ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4979 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtului E.G.R. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC B.E.R.G.S.G. SA pentru anularea hotărârii A.G.E.A. a societății din 6 iunie 2006 și a actelor subsecvente. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul B.G. care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.

La 23 septembrie 2008 intervenientul G.V. a formulat o cerere de intervenție în favoarea pârâtei - intimate SC B.E.R.G.S.G. SA prin care a solicitat respingerea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant. Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 14 octombrie 2008. Prin decizia comercială nr. 405 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul, ca nefondat și a admis cererea de intervenție în interesul intimatei - pârâte. Pentru a se pronunța astfel a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990 rezultă că regula în privința convocării A.G.A.

constă în publicarea convocatorului în M. Of. al României – Partea a IV-a și într-un ziar de largă circulație, iar alternativ legea prevede posibilitatea unei derogări, în cadrul societăților pe acțiuni cu acțiuni nominative, în sensul de a se efectua convocarea prin scrisoare recomandată. În cazul societăților cu acțiuni nominative cele două modalități de convocare sunt alternative, neputându-se interpreta textul de lege în sensul că, în situația acestor societăți, convocarea trebuie efectuată cumulativ, prin publicarea în Monitorul Oficial, într-un ziar de largă circulație, precum și prin scrisoare recomandată. Interpretarea semantică efectuată de instanța de fond este corectă în sensul că, gramatical și literar, sensul expresiei „poate fi făcută” este acela de a fi permisă, cuvântul „poate” fiind antonimul verbului „trebuie”.

În ceea ce privește prevederile art. 16 din actul constitutiv, Curtea constată că acestea interzic convocarea în formă verbală, iar în ceea ce privește convocarea scrisă, aceasta poate fi individuală sau colectivă. Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termenul legal, recurs reclamantul invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. A susținut, în esență, în cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

care vizează nelegalitatea hotărârii pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii acestuia, că plecând de la reglementarea legală valabilă la data de 6 iunie 2006, cât și cea actuală, neincidentă însă în cauză, care prevăd obligația convocării acționarilor prin scrisoare scrisă recomandată în cazul societăților pe acțiuni, cu acțiuni nominative, instanța de apel trebuia să aibă în vedere art. 16 alin. (2) din actul constitutiv al societății potrivit căruia „convocarea se va face în scris” echivalent cu art. 117 alin. (4) din lege potrivit căruia „dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată cu cel puțin 15 zile înainte”.

În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a încălcat atât legea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., care nu prevedea regula dublei modalități de convocare, respectiv prin publicare și prin scrisoare recomandată, astfel cum eronat a reținut instanța de apel, ci statua regula ca în situația acțiunilor nominative, convocarea să fie făcută numai prin scrisoare recomandată cât și art. 16 alin. (2) din actul constitutiv care instituie aceeași regulă. În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că hotărârea cuprinde argumente contradictorii urmare interpretării greșite a legii aplicabile și a actului constitutiv, cu încălcarea principiilor reieșite din art. 979, art. 981 și art. 984 C. civ.

privitoare la regulile de interpretare a convențiilor. Astfel, instanța de apel preluând ideea instanței de fond potrivit căruia art. 16 din actul constitutiv interzice convocarea în formă verbală, nu a motivat pentru care argumente a înlăturat apărarea recurentului - reclamant, respectiv faptul că, în raport de acest conținut, este evidentă intenția acționarilor fondatori de a deroga de la dreptul comun. În acest fel, instanța nu a respectat nici limitele acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, respectiv cu o acțiune a cărei judecată trebuie să aibă drept consecință stabilirea ordinii într-o societate comercială, în sensul în care toate hotărârile trebuie luate în deplină cunoștință de cauză a tuturor acționarilor, iar nu prin publicarea în ziarele naționale și în Monitorul Oficial.

În fine, instanța de apel nu a motivat pentru care considerente a admis cererea de intervenție, din perspectiva art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și a art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Intimata - pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a reiterat excepția prescrierii dreptului la acțiune în anulare, față de caracterul supletiv al normelor pretins a fi încălcate care atrage sancțiunea nulității relative și nu absolute, încât era incident termenul de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. În ceea ce privește fondul a arătat că instanța a dat o interpretare corectă art. 117 din Legea nr. 31/1990, care la data adoptării hotărârii A.G.E.A. prevedea regula în privința convocării prin publicarea în Monitorul Oficial și cumulativ, într-un ziar de largă circulație și alternativ și supletiv, în cazul acțiunilor nominative prin scrisoare recomandată.

Recursul se găsește nefondat. Analizând în primul rând excepția invocată prin întâmpinare, se constată că prima instanță a dat o rezolvare cauzei pe fond, iar hotărârea nu a fost atacată cu apel decât de pârât, care este și recurent, încât hotărârea nu mai poate fi modificată sub acest aspect deoarece s-ar încălca principiul „non reformatio în pejus”.

În ceea ce privește cererea de recurs, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente și a actului constitutiv, referitoare la modalitatea de convocare în cazul acțiunilor nominative, fiind aceea potrivit căreia este legală convocarea adunării generale prin publicare în Monitorul Oficial al României și într-unul din ziarele de largă răspândire, conform art. 117 alin. (2) sau prin scrisoare recomandată conform art. 117 alin. (4) din LSC, sens în care s-a statuat și prin art. 16 alin. (2) din Statut, legiuitorul neimpunând-o, ca o excepție de la regulă, față de interpretarea gramaticală a textului de lege din care rezultă că ne aflăm în prezența unei situații alternative.

Prin urmare, nu se poate reține ca întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța nedenaturând sensul actului constitutiv al societății, nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., legea fiind corect interpretată și aplicată. Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată, de asemenea, nefondat, deoarece instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., a motivat hotărârea cu raportare la toate criticile aduse, fără a fi necesar să răspundă la toate argumentele părții în susținerea punctului de vedere contrar, fiind convingătoare sub aspectul stabilirii voinței părților așa cum rezultă din actul constitutiv, prin care nu se poate susține că s-a derogat, de la lege.

Pe de altă parte, față de conținutul normelor, art. 117 alin. (4) are un caracter relativ, față de cel al art. 117 alin. (2) din lege, care are un caracter absolut, încât pentru pretinsa iregularitate, recurentul - reclamant trebuia să facă dovada prejudiciului, importantă fiind înștiințarea acționarilor cu privire la ținerea adunării generale, ceea ce s-a făcut. Nu se poate susține nici nesocotirea limitelor investirii, instanța de apel având a se pronunța în condițiile art. 294 și urm. C. proc. civ. asupra legalității hotărârii primei instanțe în cadrul obiectului cu care aceasta a fost investită respectiv plângerea împotriva hotărârii A.G.E.A., pentru încălcarea modalității de convocare, ceea ce a și făcut.

În fine, admiterea cererii de intervenție în interesul intimatei, s-a făcut în principiu pe baza motivării dată prin Încheierea din 14 octombrie 2008 și pe fond ca urmare a respingerii apelului, tocmai în considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ., față de raportul de subsidiaritate în care se află. Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 405 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.