ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 5357 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității, și în consecință respins, ca inadmisibilă, cererea formulată

de reclamantul D.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., prin care se solicita anularea

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de

discriminare.

În

motivarea acestei hotărâri, instanța de fond, evocând dispozițiile art. 126 alin.

(2) și ale art. 146 din Constituția României, ale art. 9 din Legea nr. 55472004

și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, precum și considerentele Deciziei Curții

Constituționale nr. 660/2007, a arătat că ordonanțele de guvern pot fi supuse numai

controlului de constituționalitate, fiind inadmisibilă o acțiune prin care s-ar

solicita, în contencios administrativ, pe cale directă, anularea unei ordonanțe

de guvern, fără a se solicita și anularea unui act administrativ emis în baza

acesteia.

2.

Calea

de atac exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul D.S., solicitând

modificarea acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii sale cu anularea, pe cale

de consecință, a O.G. nr. 137/2000.

În motivarea

recursului, s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat și nelegal prima

instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, că sentința

recurată nu a fost motivată în fapt și în drept și că instanța fondului a avut

o atitudine părtinitoare față de autoritățile statului.

3.

Soluția

instanței de recurs

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l

respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, cu prioritate, asupra

excepției inadmisibilității cererii, excepție peremptorie și dirimantă, și în

mod întemeiat a apreciat, ca

inadmisibilă, cererea reclamantului privind

anularea O.G. nr. 137/2000, motivarea primei instanțe fiind exhaustivă sub

acest aspect.

Potrivit art.

9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe,

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de

excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea

de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea

actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea

unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea

unei operațiuni administrative.

Formularea

textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe

cale principală, așa cum a procedat reclamantul, anularea unei ordonanțe sau a

unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând

avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act

administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea

incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.

Întreaga

construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva

ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot

fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod

direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

În

concluzie, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.

Pentru aceste

considerente, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței de

fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin (3)

din Legea 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de către

recurentul-reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 5357 din 26 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.