ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3255/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 1 august 2011 sub numărul 19942/212/2011, reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâții Comuna Corbu prin Primar, R.V., V.F. și V.I.V., O.P.C. și O.M., S.M. și S.V., a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de schimb încheiate între Comuna Corbu și R.V., autentificate sub nr. AA, BB și CC din 5 februarie 2009 la B.N.P. F.V., cu privire la trei suprafețe de teren situate în extravilanul localității Corbu, precum și a contractelor de vânzare încheiate ulterior de R.V. cu ceilalți pârâți. La data de 21 decembrie 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, pârâta Comuna Corbu, prin Primar, a invocat excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1705/2006, iar prin Încheierea din 8 februarie 2012, Judecătoria Constanța a sesizat secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța în vederea soluționării acestei excepții în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Învestită cu soluționarea cauzei în respectarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. completate cu cele ale art. 4 alin. (2) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost citat emitentul actului administrativ criticat, respectiv Guvernul României. În motivarea excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1705/2006 cu privire la inventarierea în domeniul public al terenului în litigiu, petenta Comuna Corbu, prin Primar, a susținut că există o strânsă legătură între fondul pricinii și excepția de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ menționat și consideră că sunt motive susceptibile să influențeze soluționarea fondului cauzei deduse judecății.

Ministerul Apărării Naționale, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, apreciind că nu există legătură între fondul pricinii și excepția de nelegalitate invocată, întrucât: La termenul de judecată din data de 6 iunie 2012, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actului administrativ H.G. nr. 1705/2006 - față de existența pe rolul Curții de Apel Constanța a Dosarului nr. 1190/36/2011, ce are ca obiect anularea aceluiași act administrativ și se poartă între aceleași părți, iar în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității, prin Încheierea de ședință din data de 4 iulie 2012 a fost admisă excepția inadmisibilității și, în consecință, respinsă excepția de nelegalitate - invocată de către petenta Comuna Corbu, prin Primar, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că, atât excepția de nelegalitate, cât și acțiunea în anulare poartă între aceleași părți și pentru aceeași cauză, iar finalitatea celor două procese este aceeași pentru părți, astfel că în considerarea principiului "electa una via", partea nu poate avea la dispoziție, în același timp, mai multe căi procesuale pentru realizarea aceleiași pretenții. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comuna Corbu, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în materia excepției de nelegalitate, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ., care arată că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul". Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol stabilește că "termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare". Din actele dosarului rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată recurentei-pârâte Comuna Corbu, prin Primar, la data de 31 iulie 2012, conform dovezii aflate dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 16 august 2012. Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 16 august 2012 și 23 august 2012, inclusiv. Cum data de 16 august, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv. Pe de altă parte, Înalta Curte reține și că aspectul indicării în sentința atacată a termenului de "15 zile de la comunicare", ca fiind cel de declarare a recursului, nu poate atrage exonerarea părții de la sancțiunea decăderii din dreptul de exercitare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Și aceasta, deoarece, termenul de "5 zile de la comunicarea hotărârii" este dat de lege, stabilirea lui nefiind lăsată la aprecierea judecătorului, iar principiul "nemo censetur ignorare legem" este pe deplin aplicabil situației expuse anterior.

În aceste condiții, față de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 360/CA din 11 iulie 2012 este tardiv formulat și, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comuna Corbu, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 360/CA din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013. Procesat de GGC - AZ