Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2012
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2012

HOTĂRÂRE
15.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond În Dosarul nr. 3045/98/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița, pârâții Comuna Ciulnița prin P. și Consiliul Local Ciulnița au invocat excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1045/2000, nr. 1326/2001, nr. 45/2003, nr. 15/2004, nr. 2060/2004 și nr. 1705/2006, respectiv Anexa la acestea - M.F. nr. X, cu motivarea potrivit căreia aceste acte sunt adoptate de Guvernul României cu încălcarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dar și pentru că nu îndeplinesc 2 dintre condițiile de validitate ale actelor administrative.

Prin Încheierea de ședință din data de 08 noiembrie 2010, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis cererea formulată de pârâta Comuna Ciulnița prin P. și a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1045/2000, nr. 1326/2001, nr. 45/2003, nr. 15/2004, nr. 2060/2004 și nr. 1705/2006, respectiv Anexa la acestea M.F. nr. X. Prin cererea precizatoare, pârâta Comuna Ciulnița prin P. a învederat instanței că excepția de nelegalitate parțiala vizează doar actul administrativ unilateral cu caracter individual - Hotărâre nr. 1075/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor domeniul public al statului.

În motivarea excepției, pârâta Comuna Ciulnița prin P. a arătat, în esență, că includerea bunului imobil în domeniul public al statului s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare atât la proprietatea privată, cât și la proprietatea publică, iar atribuirea acestui teren de către Statul Român în administrarea Ministerului Apărării Naționale, în speța U.M. nr. X Slobozia, județul Ialomița, în prezent dezafectată de personal și tehnică militară, s-a făcut fără suport legal. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, solicitând în subsidiar, respingerea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului ca nefondată. Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 4451 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1075/2006 invocată de reclamanții Comuna Ciulnița prin P. și Consiliul Superior al Magistraturii Local Ciulnița, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, SC P.C.T. SRL și Guvernul României.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României este nefondată, întrucât prin acțiunea formulată de reclamantul Ministerului Apărării Naționale s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune încheiat între pârâți cu privire la un teren proprietatea publică a statului aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale, iar inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului a fost aprobat prin H.G. nr. 2060/2004. Cu privire la excepția nulității pentru lipsa timbrajului, prima instanță a apreciat că și această excepție este nefondată, având în vedere că excepția de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 este scutită de taxa de timbru.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că excepția de nelegalitate parțială a hotărârii de guvern atacate se referă la suprafața de 5,90 ha teren agricol care a fost dat în administrare prin H.C.L. nr. 36/1995 și pe care reclamantul Ministerul Apărării Naționale nu a edificat construcții sau instalații specifice, iar unitatea militară care funcționa pe terenul respectiv este în prezent dezafectată de personal și tehnică militară. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului împreună cu inventarul întocmit în anul 2006, fiind menționat în anexele H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 15/2004 și în cele ale H.G.

nr. 2060/2004, iar dreptul de administrare asupra acestui teren se exercită de către minister în calitate de autoritate publică centrală. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile reclamanților referitoare la împrejurarea că, în prezent, pe acest teren reclamantul Ministerul Apărării Naționale nu ar fi edificat instalații specifice sau construcții, iar unitatea militară ar fi fost dezafectată, deoarece regimul juridic al terenului în litigiu nu este afectat de împrejurări de fapt, el fiind prevăzut de Legea nr. 213/1998 ca aparținând proprietății publice a statului. În fine, Curtea de Apel, având în vedere că prin H.G. nr. 1705/2006 a fost aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al statului cu anexele corespunzătoare, a constatat că suprafața de teren în discuție de 5.90 ha a fost dată în administrarea Ministerului Apărării Naționale în baza H.C.L.

nr. 36/1995 al Consiliului Local al Comunei Ciulnița, astfel că includerea acestei suprafețe în Anexa nr. 4 a H.G.nr. 1705/2006 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comuna Ciulnița prin P., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta susține, în esență, că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar din considerentele acesteia nu rezultă dacă au fost respectate dispozițiile legale cu ocazia emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate parțială s-a invocat. În dezvoltarea acestor critici, recurenta arată că instanța de fond nu a ținut seama că prin H.C.L.

nr. 36/1995 Consiliul Local Ciulnița a dat în administrarea Ministerului Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha teren agricol și nu Statul Român; nu a existat o cerere de trecere a bunului imobil în litigiu din domeniul public al comunei în domeniul public al statului; terenul în litigiu este amplasat pe raza administrativă-teritorială a comunei Ciulnița iar scopul pentru care a fost dat în administrare nu mai subzistă, întrucât unitatea militară a fost dezafectată de tehnică și personal militar, iar în prezent terenul are destinația de izlaz comunal; s-a analizat greșit excepția de nelegalitate în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, deși nelegalitatea H.G.

nr. 1705/2006 a fost invocată pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din același act normativ; modalitatea de preluare a bunului imobil în litigiu de către statul român s-a realizat prin încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituția României, art. 480, 481 C. civ.; nu a fost respectată procedura în ceea ce privește emiterea H.G.

nr. 1705/2006 constând în emiterea hotărârilor de consiliul local privind trecerea bunului din domeniul privat al comunei în domeniul public al statului, neexistând nicio cerere a Guvernului în acest sens; în mod greșit i-a fost respinsă cererea de probatorii și implicit încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu s-a dat curs solicitării sale pentru a fi depuse la dosarul cauzei de către Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României hotărârile consiliului local referitoare la trecerea bunului imobil din domeniul privat al Comunei Ciulnița în domeniul public al statului, dacă acestea există, cât și cererea Guvernului pentru includerea bunului imobil în domeniul public al statului. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și SC P.C.T.

SRL Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se aduc, în esență, critici sentințe atacate, în sensul că la pronunțarea hotărârii nu s-a avut în vedere că: terenul în litigiu are destinația exclusivă de izlaz comunal, că unitatea militară care a funcționat pe acest teren este dezafectată de tehnică și personal, că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 213/1998 la adoptarea H.G. nr. 1705/2006, nu s-a administrat probatoriul solicitat, nefiind motivată decizia cu privire la respingerea probelor. Au fost depuse de aceste recurente și concluzii scrise prin care au fost reiterate criticile inserate în cererile de recurs.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate. Combătând criticile invocate de recurente, se menționează că în raport cu prevederile H.C.L. nr. 36/1995 eventuala încălcare a condițiilor legale privind darea în administrare a imobilului - teren - nu este imputabilă Guvernului României; legalitatea H.G. nr. 1705/2006 nu poate fi analizată în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004; terenul este în continuare obiectiv militar păstrându-și scopul inițial. Se invocă nulitatea recursului întrucât se apreciază că cererea de recurs nu satisface exigențele cerute de art. 302 C. proc.

civ. De asemenea, prin Notele scrise, Guvernul României a invocat autoritatea lucrului judecat în raport cu Sentința nr. 4857 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 611 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate, a reținut că excepția nulității recursului este neîntemeiată, fiind respinsă pentru motivele menționate prin Încheierea de la 16 februarie 2012. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de Guvernul României, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel cum rezultă din economia dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul efectelor, constatarea nelegalității unui act administrativ unilateral pe calea excepției de nelegalitate produce efecte juridice doar față de părțile din dosar și în fața instanței judecătorești unde pendinte a fost invocată excepția de nelegalitate. După cum se constată nu sunt îndeplinite nici cerințele impuse de art. 1201 C. civ., întrucât părțile din cauza în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 4857/2011 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 611 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sunt diferite față de cele din cauza de față.

În consecință, nu se poate reține temeinicia excepției invocate astfel că aceasta urmează a fi respinsă. În acest sens este și practica constantă a instanței supreme, exemplu fiind și Decizia nr. 1365 din 6 martie 2007. Instanța de recurs analizând sentința recurată în raport de recursurile formulate ale căror critici asemănătoare se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 din același act normativ, apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Instanța de fond a constatat corect legalitatea H.G. nr. 1705/2006, care a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Hotărârea contestată de recurentă pe calea excepției de nelegalitate a fost adoptată prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în acest domeniu, cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005. Prin actul administrativ dedus judecății, terenul în suprafață de 5,90 ha situat în comuna Ciulnița, Județul Ialomița a fost inventariat ca aparținând domeniului public al statului, figurând din anul 2000 și în anexele la hotărârile de guvern anterioare pentru aprobarea inventarelor bunurilor care aparțin domeniului public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Apartenența acestui teren la domeniul public al statului rezultă din regimul său juridic, stabilit prin pct. 1.29 din anexă la Legea nr. 213/1998, care prevede că fac parte din domeniul public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Parlamentul, Președinția, Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice subordonate acestora: instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, unități ale Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informații. Motivul de nelegalitate privind emiterea H.G.

nr. 1705/2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 este neîntemeiat, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, își producea efectele Hotărârea nr. 36/1995, prin care Consiliul local al comunei Ciulnița a transferat, fără plată, din administrarea sa în administrarea Ministerului Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha, fără a fi necesară adoptarea unui nou act normativ în acest sens. Hotărârea nr. 36/1995 a Consiliului local al comunei Ciulnița a fost trecută în Registrul de transcripțiuni la Judecătoria Slobozia din 31 ianuarie 1997 și a fost executată prin predarea-primirea terenului, conform procesului-verbal din 24 iulie 1995. Legalitatea Hotărârii nr. 36 din 20 iulie 1995 fost constatată cu autoritatea de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1410 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a acestui act administrativ, terenul în suprafață de 5,90 ha nu s-a mai aflat în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, fiind inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 2060/2004, cu M.F. nr. X și aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale. Toate aceste elemente ale situației de fapt și incidența reglementărilor sus-menționate nu au fost contestate de către recurentă și pe cale de consecință, este vădit nefondată susținerea sa privind vătămarea adusă prin actul contestat a unui drept al său recunoscut de lege. Instanța de fond a reținut corect că recurenta-reclamantă nu este titulara unui asemenea drept cu privire la terenul în suprafață de 5,90 ha, astfel că H.G.

nr. 1705/2006 nu este susceptibilă să afecteze patrimoniul unității administrativ-teritoriale sau să schimbe regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea acesteia. Respectând limitele sesizării sale în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a stabilit judicios conformitatea actului administrativ contestat cu dispozițiile legale indicate de recurenta-reclamantă ca temei pentru excepția de nelegalitate invocată în cadrul acțiunii pe fond. De asemenea, în raport cu obiectul pricinii, instanța de fond a apreciat corect că nu este necesară administrarea probelor solicitate întrucât acestea vizează fondul litigiului, nefiind concludente pentru controlul de legalitate a actului administrativ, exercitat în cadrul procesual determinat de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru excepția de nelegalitate.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile formulate de Comuna Ciulnița prin P. și de SC P.C.T. SRL, ca nefondate.

D E C I D E Respinge excepția autorității de lucru judecat și a nulității recursului, invocate de Guvernului României. Respinge recursurile declarate de Comuna Ciulnița prin P. și de SC P.C.T. SRL Slobozia împotriva Sentinței nr. 4451 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012. Procesat de GGC - AS

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată la data de 6 aprilie 2011, în Dosarul nr. 5.635/312/2008, având ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară în temeiul dispozi
ÎCCJ 2024-11-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5052/2024
-Teritorială Ciulnița și Guvernul României. A fost anulată parțial Hotărârea Consiliului Local Ciulnița nr. 30/30.08.1999, în ceea ce privește pozițiile nr. 13, nr. 10, nr. 11, nr. 12 din Anexa hotărârii, privind inventarul bunurilor care a
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #232851)
ei D. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 176 din 7 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtu
ÎCCJ 2023-03-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2023
acesteia. Drept urmare, poziția nr. 16 din Anexa nr. 19 al Hotărârii Guvernului nr. 1353/2001 a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local al comunei Ciocârlia care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia
ÎCCJ 2010-06-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 950 din data de 23 februarie 2010, a respins excepția lipsei
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă