ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4089/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4089/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 04 decembrie 2009, reclamantul D.S. a
invocat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, excepția de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 4/2005.
Prin încheierea din data
de 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională
cu soluționarea acestei excepții, suspendând judecarea cauzei.
Prin sentința nr. 5586
din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în considerentele hotărârii,
că excepția de neconstituționalitate a fost respinsă de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 347 din 10 martie 2011, astfel că acțiunea este inadmisibilă, în temeiul
art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat în
cauză.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamantul D.S.
Prin cererea de recurs
reclamantul nu formulează efectiv critici asupra hotărârii recurate, ci reiterează
motivele expuse prin acțiunea introductivă de instanță.
Considerentele Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, analizând
actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, precum
și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., constată
că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor
art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, „
(1) Persoana vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din
ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită
de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este
constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2)
Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile
prevăzute de
art.
29
alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională
și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale,
instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea
părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională,
instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.”
În cauză,
prin Decizia nr.
347
din 10 martie 2011, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate
a O.U.G. nr. 4/2005, ca inadmisibilă.
Având în vedere că excepția
de neconstituționalitate invocată de reclamant a fost respinsă, Înalta Curte constată
că singura soluție ce poate fi dată de instanța de contencios administrativ și fiscal
este cea prevăzută de dispozițiile legale sus menționate, respectiv art. 9
alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul că acțiunea se respinge
ca inadmisibilă.
Așa fiind, Înalta Curte
reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în acord cu
prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței
nr. 5586 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie
2012.