ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea pronunțată la data de 6

aprilie 2011, în Dosarul nr. 5.635/312/2008, având ca obiect acțiunea în

revendicare imobiliară în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de

nelegalitate parțială invocată de reclamanta Comuna C., Județul Ialomița cu

privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului

centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu privire la terenul

în suprafață de 5,90 ha situat în comuna C., care a fost inventariat ca

aparținând domeniului public al statului și în administrarea Ministerului

Apărării Naționale.

În motivarea excepției

de nelegalitate, reclamanta a susținut că terenul în suprafață de 5,90 ha

reprezintă izlaz comunal și fără temei a fost inclus în inventarul bunurilor

din domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării

Naționale, cu atât mai mult cu cât acest minister nu a edificat pe terenul

respectiv construcții sau instalații specifice activității sale.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat

Sentința civilă nr. 4857 din 6 septembrie 2011, prin care a respins excepția de

nelegalitate ca neîntemeiată, reținând că terenul pentru care s-a solicitat să

se constate nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a fost inclus în

inventarul bunurilor din domeniul public al statului prin H.G. nr. 2060/2004,

care nu a fost contestată de reclamantă.

De asemenea, s-a avut

în vedere că, actul administrativ prin care s-a transferat fără plată, din

administrarea comunei C. în administrarea Ministerului Apărării Naționale

terenul în suprafață de 5,90 ha pentru amenajarea unui poligon de garnizoană,

este Hotărârea Consiliului local al comunei C. nr. 36/1995, a cărei legalitate

a fost constatată în mod irevocabil prin Decizia nr. 1410/2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta Comuna C., solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată cu

privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006.

Recurenta a susținut

că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată

cu aplicarea greșită a legii, iar din considerentele acesteia nu rezultă dacă

au fost respectate dispozițiile legale cu ocazia emiterii actului administrativ

a cărui nelegalitate parțială s-a invocat.

În dezvoltarea

acestor critici, s-a arătat că instanța de fond a analizat greșit excepția de

nelegalitate în raport cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20 din

Legea nr. 213/1998, deși nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a

fost invocată pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 213/1998, conform cărora, trecerea bunului din domeniul

privat sau public al unității administrativ - teritoriale trebuie aprobată prin

hotărâre a consiliului local, iar pentru trecerea bunului în domeniul public al

statului este necesară formularea unei cereri de către guvern.

Această procedură nu

a fost respectată la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, pentru că nu

a fost înregistrată o cerere a Guvernului României pentru trecerea terenului în

suprafață de 5,90 ha din domeniul public al comunei C. în domeniul public al

statului și autoritatea locală deliberativă, Consiliul local al comunei C., nu

a adoptat o hotărâre în acest sens.

Existența unei

asemenea aprobări, prin Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995 a Consiliului local

al comunei C., a fost considerată de către recurentă ca fiind fără relevanță cu

privire la legalitatea actului contestat, întrucât hotărârea respectivă a fost

adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 și nu poate

echivala cu actele impuse prin această lege pentru modificarea regimului

juridic și transferul bunurilor din proprietatea publică sau privată a unității

administrativ - teritoriale .

Recurenta a criticat

și concluzia primei instanțe în sensul că, actul administrativ contestat pe

cale incidentă nu produce consecințe cu privire la regimul juridic al bunului

și a arătat că actul respectiv vatămă dreptul său de proprietate asupra

terenului și schimbă regimul juridic aplicabil acestuia.

În ultimul motiv de

recurs, s-a susținut că instanța de fond a respins nemotivat cererea de probe

formulată la 28 iunie 2011, iar dovezile care au fost administrate până la acea

dată nu au fost examinate și nu au fost avute în vedere la pronunțarea

hotărârii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, care a fost

adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Constituție și art. 20

alin. (2) din Legea nr, 213/1998.

Hotărârea contestată

de recurentă pe calea excepției de nelegalitate a fost adoptată prin însușirea

proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de

specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în

acest domeniu, cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000 și Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

50/2005.

Prin actul

administrativ dedus judecății, terenul în suprafață de 5,90 ha situat în comuna

C., Județul Ialomița a fost inventariat ca aparținând domeniului public al

statului, figurând din anul 2000 și în anexele la hotărârile de guvern

anterioare pentru aprobarea inventarelor bunurilor care aparțin domeniului

public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Apartenența acestui

teren la domeniul public al statului rezultă din regimul său juridic, stabilit

prin pct. 1.29 din anexă la Legea nr. 213/1998, care prevede că, fac parte din

domeniul public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară

activitatea Parlamentul, Președinția, Guvernul, ministerele și celelalte organe

de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice

subordonate acestora: instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă

acestea, unități ale Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne,

ale serviciilor publice de informații.

Motivul de

nelegalitate privind emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 cu încălcarea

dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 este

neîntemeiat, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, își

producea efectele Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995, prin care Consiliul local

al comunei C. a transferat, fără plată, din administrarea sa în administrarea

Ministerului Apărării Naționale terenul în suprafață de 5,90 ha, fără a fi

necesară adoptarea unui nou act normativ în acest sens.

Hotărârea nr. 36 din

20 iulie 1995 a Consiliului local al comunei C. a fost trecută în Registrul de

transcripțiuni la Judecătoria Slobozia sub nr. 454 din 31 ianuarie 1997 și a

fost executată prin predarea - primirea terenului, conform procesului-verbal

nr. 706 din 24 iulie 1995.

Legalitatea Hotărârii

nr. 36 din 20 iulie 1995 a fost constatată cu autoritatea de lucru judecat prin

Decizia civilă nr. 1410 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a acestui

act administrativ, terenul în suprafață de 5,90 ha nu s-a mai aflat în

patrimoniul unității administrativ - teritoriale, fiind inclus în inventarul

bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 2060/2004, cu codul de clasificare nr. 8.29.09, număr MF 103726

și aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Toate aceste elemente

ale situației de fapt și incidența reglementărilor susmenționate nu au fost

contestate de către recurentă și pe cale de consecință, este vădit nefondată

susținerea sa privind vătămarea adusă prin actul contestat unui drept al său

recunoscut de lege.

Instanța de fond a

reținut corect că recurenta - reclamantă nu este titulara unui asemenea drept

cu privire la terenul în suprafață de 5,90 ha, astfel că Hotărârea Guvernului

nr. 1705/2006 nu este susceptibilă să afecteze patrimoniul unității

administrativ - teritoriale sau să schimbe regimul juridic al bunurilor aflate

în proprietatea acesteia.

Respectând limitele

sesizării sale în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, instanța de fond a stabilit judicios conformitatea actului

administrativ contestat cu dispozițiile legale indicate de recurenta -

reclamantă ca temei pentru excepția de nelegalitate invocată în cadrul acțiunii

în revendicare imobiliară.

De asemenea, în

raport cu obiectul pricinii, instanța de fond a apreciat corect că nu este

necesară administrarea probelor solicitate de recurenta - reclamantă la

termenul din 28 iunie 2011, întrucât acestea vizează fondul litigiului, nefiind

concludente pentru controlul de legalitate a actului administrativ, exercitat

în cadrul procesual determinat de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru excepția de nelegalitate.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comuna C. prin Primar împotriva Sentinței nr. 4857 din 6 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM