ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4089/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04 decembrie 2009, reclamantul D.S. a invocat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 4/2005. Prin încheierea din data de 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, suspendând judecarea cauzei. Prin sentința nr. 5586 din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în considerentele hotărârii, că excepția de neconstituționalitate a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 347 din 10 martie 2011, astfel că acțiunea este inadmisibilă, în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.S. Prin cererea de recurs reclamantul nu formulează efectiv critici asupra hotărârii recurate, ci reiterează motivele expuse prin acțiunea introductivă de instanță. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, „ (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.” În cauză, prin Decizia nr. 347 din 10 martie 2011, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 4/2005, ca inadmisibilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant a fost respinsă, Înalta Curte constată că singura soluție ce poate fi dată de instanța de contencios administrativ și fiscal este cea prevăzută de dispozițiile legale sus menționate, respectiv art. 9 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul că acțiunea se respinge ca inadmisibilă. Așa fiind, Înalta Curte reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în acord cu prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței nr. 5586 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.