ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4063/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 noiembrie 2010,

reclamantul M.C.V. a chemat în judecată pe pârâții T.B. - Președintele României

și E.B. - Prim-Ministrul României solicitând a se constata că pârâții au comis grave

infracțiuni, și anume genocid în formă continuată din 1990 și până în prezent, crimă

împotriva umanității. A solicitat de asemenea să se dispună expulzarea celor doi

pârâți împreună cu toți cei care au condus România din 1990 și până în prezent,

precum și obligarea la plata de daune materiale în valoare de 1 miliard de euro.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că pârâții au aprobat în secret C.A. (Codul Alimentar) la 01 decembrie 2009, opinând

că prin acest cod poporul român trebuie exterminat.

Pentru primul termen, din 05 aprilie 2011,

reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat introducerea în

cauză, în calitate de pârâți, și a lui C.P.T. - fost Prim-Ministru al României,

respectiv a Parlamentului României.

Pârâtul Parlamentul României a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Prima instanță a pus în vedere reclamantului

să-și precizeze acțiunea, respectiv dacă dorește sesizarea instanței cu săvârșirea

unor infracțiuni sau dacă invocă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind

acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului ori solicită doar acordarea de despăgubiri,

cu menționarea temeiului de drept al acțiunii.

În ședința publică din 20 septembrie 2011,

judecătorul fondului a constatat că reclamantul a precizat, prin acțiunea dactilografiată

aflată la dosar, că solicită anularea O.G. nr. 43/2007, cererea precizatoare fiind

comunicată pârâților.

Pârâtul Prim - Ministrul României a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care

a fost pusă în discuția părților.

Prin sentința civilă nr. 6522 din 8 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și

fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prima instanță a constatat că actul în

discuție este emis în baza delegării legislative, fiind un act normativ, reținând

că actele normative nu fac obiectul controlului judiciar, acestea fiind supuse doar

controlului de constituționalitate exercitat în condițiile Legii nr. 47/1992, coroborat

cu art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Analizându-se lucrările dosarului, s-a

constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a formula petitul acțiunii

în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aduse la cunoștință

de instanță în exercitarea rolului activ în condiții procedurale.

S-a apreciat că menționarea în concluziile

orale pe excepția inadmisibilității a faptului că O.U.G. a cărei anulare se solicită

„este neconstituțională” și invocarea prin concluziile scrise, depuse după închiderea

dezbaterilor, a unor dispoziții din Constituție pretins încălcate, nu constituie

un act procedural de învestire a instanței cu o cerere de reparare a prejudiciului

cauzat prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, însoțită de excepția de neconstituționalitate,

în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

M.C.V., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Înainte de a analiza motivele de recurs

invocate în cauză, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant M.C.V. a

fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON

și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta

nu și-a îndeplinit obligația legală.

Or, în conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și

cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se

timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Dovada achitării taxei judiciare de timbru

și timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii

sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs

se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează

cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de M.C.V. împotriva

sentinței civile nr. 6522 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 octombrie 2012.