ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4024/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 octombrie 2011, sub nr. x/2011, reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a dispozițiilor anexelor ce se constituie parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, cu referire la terenul în suprafață de 611 ha, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1020 din 21 decembrie 2006.

La data de 15.11.2011, Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția tardivității acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

La data de 26.11.2012 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta A., prin care s-a solicitat anularea în parte a anexelor H.G. nr. 1705/2006, cu referire la parcela Nn 594/4/8 în suprafață de 80.000 mp (8 ha) situată în intravilanul comunei Corbu, județul Constanța.

Cererile de intervenție au fost admise în principiu prin încheierile din 28.11.2011 și 14.01.2013.

Excepțiile privind tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii au fost respinse prin încheierile din 27.02.2012 și 11.03.2013.

Prin Sentința civilă nr. 223/CA/20.06.2013, Curtea de Apel Constanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A. și cererea de intervenție în interes alăturat formulată de intervenientul Ministerul Apărării Naționale, a anulat, în parte, dispoziția anexei 4 cu privire la poziția M7 107064 cod clasificare 8.29.09, imobil cu indicativ 769, ce constituie parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului ce excede suprafeței de 234,71 ha din Comuna Corbu, Județul Constanța.

Împotriva Sentinței civile nr. 223/CA/20.06.2013 au declarat recurs reclamanții Comuna Corbu prin Primar, Consiliul Local al Comunei Corbu, pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Apărării Naționale.

Prin Decizia nr. 1426/19.03.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 65/CA/22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca nefondate, acțiunea formulată de reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al comunei Corbu și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A. și a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenientul Ministerul Apărării Naționale.

Împotriva Sentinței civile nr. 65/CA/22 martie 2017 a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al comunei Corbu, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat, mai întâi, că Sentința civilă nr. 65/CA nu i-a fost niciodată comunicată în conformitate cu prevederile art. 90 - art. 93 din vechiul C. proc. civ., fiind comunicată la sediul profesional al unui avocat cu care Consiliul Local Corbu nu a încheiat contract de asistență juridică, al cărui mandat nu a fost semnat de președintele de ședință al consiliului local, iar reclamantul nu hotărâse alegerea sediului procesual la o altă adresă decât cea a sediului său.

Citarea reclamantului la sediul unui avocat care nu a avut mandat valabil reprezintă o încălcare a legii, prin care au fost vătămate interesele autorității publice locale și care nu poate fi îndreptată decât prin anularea Deciziei civile nr. 65/CA/22.03.2017.

A solicitat repunerea în termenul de recurs, raportat la nulitatea comunicării deciziei atacate, invocând dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare a susținut, în motivarea cererii de recurs, că instanța de fond a soluționat cauza fără a dispune desecretizarea anexei nr. 4, parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006, a cărei anulare fusese solicitată prin cererea de chemare în judecată și în mod eronat a reținut aceasta că terenurile care au fost atestate ca făcând parte din domeniul public al Statului Român au fost inventariate în baza H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004, acte normative constitutive de drepturi și care au fost adoptate anterior HCL nr. 48/2004, în condițiile în care toate aceste acte de dispoziție au fost în integralitatea lor abrogate și nu mai erau în ființă la data adoptării HCL nr. 48/2004 și implicit la data înscrierii dreptului de proprietate privată asupra terenului în beneficiul autorității publice locale recurente.

De la adoptarea H.G. nr. 1045/2000, abrogată, a intervenit o modificare a regimului juridic, în sensul trecerii bunului din domeniul public în domeniul privat, potrivit procedurii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 213/1998, acest fapt fiind susținut de prevederile H.G. nr. 812/2009.

6.1. Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, argumentând, în esență, că în prezenta cauză termenul de recurs nici nu a început să curgă, dispozițiile art. 93 C. proc. civ. fiind încălcate, deoarece termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii la domiciliul părții, or, în cauză, o astfel de comunicare nu a avut loc.

6.2. Intimatul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, precum și a cererii de repunere în termenul de a formula recurs împotriva Deciziei civile nr. 65/CA/22.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2011.

A arătat, în esență, că un recurs declarat de reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu împotriva aceleiași hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 2767/03.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, iar împotriva acestei decizii ambii recurenți au formulat atât cerere de revizuire, cât și contestație în anulare.

Consiliul Local al comunei Corbu nu se află în situația prevăzută de art. 103 C. proc. civ., partea exercitând în termen toate căile extraordinare de atac: recurs, contestație în anulare și revizuire.

Intimatul a concluzionat că recursul ce face obiectul prezentului dosar este tardiv.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Văzând dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., aplicabil în recurs în temeiul art. 298 corelat cu art. 316 C. proc. civ., și examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este fondată și urmează a o admite, cu consecința respingerii recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente.

În conformitate cu principiul legalității, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

În speță, se constată că împotriva Sentinței civile nr. 65/CA din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în data de 09.08.2013, reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu, recursul fiind respins prin Decizia civilă nr. 2767/03.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2011.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat repunerea în termenul de recurs, raportat la nulitatea comunicării deciziei atacate, invocând dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.. A susținut că Sentința civilă nr. 65/CA nu i-a fost niciodată comunicată în conformitate cu prevederile art. 90 - art. 93 din vechiul C. proc. civ., fiind comunicată la sediul profesional al unui avocat cu care Consiliul Local Corbu nu a încheiat contract de asistență juridică, al cărui mandat nu a fost semnat de președintele de ședință al consiliului local, iar reclamantul nu hotărâse alegerea sediului procesual la o altă adresă decât cea a sediului său.

Susținerile recurentului sunt contrazise, însă, de înscrisurile cauzei, din care rezultă legala comunicare a sentinței recurate, precum și de criticile aduse anterior de Consiliul Local al Comunei Corbu Sentinței civile nr. 65/CA prin cererea de recurs formulată în cauza nr. x/36/2011*.

Față de cele arătate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Corbu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Corbu împotriva Sentinței civile nr. 65/CA din 22 martie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2018.

GGC - GV