ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată,

la data de 26 octombrie 2011, pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Comuna

C., prin Primar și Consiliul Local al comunei C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, au solicitat anularea în parte a dispozițiilor anexelor ce se constituie

parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc

domeniul public al statului, (cu referire la terenul în suprafață de 611 ha, care

aparține domeniului privat al comunei C. și care în mod ilegal a fost cuprins în

acest inventar), act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 1020/21.12.2006.

judiciare și hotărârea instanței de fond

Pârâtul Guvernul României,

prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar, pe fond,

a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

Ministerul Apărării Naționale

a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului și a invocat excepția inadmisibilității

și a tardivității contestației, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.

În cauză, a formulat cerere

de intervenție în interes personal, T.I.

Cererile de intervenție

au fost admise în principiu prin încheierile din 28 noiembrie 2011 și 14 ianuarie

2013.

Excepția tardivității

și excepția inadmisibilității au fost soluționate, în sensul respingerii, prin încheierile

din 27 februarie 2012 și 11 martie 2013.

Prin sentința civilă

nr. 223/CA din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis, în parte, cererea

principală formulată de reclamanții comuna C., prin Primar, și Consiliul Local al

comunei C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenientul în interesul

pârâtului Ministerul Apărării Naționale și intervenienta în interes personal T.I.;

- a admis cererea de intervenție

în interes propriu formulată de T.I.:

- a admis cererea de intervenție

în interes alăturat formulată de Ministerul Apărării Naționale;

- a anulat, în parte,

dispoziția anexei 4, ce constituie parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006 privind

inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului ce excede suprafeței

de 234,71 ha din comuna C., Județul Constanța.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Conform actului de vânzare-cumpărare

din 1940, S.R.L. a vândut Statului Român, Ministerului Aerului și Marinei, moșia

denumită „C.”, situată în S., plasa F., județul Constanța, în suprafață de 148 ha

și 7958 mp.

Ulterior, prin decizia

nr. 554 din 30 august 1960, Comitetul Executiv al Statului Popular Regional Constanța

a transmis din administrarea Statului Popular al comunei C. în administrarea Ministerului

Forțelor Armate terenul în suprafață de 476,2042 ha, situat pe teritoriul acestei

comune.

Anterior acestei decizii,

în procesul-verbal din 7 iunie 1960, se menționează că Ministerul Forțelor Armate

deține în garnizoana M. 647,500 ha, format din două trupuri limitrofe, unul în suprafață

de 625 ha, iar celălalt de 22,500 ha, stabilindu-se că aceasta ocupă în plus o suprafață

de 24,7625 ha din proprietatea G.A.G. „Răscoala 1907” C., urmând a fi tras gardul

la limita proprietății acestuia.

De asemenea, prin decizia

836 din 26 noiembrie 1957, s-a transmis din folosința Sfatului Popular C. și S.

în folosința Ministerului Forțelor Armate, suprafața de 22,500 ha.

În acest context, rezultă

că, în anul 1960, Ministerul Forțelor Armate avea în administrare aproximativ 625

ha pe teritoriul comunei C.

Ulterior acestei date,

în 1976, Ministerul Apărării Naționale (succesorul Ministerului Forțelor Armate)

era înregistrat în evidențele cadastrale cu 247,15 ha, fiind menționate totodată

și parcelele cu suprafețele lor.

În cadastrul din 1988,

Ministerul Apărării Naționale apare înregistrat cu o suprafață totală de 234,71

ha.

Deci, cu puțin timp înainte

de 1990, Ministerul Apărării Naționale avea, conform evidențelor cadastrale din

1988, doar 237,71 ha și nicidecum 611 ha pe raza comunei C.

Prin hotărârea din 16

decembrie 2004, Consiliul Local al Comunei C. a hotărât suplimentarea domeniului

privat al comunei C. cu terenul în suprafață de 8.732,02 ha aflat în extravilanul

localității.

Această hotărâre a fost

contestată de Ministerul Apărării Naționale, însă instanța a respins contestația,

ca inadmisibilă, prin sentința civilă nr. 1088/2011 pronunțată de Tribunalul Constanța,

menținută prin decizia 1627/CA/2011 a Curții de Apel Constanța.

Dreptul de proprietate

ce derivă din hotărârea Consiliului Local C. din 16 decembrie 2004 a fost întabulat

conform încheierii din 8 august 2006.

Ulterior, conform încheierii

din 14 mai 2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, s-a

realizat conversia numărului cadastral, iar, conform încheierii din 19

decembrie 2007, s-a notat modificarea categoriei de folosință în baza hotărârii

din 2007.

Comisia Județeană pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra pământului, prin hotărârile din 2006

și altele, a procedat la validarea propunerilor comisiei locale cu privire la cererile

formulate de persoanele îndreptățite conform Legii nr. 18/1991.

Intervenienta în interes

propriu a cumpărat 8 ha situat în extravilanul comunei C., conform contractului

de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarial Public C.P. și A.E.G., teren

pentru care a fost emis titlul de proprietate din 3 noiembrie 2006.

Conform anexei 5 a raportului

de expertiză, rezultă că terenul ce face obiectul H.G. nr. 1705/2006 se suprapune

și peste terenul cumpărat de intervenientă.

Prin H.G. nr. 1705/2006,

s-a dispus aprobarea inventarului centralizat al bunurilor domeniului public al

statului, prevăzute în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, actualizate

la data de 4 decembrie 2006.

Terenul în litigiu se

regăsește în anexa 4 care, conform mențiunii, nu se publică.

Potrivit înscrisului aflat

la dosarul curții de apel, s-a menționat imobilul format din construcție și teren

cu o valoare de 105.402.929 RON, ca fiind aflat în proprietatea publică a statului

și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

La situația juridică s-a

menționat actul de vânzare-cumpărare din 1940 și decizia din 1951, deși, conform

situației cadastrale din 1988, Ministerul Apărării Naționale avea în administrare

doar suprafața de 234,71 ha în comuna C., județul Constanța.

Din 1960 și până în 1988,

Ministerul Apărării Naționale și-a diminuat suprafața de teren avută în administrare

astfel că, la începutul anului 1990, avea doar această suprafață.

Pârâtul Guvernul României

și intervenientul Ministerul Apărării Naționale nu au depus alte acte care să justifice

faptul că a avut în administrare o suprafață de 611 ha la data emiterii actului

contestat.

În atare situație, se

putea dispune inventarierea bunurilor ce se aflau în administrarea Ministerului

Apărării Naționale, în referire la art. 3 din Legea nr. 213/1998, și nicidecum bunurile

care au fost inventariate ca fiind în domeniul privat al Comunei C. și de care autoritatea

administrativă a dispus prin eliberarea titlurilor de proprietate, anterior actului

administrativ contestat.

Întrucât anterior inventarierii

acestui bun, terenul de 611 ha, în cadrul bunurilor aparținând domeniului public

al statului, fusese înscris în patrimoniul privat al Consiliului Local al comunei

C. (drept care a fost și întabulat) și nu a operat niciun transfer în condițiile

Legii nr. 213/1998, menționarea acestuia cu o suprafață ce excede celei de 234,71

ha este nelegală.

Întrucât cererea principală

a fost admisă în parte, curtea a admis și cererea de intervenție în interes propriu,

deoarece terenul intervenientei T.I. se află în partea de teren ce a fost inventariată

greșit în domeniul public al statului, precum și cererea de intervenție în interes

alăturat, motivat de faptul că, pentru suprafața de 234,71 ha, s-a dispus inventarierea

conform Legii nr. 213/1998.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel, au declarat recurs reclamanții comuna C. și Consiliul Local al

comunei C., precum și pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Apărării

Naționale.

3.1. Recursul declarat

de reclamanții comuna C. și Consiliul Local al comunei C.

Recurenții-reclamanți

invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susțin că instanța de

fond în mod greșit a admis în totalitate cererea de intervenție formulată de Ministerul

Apărării Naționale, deși în considerentele sentinței a reținut că cererea de intervenție

a fost analizată și admisă numai prin prisma raportării la terenul în suprafață

de 234,71 ha.

În raport cu prevederile

art. 1-art. 7 și art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar, nr. 18/1991 (forma

în vigoare la data emiterii H.G. nr. 1705/2006), recurenții-reclamanți susțin că

Ministerul Apărării Naționale a dobândit dreptul de administrare asupra terenului

în suprafață de 476,2042 ha în baza deciziei din 30 august 1960 a Comitetului Executiv

al Sfatului Popular Regional Constanța, însă nu a înțeles să înregistreze acest

teren în evidențele speciale conform art. 35 din din lege, astfel că terenul a ieșit

din administrarea ministerului și a trecut de drept în patrimoniul comunei C. și

în administrarea Consiliului Local, așa cum rezultă și din raportul de expertiză

tehnică judiciară. În aceste condiții, se susține că autoritățile locale au respectat

prevederile Legii nr. 18/1991, au inventariat terenurile ce fac parte din fondul

funciar al localității și au exercitat prerogativele dreptului de proprietate conform

dispozițiilor legale.

Recurenții-reclamanți

susțin că nu s-a făcut dovada finalizării contractului de vânzare-cumpărare în baza

căruia ministerul a dobîndit dreptul de proprietate asupra moșiei „C.”, deoarece

nici experții nu au reușit să identifice în mod clar poziționarea terenului, iar

ministerul nu a probat încheierea procesului-verbal de predare-primire a terenului,

conform art. 5 din contract.

În consecință, recurenții-reclamanți

solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în principal, în

sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de intervenție formulată de Ministerul

Apărării Naționale, iar, în subsidiar, în sensul admiterii în parte a cererii de

intervenție doar pentru protejarea dreptului de administrare a terenului în suprafață

de 234,71 ha.

3.2. Recursul declarat

de pârâtul Guvernul României

Recurentul-pârât susține

că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării acțiunii,

în condițiile în care reclamanții comuna C. și Consiliul Local al comunei C. au

formulat notificarea în octombrie 2011, deși aveau cunoștință de existența actului

contestat încă din noiembrie 2009.

Recurentul-pârât susține

că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe

care se sprijină. Se susține că instanța nu a explicitat reducerea suprafeței de

teren aflată în administrarea Ministerului Apărării Naționale de la 625 ha în anul

1960, la 237,71 ha în anul 1988, deși la dosarul cauzei au fost depuse contractul

de vânzare-cumpărare din 1940, decizia din 30 august 1960 a Comitetului Executiv

al Sfatului Popular Regional Constanța și procesul-verbal din 7 iunie 1960 însușit

de Comuna C. de Jos, acte care fac dovada dreptului de administrare al ministerului

pentru suprafața de 625 ha.

Se mai arată că instanța

de fond în mod greșit a reținut că în anul 2006 nu puteau fi inventariate în domeniul

public al statului bunurile din domeniul privat al comunei pentru care fuseseră

eliberate titluri de proprietate, deși, prin adresa din 13 noiembrie 2011, Direcția

Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului din Ministerul Finanțelor

Publice rezultă că cele 611 ha fuseseră inventariate ca aparținând domeniului public

al statului încă din anul 2000, deci anterior emiterii Hotărârii Consiliului Local

al Comunei C. nr. 48/2004.

În continuare, recurentul-pârât

invocă aceleași critici formulate de recurentul-intervenient, expuse la pct. 3.3.

3.3. Recursul declarat

de intervenientul Ministerul Apărării Naționale

Printr-o primă critică,

recurentul-intervenient susține că instanța în mod eronat a respins excepția inadmisibilității

acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, în condițiile în care plângerea a

fost înregistrată la Guvernul României la data de 24 octombrie 2011, iar acțiunea

a fost înregistrată la 26 octombrie 2011. Sub același aspect, se susține că plângerea

prealabilă a fost formulată de comuna C. tardiv, în octombrie 2010, deși avea cunoștință

de existența hotărârii încă din noiembrie 2009.

Printr-o a doua critică

din recurs, recurentul susține că instanța de fond nu a arătat cum Ministerul Apărării

Naționale și-a diminuat suprafața de teren avută în administrare pe teritoriul comunei,

în baza căror acte și motivul pentru care în Registrele cadastrale ale primăriei,

suprafața inventariată ca fiind în administrarea ministerului scădea constant de

la 268,81 ha în 1972, la 247,15 ha în 1976 și la 234,71 ha în 1988. În privința

aceluiași aspect, se arată că nu ministerul a inventariat terenul de 611 ha, ci

Consiliul Local al comunei C. a procedat la înscrierea terenului în patrimoniul

privat al comunei.

Totodată, recurentul-intervenient

susține că instanța de fond din eroare a reținut că terenul în suprafață de 611

ha, cu categoria de folosință extravilan, a fost nelegal inventariat în domeniul

public al statului. Se arată că imobilul a făcut parte din inventarul bunurilor

aparținând domeniului public al statului și conform H.G. nr. 1045/2000, H.G.

nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004 și H.G. nr. 2060/2004. În susținere

se invocă faptul că terenul în litigiu are destinație specială „poligon militar

trageri antiaeriene”, aspect confirmat de raportul de expertiză tehnică întocmit

în cauză, precum și faptul că ministerul a deținut posesia asupra terenului în mod

continuu începând cu anul 1940, iar comuna C. și-a însușit procesul-verbal de vecinătate

din 26 mai 2006. Totodată, se arată că ministerul este titularul dreptului de administrare

asupra terenului de 611 ha, încă din 30 august 1960, în temeiul deciziei Comitetului

Executiv al Sfatului Popular Regional Constanța.

Astfel fiind, în aplicarea

și cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (2), art. 11 alin. (1)

și pct. I.23 din anexa la Legea nr. 213/1998, terenul în litigiu, în suprafață de

611 ha, a fost inclus în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al statului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând ca, în

temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., sentința atacată

să fie casată și cauza să fie trimisă spre o nouă judecată instanței care a pronunțat

hotărârea casată, pentru considerentele arătate în continuare.

de drept

Conform celor expuse anterior,

se observă că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o

acțiune în anularea parțială a dispozițiilor anexelor ce se constituie parte integrantă

a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public

al statului, (cu referire la terenul în suprafață de 611 ha, care aparține domeniului

privat al comunei C. și care în mod ilegal a fost cuprins în acest inventar).

Prin sentința recurată,

Curtea de apel a dispus anularea, în parte, a dispoziției anexei nr. 4 ce constituie

parte integrantă din H.G. nr. 1705/2006 privind inventarierea bunurilor care alcătuiesc

domeniul public al statului, ce excede suprafeței de 234,71 ha din comuna C., Județul

Constanța.

Înalta Curte observă că

prima instanță nu a procedat la identificarea în concret a suprafețelor de teren

în privința cărora se impune anularea parțială a actului administrativ atacat și

a dispus, cu caracter general, anularea hotărârii Guvernului pentru suprafața de

teren care excede suprafeței de 234,71, Înalta Curte reține că hotărârea atacată

nu răspunde cerințelor de claritate pe care trebuie să le respecte dispozitivul

hotărârii în perspectiva punerii în executare a acesteia, în considerarea dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Procedând astfel, prin

faptul că nu a clarificat nici împrejurările de fapt referitoare la identificarea

terenurilor care exced suprafeței de 234,71 ha și nici motivele de drept pentru

care fiecare dintre aceste terenuri a fost nelegal înscris în inventarul bunurilor

aparținând domeniului public al statului, prima instanță nu a lămurit cauza sub

toate aspectele.

Or, în exercitarea rolului

activ ce îi revine în temeiul prevederilor art. 129 alin. (4) și alin. (5) C. proc.

civ., prima instanță are obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, atât în

ceea ce privește situația de fapt, cât și motivarea în drept.

În condițiile în care,

prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, cu titlu generic,

anularea în parte a H.G. nr. 1705/2006 pentru suprafața de 611 ha, în primul rând,

în temeiul art. 129 alin. (4) C. proc. civ., instanța de rejudecare are obligația

de a cere reclamanților să prezinte lămuriri și precizări pentru clarificarea obiectului

acțiunii sub aspectul identificării exacte a suprafețelor de teren în privința cărora

se solicită anularea parțială a H.G. nr. 1705/2006.

Subsecvent, odată clarificat

obiectul acțiunii, prima instanță are obligația de a lămuri cauza atât sub aspectul

identificării și indicării exacte a suprafețelor de teren în privința cărora se

solicită anularea H.G. nr. 1705/2006, cât și sub aspectul motivelor pentru care,

în drept, acestea aparțin fie domeniului public al statului, fie domeniului public

sau privat al Comunei C., având posibilitatea ca, din oficiu, să pună în discuția

părților necesitatea administrarii tuturor probelor pe care le consideră necesare.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1)-alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile,

va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de comuna C. și Consiliul Local al comunei C., ambele prin Primar, de Guvernul României

și de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 223/CA din 20

iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 martie 2014.