ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În Dosarul nr. 3045/98/2009 înregistrat pe

rolul Tribunalului Ialomița, pârâții Comuna Ciulnița prin P. și Consiliul Local

Ciulnița au invocat excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1045/2000, nr.

1326/2001, nr. 45/2003, nr. 15/2004, nr. 2060/2004 și nr. 1705/2006, respectiv

Anexa la acestea - M.F. nr. X, cu motivarea potrivit căreia aceste acte sunt

adoptate de Guvernul României cu încălcarea dispozițiilor legale privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dar și pentru că nu

îndeplinesc 2 dintre condițiile de validitate ale actelor administrative.

Prin Încheierea de

ședință din data de 08 noiembrie 2010, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a

admis cererea formulată de pârâta Comuna Ciulnița prin P. și a dispus sesizarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr.

1045/2000, nr. 1326/2001, nr. 45/2003, nr. 15/2004, nr. 2060/2004 și nr. 1705/2006,

respectiv Anexa la acestea M.F. nr. X.

Prin cererea

precizatoare, pârâta Comuna Ciulnița prin P. a învederat instanței că excepția

de nelegalitate parțiala vizează doar actul administrativ unilateral cu

caracter individual - Hotărâre nr. 1075/2006 pentru aprobarea inventarului

centralizat al bunurilor domeniul public al statului.

În motivarea

excepției, pârâta Comuna Ciulnița prin P. a arătat, în esență, că includerea

bunului imobil în domeniul public al statului s-a realizat cu încălcarea

dispozițiilor legale referitoare atât la proprietatea privată, cât și la

proprietatea publică, iar atribuirea acestui teren de către Statul Român în

administrarea Ministerului Apărării Naționale, în speța U.M. nr. X Slobozia,

județul Ialomița, în prezent dezafectată de personal și tehnică militară, s-a

făcut fără suport legal.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României, a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și

nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, solicitând în subsidiar,

respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea

inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului ca

nefondată.

Pârâtul Ministerul

Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

4451 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1075/2006 invocată de reclamanții

Comuna Ciulnița prin P. și Consiliul Superior al Magistraturii Local Ciulnița,

în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, SC P.C.T. SRL și Guvernul

României.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția

inadmisibilității invocată de Guvernul României este nefondată, întrucât prin

acțiunea formulată de reclamantul Ministerului Apărării Naționale s-a solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de concesiune încheiat între

pârâți cu privire la un teren proprietatea publică a statului aflat în

administrarea Ministerului Apărării Naționale, iar inventarul bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al statului a fost aprobat prin H.G. nr. 2060/2004.

Cu privire la

excepția nulității pentru lipsa timbrajului, prima instanță a apreciat că și

această excepție este nefondată, având în vedere că excepția de nelegalitate

întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 este scutită de taxa

de timbru.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că excepția de nelegalitate parțială a

hotărârii de guvern atacate se referă la suprafața de 5,90 ha teren agricol

care a fost dat în administrare prin H.C.L. nr. 36/1995 și pe care reclamantul

Ministerul Apărării Naționale nu a edificat construcții sau instalații

specifice, iar unitatea militară care funcționa pe terenul respectiv este în

prezent dezafectată de personal și tehnică militară.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că terenul în litigiu face parte din domeniul

public al statului împreună cu inventarul întocmit în anul 2006, fiind

menționat în anexele H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 15/2004

și în cele ale H.G. nr. 2060/2004, iar dreptul de administrare asupra acestui

teren se exercită de către minister în calitate de autoritate publică centrală.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile reclamanților referitoare la

împrejurarea că, în prezent, pe acest teren reclamantul Ministerul Apărării

Naționale nu ar fi edificat instalații specifice sau construcții, iar unitatea

militară ar fi fost dezafectată, deoarece regimul juridic al terenului în

litigiu nu este afectat de împrejurări de fapt, el fiind prevăzut de Legea nr.

213/1998 ca aparținând proprietății publice a statului.

În fine, Curtea de

Apel, având în vedere că prin H.G. nr. 1705/2006 a fost aprobat inventarul

bunurilor din domeniul public al statului cu anexele corespunzătoare, a

constatat că suprafața de teren în discuție de 5.90 ha a fost dată în

administrarea Ministerului Apărării Naționale în baza H.C.L. nr. 36/1995 al

Consiliului Local al Comunei Ciulnița, astfel că includerea acestei suprafețe

în Anexa nr. 4 a H.G.nr. 1705/2006 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comuna Ciulnița

prin P., invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține, în esență, că hotărârea atacată este vădit nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar din

considerentele acesteia nu rezultă dacă au fost respectate dispozițiile legale

cu ocazia emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate parțială s-a

invocat.

În dezvoltarea

acestor critici, recurenta arată că instanța de fond nu a ținut seama că prin

H.C.L. nr. 36/1995 Consiliul Local Ciulnița a dat în administrarea Ministerului

Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha teren agricol și nu Statul

Român; nu a existat o cerere de trecere a bunului imobil în litigiu din

domeniul public al comunei în domeniul public al statului; terenul în litigiu

este amplasat pe raza administrativă-teritorială a comunei Ciulnița iar scopul

pentru care a fost dat în administrare nu mai subzistă, întrucât unitatea

militară a fost dezafectată de tehnică și personal militar, iar în prezent terenul

are destinația de izlaz comunal; s-a analizat greșit excepția de nelegalitate

în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, deși

nelegalitatea H.G. nr. 1705/2006 a fost invocată pentru încălcarea

dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din același act normativ;

modalitatea de preluare a bunului imobil în litigiu de către statul român s-a

realizat prin încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituția României, art. 480,

481 C. civ.; nu a fost respectată procedura în ceea ce privește emiterea H.G.

nr. 1705/2006 constând în emiterea hotărârilor de consiliul local privind

trecerea bunului din domeniul privat al comunei în domeniul public al statului,

neexistând nicio cerere a Guvernului în acest sens; în mod greșit i-a fost respinsă

cererea de probatorii și implicit încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu

s-a dat curs solicitării sale pentru a fi depuse la dosarul cauzei de către

Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României hotărârile consiliului local

referitoare la trecerea bunului imobil din domeniul privat al Comunei Ciulnița

în domeniul public al statului, dacă acestea există, cât și cererea Guvernului

pentru includerea bunului imobil în domeniul public al statului.

Împotriva aceleiași

sentințe a declarat recurs și SC P.C.T. SRL Slobozia, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, critici sentințe atacate, în sensul că la pronunțarea

hotărârii nu s-a avut în vedere că: terenul în litigiu are destinația exclusivă

de izlaz comunal, că unitatea militară care a funcționat pe acest teren este

dezafectată de tehnică și personal, că nu au fost respectate dispozițiile Legii

nr. 213/1998 la adoptarea H.G. nr. 1705/2006, nu s-a administrat probatoriul

solicitat, nefiind motivată decizia cu privire la respingerea probelor.

Au fost depuse de

aceste recurente și concluzii scrise prin care au fost reiterate criticile

inserate în cererile de recurs.

Intimatul-pârât Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca

nefondate, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.

Combătând criticile

invocate de recurente, se menționează că în raport cu prevederile H.C.L. nr.

36/1995 eventuala încălcare a condițiilor legale privind darea în administrare

a imobilului - teren - nu este imputabilă Guvernului României; legalitatea H.G.

nr. 1705/2006 nu poate fi analizată în procedura prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 554/2004; terenul este în continuare obiectiv militar păstrându-și scopul

inițial.

Se invocă nulitatea

recursului întrucât se apreciază că cererea de recurs nu satisface exigențele

cerute de art. 302 C. proc. civ.

De asemenea, prin

Notele scrise, Guvernul României a invocat autoritatea lucrului judecat în

raport cu Sentința nr. 4857 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.

611 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

de recurs

Înalta Curte,

analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate,

a reținut că excepția nulității recursului este neîntemeiată, fiind respinsă

pentru motivele menționate prin Încheierea de la 16 februarie 2012.

În ceea ce privește

excepția autorității de lucru judecat invocată de Guvernul României, Înalta

Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel cum rezultă

din economia dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, sub aspectul efectelor, constatarea nelegalității unui

act administrativ unilateral pe calea excepției de nelegalitate produce efecte

juridice doar față de părțile din dosar și în fața instanței judecătorești unde

pendinte a fost invocată excepția de nelegalitate.

După cum se constată

nu sunt îndeplinite nici cerințele impuse de art. 1201 C. civ., întrucât

părțile din cauza în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 4857/2011

rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 611 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sunt

diferite față de cele din cauza de față.

În consecință, nu se

poate reține temeinicia excepției invocate astfel că aceasta urmează a fi

respinsă. În acest sens este și practica constantă a instanței supreme, exemplu

fiind și Decizia nr. 1365 din 6 martie 2007.

Instanța de recurs

analizând sentința recurată în raport de recursurile formulate ale căror

critici asemănătoare se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

din același act normativ,

apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea H.G. nr. 1705/2006, care a fost adoptată în

conformitate cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998.

Hotărârea contestată

de recurentă pe calea excepției de nelegalitate a fost adoptată prin însușirea

proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de

specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în

acest domeniu, cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005.

Prin actul

administrativ dedus judecății, terenul în suprafață de 5,90 ha situat în comuna

Ciulnița, Județul Ialomița a fost inventariat ca aparținând domeniului public

al statului, figurând din anul 2000 și în anexele la hotărârile de guvern

anterioare pentru aprobarea inventarelor bunurilor care aparțin domeniului

public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Apartenența acestui

teren la domeniul public al statului rezultă din regimul său juridic, stabilit

prin pct. 1.29 din anexă la Legea nr. 213/1998, care prevede că fac parte din

domeniul public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară

activitatea Parlamentul, Președinția, Guvernul, ministerele și celelalte organe

de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice

subordonate acestora: instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă

acestea, unități ale Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de

Interne, ale serviciilor publice de informații.

Motivul de

nelegalitate privind emiterea H.G. nr. 1705/2006 cu încălcarea dispozițiilor

art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 este neîntemeiat,

întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, își producea

efectele Hotărârea nr. 36/1995, prin care Consiliul local al comunei Ciulnița a

transferat, fără plată, din administrarea sa în administrarea Ministerului

Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha, fără a fi necesară

adoptarea unui nou act normativ în acest sens.

Hotărârea nr. 36/1995

a Consiliului local al comunei Ciulnița a fost trecută în Registrul de

transcripțiuni la Judecătoria Slobozia din 31 ianuarie 1997 și a fost executată

prin predarea-primirea terenului, conform procesului-verbal din 24 iulie 1995.

Legalitatea Hotărârii

nr. 36 din 20 iulie 1995 fost constatată cu autoritatea de lucru judecat prin

Decizia civilă nr. 1410 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a acestui

act administrativ, terenul în suprafață de 5,90 ha nu s-a mai aflat în

patrimoniul unității administrativ-teritoriale, fiind inclus în inventarul

bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr.

2060/2004, cu M.F. nr. X și aflat în administrarea Ministerului Apărării

Naționale.

Toate aceste elemente

ale situației de fapt și incidența reglementărilor sus-menționate nu au fost

contestate de către recurentă și pe cale de consecință, este vădit nefondată

susținerea sa privind vătămarea adusă prin actul contestat a unui drept al său

recunoscut de lege.

Instanța de fond a

reținut corect că recurenta-reclamantă nu este titulara unui asemenea drept cu

privire la terenul în suprafață de 5,90 ha, astfel că H.G. nr. 1705/2006 nu

este susceptibilă să afecteze patrimoniul unității administrativ-teritoriale

sau să schimbe regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea acesteia.

Respectând limitele

sesizării sale în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, instanța de fond a stabilit judicios conformitatea actului

administrativ contestat cu dispozițiile legale indicate de recurenta-reclamantă

ca temei pentru excepția de nelegalitate invocată în cadrul acțiunii pe fond.

De asemenea, în

raport cu obiectul pricinii, instanța de fond a apreciat corect că nu este

necesară administrarea probelor solicitate întrucât acestea vizează fondul

litigiului, nefiind concludente pentru controlul de legalitate a actului

administrativ, exercitat în cadrul procesual determinat de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 pentru excepția de nelegalitate.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

recursurile formulate de Comuna Ciulnița prin P. și de SC P.C.T. SRL, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

autorității de lucru judecat și a nulității recursului, invocate de Guvernului

României.

Respinge recursurile

declarate de Comuna Ciulnița prin P. și de SC P.C.T. SRL Slobozia împotriva

Sentinței nr. 4451 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012.

Procesat de GGC - AS