ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată sub nr. 19941/212/2011 la Judecătoria Constanța, reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții comuna C. prin primar, C.C.D., C.L., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat prin încheierea nr. 176 din 5 februarie 2009 a Biroului Notarial Public F.V. prin care comuna C. a transmis lui C.C.D., cu titlu de schimb, dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 1,10 ha, situat în extravilanul comunei C., județ Constanța; a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2009 la Biroul Notarial Public C.B., încheiat între pârâții C.C.D., în calitate de vânzător și C.L., în calitate de cumpărător, pentru suprafața de 1,10 ha, situat în extravilanul comunei C., județ Constanța.

Prin cererea depusă la data de 23 ianuarie 2012 pârâta comuna C. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006. Prin încheierea de ședință din 8 mai 2012 Judecătoria Constanța a dispus suspendarea judecății acțiunii și sesizarea Curții de Apel Constanța pentru soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, reținând că temeinicia motivelor de nulitate a vânzării invocate de reclamant depind de legalitatea H.G. nr. 1705/2006. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 854/36 din 27 iunie 2012. În motivarea cererii, comuna C. a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună constatarea nulității absolute a actelor juridice menționate.

S-a mai arătat că terenul în litigiu, situat pe teritoriul administrativ al comunei C. și care are destinația de teren arabil extravilan, a fost în mod nelegal inclus în domeniul public al statului. În motivarea excepției de nelegalitate au fost invocate dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală emitentă a actului administrativ contestat nu poate proba în nici un fel împrejurarea că trecerea terenului în suprafață de 61,1 ha și care a intrat în proprietatea privată a comunei C. prin înființarea unităților cooperatiste de stat, s-a realizat pe temeiul unui interes public pentru o cauză de utilitate publică, fiind încălcate, prevederile art. 1, 3 alin. (1) și (4) și cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 toate terenurile care au aparținut cooperativelor agricole de producție și care nu au fost preluate de către societățile agricole înființate în baza Legii nr. 36/1991 dar și bunurile care nu au făcut obiectul vânzării prin licitație publică către populație au intrat de drept în patrimoniul comunei și au făcut obiectul reconstituirii sau retrocedării către persoanele care au făcut și fac dovada îndeplinirii condițiilor speciale de retrocedare. Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de petenta comuna C. cu privire la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

La termenul din data de 12 septembrie 2012, prin apărătorul ales, petenta a precizat că excepția de nelegalitatea a H.G. nr. 1705/2006 vizează anexa nr. 4. Intimatul Ministerul Apărării Naționale prin reprezentantul legal a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă în raport de existența pe rolul aceleași instanțe a Dosarului nr. 1190/36/2011 care are ca obiect anularea H.G. nr. 1705/2006. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de nelegalitate cu privire la H.G. nr. 1705/2006, invocată de petenta, comuna C. prin primar în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, C.C.D., C.L.

și Guvernul României, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu precădere excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a reținut că prin H.G. nr. 1705/2006 s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în anexele hotărârii figurând și terenurile în litigiu. A apreciat instanța de fond că cercetarea legalității H.G. nr. 1705/2006 pe cale de excepție în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită în condițiile în care actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata face obiectul litigiului pe calea acțiunii directe în contencios administrativ în Dosarul nr. 1190/36/2011.

Astfel, s-a avut în vedere că în speța de față, criticile de nelegalitate în privința actului administrativ sunt prezente și în cadrul acțiunii directe în anulare, reclamanta alegând și calea cererii în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind incident principiul „electa una via (...)” partea neputând avea la dispoziție, în același timp, mai multe căi procesuale pentru realizarea aceleiași pretenții. În consecință, a concluzionat judecătorul fondului că examinarea actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc pe calea indirectă, a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate. Recursul. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele comuna C. și C.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă comuna C. prin primar. S-a invocat în motivele de recurs că instanța de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuție în cauză de față, în senul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă atestare ca luare în evidență a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă fără niciun drept regimul juridic al bunurilor proprietate publică. S-a solicitat reanalizarea întregului material probator și admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive adresată instanței de judecată și respingerii cererii de intervenție formulată de către instituția intervenientă. Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. 2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L. S-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind analizată împrejurarea că hotărârea de guvern schimbă fără niciun drept regimul juridic al terenului în litigiu. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Recurenta-pârâtă comuna C. prin primar a depus la data de 10 iunie 2013 note de ședință prin care a extins motivele de recurs, arătând că în mod incorect judecătorul fondului nu a examinat hotărârea de guvern atacată, apreciind că nu poate fi primită cererea în condițiile în care actul administrativ este supus controlului de legalitate și pe calea acțiunii directe.

Intimatul-reclamant Ministerul Apărării Naționale a depus concluzii scrise. Considerentele și soluția instanței de recurs. Analizând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C.L., Înalta Curte constată tardivitatea acesteia reținând că sentința nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată acesteia la data de 24 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Cum recursul a fost depus la data de 11 ianuarie 2013, astfel cum reiese de pe ștampila aplicată de registratura Curții de Apel, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L., ca tardiv formulat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul formulat de recurenta-pârâtă comuna C. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În primul rând se constată că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., vizează fondul excepției de nelegalitate și nu soluția pronunțată de Curtea de Apel de respingere a excepției de nelegalitate pe cale de excepție.

Astfel, Înalta Curte reține că a fost investită prin prezenta acțiune cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1705/2006, invocată de pârâta comuna C. prin primar, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, C.C.D., C.L. și Guvernul României în dosarul nr. 19941/212/2011 al Judecătoriei Constanța, secția civilă. Totodată, se reține că pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se află înregistrat Dosarul nr. 1190/36/2011 în care sunt reclamanți comuna C. prin primar și Consiliul Local al comunei C., iar pârâți sunt Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect cererea de anulare a anexei nr. 4, parte integrantă a H.G.

nr. 1705/2006. Ca natură juridică, excepția de nelegalitate este o apărare de fond pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces, în condițiile în care reclamantul își fundamentează pretențiile pe un act administrativ, considerat nelegal și vătămător de autorul excepției. În speța de față, criticile de nelegalitate în privința actului administrativ sunt prezente și în cadrul acțiunii directe în anulare. În acord cu soluția pronunțată de către instanța de fond, în condițiile în care pârâta comuna C. prin primar a ales prima dată calea acțiunii în anulare este incident principiul „electa una via (...)”. Așadar, odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei.

A accepta un alt punct de vedere ar însemna să se înfrângă, în cele din urmă, principiul autorității de lucru judecat, față de existența procesului declanșat de cererea de anulare a actului administrativ aflat în discuție. În consecință, examinarea actului administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate și între aceleași părți. Într-adevăr, în problemele litigioase, părțile sunt cele care aleg căile de urmat și mijloacele de apărare, însă, în condițiile legii. În atare condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu poate fi primită excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, atâta vreme cât prin acțiune directă s-a cerut instanței de contencios administrativ să se pronunțe asupra legalității aceluiași act administrativ.

Chiar apărătorul pârâtei comunei C., autorul excepției de nelegalitate în prezenta cauză, a înțeles să formuleze la data de 12 septembrie 2012 o cerere de suspendare a judecății întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în raport de Dosarul nr. 1190/36/2011. Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de comuna C. ca nefondat, iar recursul formulat de C.L. ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de comuna C. împotriva sentinței nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de C.L. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.