ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată la data de 6 aprilie 2011, în Dosarul nr. 5.635/312/2008, având ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate parțială invocată de reclamanta Comuna C., Județul Ialomița cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu privire la terenul în suprafață de 5,90 ha situat în comuna C., care a fost inventariat ca aparținând domeniului public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a susținut că terenul în suprafață de 5,90 ha reprezintă izlaz comunal și fără temei a fost inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, cu atât mai mult cu cât acest minister nu a edificat pe terenul respectiv construcții sau instalații specifice activității sale. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 4857 din 6 septembrie 2011, prin care a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată, reținând că terenul pentru care s-a solicitat să se constate nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a fost inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului prin H.G.

nr. 2060/2004, care nu a fost contestată de reclamantă. De asemenea, s-a avut în vedere că, actul administrativ prin care s-a transferat fără plată, din administrarea comunei C. în administrarea Ministerului Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha pentru amenajarea unui poligon de garnizoană, este Hotărârea Consiliului local al comunei C. nr. 36/1995, a cărei legalitate a fost constatată în mod irevocabil prin Decizia nr. 1410/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Comuna C., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006.

Recurenta a susținut că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar din considerentele acesteia nu rezultă dacă au fost respectate dispozițiile legale cu ocazia emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate parțială s-a invocat. În dezvoltarea acestor critici, s-a arătat că instanța de fond a analizat greșit excepția de nelegalitate în raport cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20 din Legea nr. 213/1998, deși nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a fost invocată pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, conform cărora, trecerea bunului din domeniul privat sau public al unității administrativ - teritoriale trebuie aprobată prin hotărâre a consiliului local, iar pentru trecerea bunului în domeniul public al statului este necesară formularea unei cereri de către guvern.

Această procedură nu a fost respectată la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, pentru că nu a fost înregistrată o cerere a Guvernului României pentru trecerea terenului în suprafață de 5,90 ha din domeniul public al comunei C. în domeniul public al statului și autoritatea locală deliberativă, Consiliul local al comunei C., nu a adoptat o hotărâre în acest sens.

Existența unei asemenea aprobări, prin Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995 a Consiliului local al comunei C., a fost considerată de către recurentă ca fiind fără relevanță cu privire la legalitatea actului contestat, întrucât hotărârea respectivă a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 și nu poate echivala cu actele impuse prin această lege pentru modificarea regimului juridic și transferul bunurilor din proprietatea publică sau privată a unității administrativ - teritoriale . Recurenta a criticat și concluzia primei instanțe în sensul că, actul administrativ contestat pe cale incidentă nu produce consecințe cu privire la regimul juridic al bunului și a arătat că actul respectiv vatămă dreptul său de proprietate asupra terenului și schimbă regimul juridic aplicabil acestuia.

În ultimul motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a respins nemotivat cererea de probe formulată la 28 iunie 2011, iar dovezile care au fost administrate până la acea dată nu au fost examinate și nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, care a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20 alin. (2) din Legea nr, 213/1998.

Hotărârea contestată de recurentă pe calea excepției de nelegalitate a fost adoptată prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în acest domeniu, cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005. Prin actul administrativ dedus judecății, terenul în suprafață de 5,90 ha situat în comuna C., Județul Ialomița a fost inventariat ca aparținând domeniului public al statului, figurând din anul 2000 și în anexele la hotărârile de guvern anterioare pentru aprobarea inventarelor bunurilor care aparțin domeniului public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Apartenența acestui teren la domeniul public al statului rezultă din regimul său juridic, stabilit prin pct. 1.29 din anexă la Legea nr. 213/1998, care prevede că, fac parte din domeniul public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Parlamentul, Președinția, Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice subordonate acestora: instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, unități ale Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informații.

Motivul de nelegalitate privind emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 este neîntemeiat, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, își producea efectele Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995, prin care Consiliul local al comunei C. a transferat, fără plată, din administrarea sa în administrarea Ministerului Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha, fără a fi necesară adoptarea unui nou act normativ în acest sens.

Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995 a Consiliului local al comunei C. a fost trecută în Registrul de transcripțiuni la Judecătoria Slobozia sub nr. 454 din 31 ianuarie 1997 și a fost executată prin predarea - primirea terenului, conform procesului-verbal nr. 706 din 24 iulie 1995. Legalitatea Hotărârii nr. 36 din 20 iulie 1995 a fost constatată cu autoritatea de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1410 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Ca urmare a acestui act administrativ, terenul în suprafață de 5,90 ha nu s-a mai aflat în patrimoniul unității administrativ - teritoriale, fiind inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2060/2004, cu codul de clasificare nr. 8.29.09, număr MF 103726 și aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Toate aceste elemente ale situației de fapt și incidența reglementărilor susmenționate nu au fost contestate de către recurentă și pe cale de consecință, este vădit nefondată susținerea sa privind vătămarea adusă prin actul contestat unui drept al său recunoscut de lege. Instanța de fond a reținut corect că recurenta - reclamantă nu este titulara unui asemenea drept cu privire la terenul în suprafață de 5,90 ha, astfel că Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 nu este susceptibilă să afecteze patrimoniul unității administrativ - teritoriale sau să schimbe regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea acesteia. Respectând limitele sesizării sale în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a stabilit judicios conformitatea actului administrativ contestat cu dispozițiile legale indicate de recurenta - reclamantă ca temei pentru excepția de nelegalitate invocată în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.

De asemenea, în raport cu obiectul pricinii, instanța de fond a apreciat corect că nu este necesară administrarea probelor solicitate de recurenta - reclamantă la termenul din 28 iunie 2011, întrucât acestea vizează fondul litigiului, nefiind concludente pentru controlul de legalitate a actului administrativ, exercitat în cadrul procesual determinat de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru excepția de nelegalitate. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna C. prin Primar împotriva Sentinței nr. 4857 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - LM