ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2763/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2763/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.S. a
chemat în judecată P.R., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să
constate că Legea nr. 544/2001 îi lezează unele drepturi constituționale
menționate în anexa la cererea de chemare în judecată, invocând în drept prevederile
art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La termenul din 22
septembrie 2010, instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față
de obiectul acesteia.
Prin întâmpinarea
formulată, C.D. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe considerentul
că obiectul cererii vizează o lege, iar temeiul de drept invocat este art. 9
din Legea nr. 554/2004, care permite invocarea neconstituționalității numai în
privința O.G.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 5062 din 13 decembrie 2010, a admis excepția inadmisibilității și a
respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că față de obiectul expres prevăzut al
acțiunilor în contencios administrativ întemeiate pe dispozițiile art. 9 din
Legea nr. 554/2004 precum și față de considerentele Deciziei nr. 660/2007 a
Curții Constituționale, acțiunea în contencios administrativ care vizează în
principal constatarea neconstituționalității dispozițiilor cuprinse într-o lege
este inadmisibilă.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul D.S., reiterând motivele și argumentele
invocate în fața primei instanțe și susținând în esență că acțiunea este admisibilă.
Astfel, recurentul
a susținut, în esență, că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei și nu a
examinat și infirmat nici un argument prezentat de reclamant.
Dacă cetățeanului
i se permite calea de a acționa în contencios puterea executivă pentru
neajunsuri în reglementări emise de Guvern, dar se interzice calea similară
pentru neajunsuri în legi, emise de puterea legislativă, rezultă că este
încălcat principiul echilibrului între puterile statului.
Referitor la Legea
nr. 544/2001, recurentul susține că este incompletă, întrucât lipsește
detalierea necesară a problemei accesului la informația publică la nivelul de
transparență necesar întru-un stat de drept.
Recurentul susține
că Legea nr. 544/2001 este elaborată fără bună credință, întrucât nu acordă
cetățeanului, la cerere, acces la orice informație nesecretizată, astfel că,
cetățeanul dependent de lege și constituție, devine dependent în mod
suplimentar și față de funcționar și instituție.
Recursul este nefondat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, așa cum
rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată temeiul juridic al
acesteia îl constituie prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
Dispozițiile acestui
articol intitulat „Acțiuni împotriva Guvernului” stipulează că persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau
dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios
administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care
obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a
dispoziției din ordonanță.
Potrivit Deciziei nr.
660/2007, pronunțată de Curtea Constituțională, dispozițiile art. 9 din Legea nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ, sunt neconstituționale în măsura
în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să
aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau
a unei dispoziții într-o ordonanță, cu atât mai mult a neconstituționalității
unei legi.
Având în vedere
considerentele aceste decizii precum și obiectul acțiunilor în contencios
administrativ întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea
în contencios administrativ privind constatarea neconstituționalității
dispozițiilor cuprinse într-o lege este inadmisibilă, soluție reținută în mod
corect și de instanța de fond.
În consecință, față
de cele ce preced recursul declarat în cauză este nefondat, urmând să fie
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 5062 din 13 decembrie 2010 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 iunie 2012