ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4979 din 7 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă

cererea formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtului E.G.R. ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC

B.E.R.G.S.G. SA pentru anularea hotărârii A.G.E.A. a societății din 6 iunie

2006 și a actelor subsecvente.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel reclamantul B.G. care a solicitat schimbarea

în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.

La 23 septembrie 2008

intervenientul G.V. a formulat o cerere de intervenție în favoarea pârâtei -

intimate SC B.E.R.G.S.G. SA prin care a solicitat respingerea cererii de apel

formulată de către apelantul - reclamant.

Cererea a fost admisă în

principiu prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 14

octombrie 2008.

Prin decizia comercială nr. 405

din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins apelul, ca nefondat și a admis cererea de intervenție în interesul

intimatei - pârâte.

Pentru a se pronunța astfel

a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (3) din Legea nr.

31/1990 rezultă că regula în privința convocării A.G.A. constă în publicarea

convocatorului în M. Of. al României – Partea a IV-a și într-un ziar de largă

circulație, iar alternativ legea prevede posibilitatea unei derogări, în cadrul

societăților pe acțiuni cu acțiuni nominative, în sensul de a se efectua

convocarea prin scrisoare recomandată.

În cazul societăților cu

acțiuni nominative cele două modalități de convocare sunt alternative,

neputându-se interpreta textul de lege în sensul că, în situația acestor

societăți, convocarea trebuie efectuată cumulativ, prin publicarea în Monitorul

Oficial, într-un ziar de largă circulație, precum și prin scrisoare

recomandată.

Interpretarea semantică

efectuată de instanța de fond este corectă în sensul că, gramatical și literar,

sensul expresiei „poate fi făcută” este acela de a fi permisă, cuvântul „poate”

fiind antonimul verbului „trebuie”.

În ceea ce privește

prevederile art. 16 din actul constitutiv, Curtea constată că acestea interzic

convocarea în formă verbală, iar în ceea ce privește convocarea scrisă, aceasta

poate fi individuală sau colectivă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat, în termenul legal, recurs reclamantul invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

A susținut, în esență, în

cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. care

vizează nelegalitatea hotărârii pentru interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății și schimbarea naturii acestuia, că plecând de la reglementarea

legală valabilă la data de 6 iunie 2006, cât și cea actuală, neincidentă însă

în cauză, care prevăd obligația convocării acționarilor prin scrisoare scrisă

recomandată în cazul societăților pe acțiuni, cu acțiuni nominative, instanța

de apel trebuia să aibă în vedere art. 16 alin. (2) din actul constitutiv al

societății potrivit căruia „convocarea se va face în scris” echivalent cu art. 117

alin. (4) din lege potrivit căruia „dacă toate acțiunile societății sunt

nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau,

dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată cu cel puțin

15 zile înainte”.

În privința motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a

încălcat atât legea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., care nu

prevedea regula dublei modalități de convocare, respectiv prin publicare și

prin scrisoare recomandată, astfel cum eronat a reținut instanța de apel, ci

statua regula ca în situația acțiunilor nominative, convocarea să fie făcută

numai prin scrisoare recomandată cât și art. 16 alin. (2) din actul constitutiv

care instituie aceeași regulă.

În cadrul motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că hotărârea cuprinde

argumente contradictorii urmare interpretării greșite a legii aplicabile și a

actului constitutiv, cu încălcarea principiilor reieșite din art. 979, art. 981

și art. 984 C. civ. privitoare la regulile de interpretare a convențiilor.

Astfel, instanța de apel

preluând ideea instanței de fond potrivit căruia art. 16 din actul constitutiv

interzice convocarea în formă verbală, nu a motivat pentru care argumente a

înlăturat apărarea recurentului - reclamant, respectiv faptul că, în raport de

acest conținut, este evidentă intenția acționarilor fondatori de a deroga de la

dreptul comun.

În acest fel, instanța nu a

respectat nici limitele acțiunii cu care a fost investită instanța de fond,

respectiv cu o acțiune a cărei judecată trebuie să aibă drept consecință

stabilirea ordinii într-o societate comercială, în sensul în care toate

hotărârile trebuie luate în deplină cunoștință de cauză a tuturor acționarilor,

iar nu prin publicarea în ziarele naționale și în Monitorul Oficial.

În fine, instanța de apel nu

a motivat pentru care considerente a admis cererea de intervenție, din

perspectiva art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și a art. 49 alin. (3) C.

proc. civ.

Intimata - pârâtă a formulat

concluzii scrise prin care a reiterat excepția prescrierii dreptului la acțiune

în anulare, față de caracterul supletiv al normelor pretins a fi încălcate care

atrage sancțiunea nulității relative și nu absolute, încât era incident

termenul de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

În ceea ce privește fondul a

arătat că instanța a dat o interpretare corectă art. 117 din Legea nr. 31/1990,

care la data adoptării hotărârii A.G.E.A. prevedea regula în privința

convocării prin publicarea în Monitorul Oficial și cumulativ, într-un ziar de

largă circulație și alternativ și supletiv, în cazul acțiunilor nominative prin

scrisoare recomandată.

Recursul se găsește

nefondat.

Analizând în primul rând

excepția invocată prin întâmpinare, se constată că prima instanță a dat o

rezolvare cauzei pe fond, iar hotărârea nu a fost atacată cu apel decât de

pârât, care este și recurent, încât hotărârea nu mai poate fi modificată sub

acest aspect deoarece s-ar încălca principiul „non reformatio în pejus”.

În ceea ce privește cererea

de recurs, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală,

interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente și a actului

constitutiv, referitoare la modalitatea de convocare în cazul acțiunilor

nominative, fiind aceea potrivit căreia este legală convocarea adunării

generale prin publicare în Monitorul Oficial al României și într-unul din

ziarele de largă răspândire, conform art. 117 alin. (2) sau prin scrisoare

recomandată conform art. 117 alin. (4) din LSC, sens în care s-a statuat și

prin art. 16 alin. (2) din Statut, legiuitorul neimpunând-o, ca o excepție de

la regulă, față de interpretarea gramaticală a textului de lege din care

rezultă că ne aflăm în prezența unei situații alternative.

Prin urmare, nu se poate

reține ca întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., instanța nedenaturând sensul actului constitutiv al societății, nici

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., legea fiind corect

interpretată și aplicată.

Cât privește motivul prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată, de asemenea, nefondat, deoarece

instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., a

motivat hotărârea cu raportare la toate criticile aduse, fără a fi necesar să

răspundă la toate argumentele părții în susținerea punctului de vedere contrar,

fiind convingătoare sub aspectul stabilirii voinței părților așa cum rezultă

din actul constitutiv, prin care nu se poate susține că s-a derogat, de la

lege.

Pe de altă parte, față de

conținutul normelor, art. 117 alin. (4) are un caracter relativ, față de cel al

art. 117 alin. (2) din lege, care are un caracter absolut, încât pentru

pretinsa iregularitate, recurentul - reclamant trebuia să facă dovada

prejudiciului, importantă fiind înștiințarea acționarilor cu privire la ținerea

adunării generale, ceea ce s-a făcut.

Nu se poate susține nici

nesocotirea limitelor investirii, instanța de apel având a se pronunța în

condițiile art. 294 și urm. C. proc. civ. asupra legalității hotărârii primei

instanțe în cadrul obiectului cu care aceasta a fost investită respectiv

plângerea împotriva hotărârii A.G.E.A., pentru încălcarea modalității de

convocare, ceea ce a și făcut.

În fine, admiterea cererii

de intervenție în interesul intimatei, s-a făcut în principiu pe baza motivării

dată prin Încheierea din 14 octombrie 2008 și pe fond ca urmare a respingerii

apelului, tocmai în considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ.,

față de raportul de subsidiaritate în care se află.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 405 din 14 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.