a asociaților nu s-a organizat la sediul social, ambele

instanțe au reținut corect că acesta nu constituie un motiv de nulitate,

întrucât asociații au înțeles să deroge de la dispozițiile art. 195 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, convenind la art. 12.7 din actul constitutiv

posibilitatea ca locul ținerii adunării generale să poată fi sediul social sau

alt loc din aceeași localitate, cu condiția menționării exprese a acestuia în

convocator.

Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.

12.5 din actul constitutiv, potrivit cărora convocarea urma să se facă în forma

prevăzută de actul constitutiv, cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, în

baza căreia curtea de apel a constatat nelegalitatea convocării și a dispus

nulitatea hotărârii, se constată că decizia pronunțată de curtea de apel nu are

suport legal, în raport de probatoriu administrat în cauză.

Se constată astfel că a doua convocare a apărut

ca o necesitate a conformării asociaților față de cele dispuse de judecătorul

delegat de la O.R.C. – T.B., împrejurare în care prima instanță care s-a

pronunțat în cauză a apreciat corect că au fost îndeplinite dispozițiile legale

privind convocarea, având în vedere și faptul că reclamanta nu a ridicat

obiecțiuni întemeiate pe acest motiv, exprimându-și votul  cu privire la

punctele de pe ordinea de zi, chiar cu depășirea termenului mai sus menționat.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus

arătate, se constată că în speță, curtea de apel a făcut o greșită aplicare și

interpretare a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

apreciind că datorită nelegalei convocări se impune anularea hotărârilor A.G.A.

SC R.I. SRL nr. 2 pct. 2 și nr. 4 din 30 aprilie 2007.

În consecință, se va admite recursul declarat

de pârâta împotriva deciziei curții de apel.

Va fi modificată decizia recurată, în sensul respingerii

apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi

menținută, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de

reclamanta M.I.E. împotriva deciziei comerciale nr. 534 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Admite recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 534 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată în sensul

respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 5920

din 24 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care

o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2009.