ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 27

februarie 2007, în Dosarul nr. 10996/2/2006 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus:

- respingerea ca

neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului

Guvernul României;

- respingerea ca

neîntemeiată a excepției lipsei de interes a acțiunii invocată de Guvernul

României și A.V.A.S.;

- sesizarea C.C. în temeiul

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din

Legea nr. 47/1992 pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 101/2006.

- suspendarea judecării

cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate.

Pentru a hotărî astfel a

reținut următoarele.

Asupra excepției

inadmisibilității acțiunii:

A.V.A.S., intervenient în

interesul pârâtului Guvernul României, a invocat excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

arătând că reclamantul nu a respectat obligația imperativă impusă de lege de a

se adresa înainte de introducerea acțiunii în contencios administrativ, cu

plângere la emitentul actului, pentru a solicita retractarea O.U.G. nr.

101/2006.

Excepția este neîntemeiată

în raport de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care prevăd

în mod expres că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul cererilor

celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.

Asupra excepției lipsei de

interes a acțiunii:

Pârâtul Guvernul României și

intervenienta A.V.A.S. au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în

formularea acțiunii în contencios administrativ, arătând că acesta nu justifică

un interes legitim, personal și direct în raport de dispozițiile art. 28 din

Legea nr. 54/2003 și art. 7 din Statutul Confederației Sindicale și nu a

demonstrat în ce măsură este respectat principiul specializării capacității de

folosință a persoanelor juridice, având în vedere că organizațiile sindicale

pot întreprinde numai acele demersuri care sunt menite să apere drepturile

membrilor lor ce decurg din legislația muncii.

Curtea a reținut că

interesul reclamantului este justificat de calitatea sa de organism social care

acționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 54/2003 și de faptul că

prin ordonanța contestată s-a dispus ca A.V.A.S. să preia și să exercite și

drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului

privind administrarea, restructurarea, privatizarea și, după caz, lichidarea

societăților și companiilor naționale, precum și a celorlalte societăți

comerciale aflate în administrarea M.E.C., prevăzute în anexa ordonanței

contestate, activități față de care interesul sindicatelor este evident.

În plus, așa cum a arătat și

reclamanta, prin dispozițiile respectivei ordonanțe, A.V.A.S. este

împuternicită să asigure aplicarea strategiilor și programelor elaborate de

către M.E.C. cu privire la evoluția sectoarelor industriale și energetice,

domenii față de care, de asemene, sindicatele justifică interes, ca și

parteneri ai dialogului social.

Asupra admisibilității

cererii de sesizare a C.C. în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 101/2006.

Reclamanta a solicitat

sesizarea C.C. pe motiv că O.U.G. nr. 101/2006 încalcă dispozițiile art. 115

alin (4) din Constituția României și din acest motiv este neconstituțională,

deoarece nu există urgență în rezolvarea situației extraordinare sau o

imposibilitate a amânării rezolvării acesteia, așa încât nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de textul constituțional mai sus menționat.

A mai susținut că din

cuprinsul actului normativ contestat, rezultă că singurul motiv care a condus la

adoptarea acestuia în situație de urgență constă în stabilirea operațiunii de

comasare a A.V.A.S. cu O.P.S.P.I., însă contrar celor afirmate în preambulul

ordonanței, nu se ajunge la reglementarea unei singure autorități care să

exercite atribuțiile de privatizare.

Examinând admisibilitatea

excepției, prima Instanță a constatat că, potrivit art. 9 din Legea nr.

554/2004, în cazul în care persoana vătămată prin ordonanță sau dispoziții din

ordonanțe al Guvernului, introduce acțiune la Instanța de contencios administrativ, aceasta trebuie însoțită de excepția de

neconstituționalitate, iar Instanța de contencios administrativ trebuie să

examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (3)

din Legea nr. 47/1992 republicată.

S-a constatat astfel că

excepția de neconstituționalitate nu este inadmisibilă, întrucât dispozițiile a

căror neconstituționalitate se invocă au legătură cu soluționarea prezentei

cauze, iar C.C. nu a constatat neconstituționalitatea acestora printr-o decizie

anterioară.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs A.V.A.S. criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând

anularea acesteia.

A susținut în esență că în

mod greșit Curtea de Apel București a respins excepția prematurității acțiunii

față de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, întrucât C.S.N.M. nu a respectat obligația imperativă a

legii de a se adresa cu o plângere grațioasă Guvernului României.

În mod netemeinic, a

susținut recurenta, s-a respins și excepția lipsei de interes întrucât potrivit

art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale apără drepturile

membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor

publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă

precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor

publici în fața Instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție a altor

instituții sau autorități ale statului, or obiectul acestei cereri excede

cadrului legal impus de dispozițiile legale suscitate.

În ceea ce privește excepția

de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 101/2006 aceasta nu îndeplinește condiția

prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 motiv pentru care cererea

se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea analizând actele

dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile constată că recursul

este inadmisibil pentru următoarele considerente.

Prin Încheierea atacată cu

recurs în prezenta cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus:

- respingerea ca

neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului

Guvernul României;

- respingerea ca neîntemeiată

a excepției lipsei de interes a acțiunii invocată de Guvernul României și A.V.A.S.;

- sesizarea C.C. în temeiul

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din

Legea nr. 47/1992 pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 101/2006.

- suspendarea judecării

cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește primele

două excepții soluționate și respinse excepția inadmisibilității acțiunii și

excepția lipsei de interes a reclamantului urmează a se reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.

299 cu raportare la art. 282 alin. (2) C. proc. civ.:

Împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face Apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul

când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

În cauză prin încheierea

atacată deși s-a întrerupt cursul judecății această dispoziție a fost luată

urmare soluționării cererii de sesizare a C.C. cu o excepție de neconstituționalitate,

iar nu prin soluționarea celor două excepții invocate de pârât și intervenient,

privitoare la inadmisibilitate și la lipsa de interes.

Această încheiere în ceea ce

privește cele două excepții poate fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul

cum în mod neechivoc rezultă din textul procedural suscitat.

În ceea ce privește cererea

de sesizare a C.C. cu o excepție de neconstituționalitate.

În această materie

legiuitorul a reglementat calea de atac prin dispoziții speciale respectiv art.

29 din Legea nr. 47/1992 care derogă de la dispozițiile generale în materie,

prevăzute de C. proc. civ.

Potrivit acestora:

Alin (1) C.C. decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Alin (4)

Sesizarea C.C. se dispune de către Instanța în fața căreia s-a ridicat excepția

de neconstituționalitate, printr-o încheiere, care va cuprinde punctele de

vedere ale părților, opinia Instanței asupra excepției, și va fi însoțită de

dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea

trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile

necesare.

Alin (5) Pe perioada soluționării

excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspendă.

Alin (6) Dacă

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

Instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a C.C.

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la Instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în

termen de 3 zile.

Rezultă astfel că

legiuitorul reglementează calea de atac a recursului doar împotriva încheierii

prin care s-a respins cererea de sesizare a C.C., excepția de

neconstituționalitate invocată fiind inadmisibilă, iar nu și împotriva

încheierii prin care s-a dispus sesizarea C.C. și s-a suspendat soluționarea

cauzei.

Așa fiind și având în vedere

principiul potrivit căruia lex specialia generalibus derogant, urmează a se

reține că, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a sesizat C.C.

cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate și s-a suspendat cauza

este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V.A.S. împotriva Încheierii de ședință pronunțată în data de 27 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

10996/2/2006, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.