ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 27 februarie 2007, în Dosarul nr. 10996/2/2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus: - respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului Guvernul României; - respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes a acțiunii invocată de Guvernul României și A.V.A.S.; - sesizarea C.C. în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 101/2006. - suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele. Asupra excepției inadmisibilității acțiunii: A.V.A.S., intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a respectat obligația imperativă impusă de lege de a se adresa înainte de introducerea acțiunii în contencios administrativ, cu plângere la emitentul actului, pentru a solicita retractarea O.U.G. nr. 101/2006. Excepția este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care prevăd în mod expres că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul cererilor celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.

Asupra excepției lipsei de interes a acțiunii: Pârâtul Guvernul României și intervenienta A.V.A.S. au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii în contencios administrativ, arătând că acesta nu justifică un interes legitim, personal și direct în raport de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 și art. 7 din Statutul Confederației Sindicale și nu a demonstrat în ce măsură este respectat principiul specializării capacității de folosință a persoanelor juridice, având în vedere că organizațiile sindicale pot întreprinde numai acele demersuri care sunt menite să apere drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii. Curtea a reținut că interesul reclamantului este justificat de calitatea sa de organism social care acționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 54/2003 și de faptul că prin ordonanța contestată s-a dispus ca A.V.A.S.

să preia și să exercite și drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului privind administrarea, restructurarea, privatizarea și, după caz, lichidarea societăților și companiilor naționale, precum și a celorlalte societăți comerciale aflate în administrarea M.E.C., prevăzute în anexa ordonanței contestate, activități față de care interesul sindicatelor este evident. În plus, așa cum a arătat și reclamanta, prin dispozițiile respectivei ordonanțe, A.V.A.S. este împuternicită să asigure aplicarea strategiilor și programelor elaborate de către M.E.C. cu privire la evoluția sectoarelor industriale și energetice, domenii față de care, de asemene, sindicatele justifică interes, ca și parteneri ai dialogului social.

Asupra admisibilității cererii de sesizare a C.C. în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 101/2006. Reclamanta a solicitat sesizarea C.C. pe motiv că O.U.G. nr. 101/2006 încalcă dispozițiile art. 115 alin (4) din Constituția României și din acest motiv este neconstituțională, deoarece nu există urgență în rezolvarea situației extraordinare sau o imposibilitate a amânării rezolvării acesteia, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul constituțional mai sus menționat. A mai susținut că din cuprinsul actului normativ contestat, rezultă că singurul motiv care a condus la adoptarea acestuia în situație de urgență constă în stabilirea operațiunii de comasare a A.V.A.S.

cu O.P.S.P.I., însă contrar celor afirmate în preambulul ordonanței, nu se ajunge la reglementarea unei singure autorități care să exercite atribuțiile de privatizare. Examinând admisibilitatea excepției, prima Instanță a constatat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care persoana vătămată prin ordonanță sau dispoziții din ordonanțe al Guvernului, introduce acțiune la Instanța de contencios administrativ, aceasta trebuie însoțită de excepția de neconstituționalitate, iar Instanța de contencios administrativ trebuie să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată. S-a constatat astfel că excepția de neconstituționalitate nu este inadmisibilă, întrucât dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au legătură cu soluționarea prezentei cauze, iar C.C.

nu a constatat neconstituționalitatea acestora printr-o decizie anterioară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S. criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând anularea acesteia. A susținut în esență că în mod greșit Curtea de Apel București a respins excepția prematurității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât C.S.N.M. nu a respectat obligația imperativă a legii de a se adresa cu o plângere grațioasă Guvernului României.

În mod netemeinic, a susținut recurenta, s-a respins și excepția lipsei de interes întrucât potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața Instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție a altor instituții sau autorități ale statului, or obiectul acestei cereri excede cadrului legal impus de dispozițiile legale suscitate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 101/2006 aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 motiv pentru care cererea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea analizând actele dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente. Prin Încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus: - respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului Guvernul României; - respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes a acțiunii invocată de Guvernul României și A.V.A.S.; - sesizarea C.C. în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 101/2006. - suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește primele două excepții soluționate și respinse excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantului urmează a se reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 299 cu raportare la art. 282 alin. (2) C. proc. civ.: Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face Apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În cauză prin încheierea atacată deși s-a întrerupt cursul judecății această dispoziție a fost luată urmare soluționării cererii de sesizare a C.C.

cu o excepție de neconstituționalitate, iar nu prin soluționarea celor două excepții invocate de pârât și intervenient, privitoare la inadmisibilitate și la lipsa de interes. Această încheiere în ceea ce privește cele două excepții poate fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul cum în mod neechivoc rezultă din textul procedural suscitat. În ceea ce privește cererea de sesizare a C.C. cu o excepție de neconstituționalitate. În această materie legiuitorul a reglementat calea de atac prin dispoziții speciale respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992 care derogă de la dispozițiile generale în materie, prevăzute de C. proc. civ. Potrivit acestora: Alin (1) C.C.

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Alin (4) Sesizarea C.C. se dispune de către Instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia Instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

Alin (5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspendă. Alin (6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), Instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a C.C. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la Instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile. Rezultă astfel că legiuitorul reglementează calea de atac a recursului doar împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a C.C., excepția de neconstituționalitate invocată fiind inadmisibilă, iar nu și împotriva încheierii prin care s-a dispus sesizarea C.C.

și s-a suspendat soluționarea cauzei. Așa fiind și având în vedere principiul potrivit căruia lex specialia generalibus derogant, urmează a se reține că, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a sesizat C.C. cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate și s-a suspendat cauza este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva Încheierii de ședință pronunțată în data de 27 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10996/2/2006, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.