ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 19941/212/2011 la Judecătoria Constanța, reclamantul

Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții comuna C. prin

primar, C.C.D., C.L., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se

constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat prin încheierea

nr. 176 din 5 februarie 2009 a Biroului Notarial Public F.V. prin care comuna C.

a transmis lui C.C.D., cu titlu de schimb, dreptul de proprietate asupra terenului

arabil în suprafață de 1,10 ha, situat în extravilanul comunei C., județ

Constanța; a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2009

la Biroul Notarial Public C.B., încheiat între pârâții C.C.D., în calitate de

vânzător și C.L., în calitate de cumpărător, pentru suprafața de 1,10 ha,

situat în extravilanul comunei C., județ Constanța.

Prin cererea depusă

la data de 23 ianuarie 2012 pârâta comuna C. a invocat excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 1705/2006.

Prin încheierea de ședință

din 8 mai 2012 Judecătoria Constanța a dispus suspendarea judecății acțiunii și

sesizarea Curții de Apel Constanța pentru soluționarea excepției de nelegalitate

a H.G. nr. 1705/2006, reținând că temeinicia motivelor de nulitate a vânzării invocate

de reclamant depind de legalitatea H.G. nr. 1705/2006.

Cauza a fost înregistrată

la Curtea de Apel Constanța sub nr. 854/36 din 27 iunie 2012.

În motivarea cererii,

comuna C. a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat

instanței de judecată să dispună constatarea nulității absolute a actelor juridice

menționate.

S-a mai arătat că terenul

în litigiu, situat pe teritoriul administrativ al comunei C. și care are destinația

de teren arabil extravilan, a fost în mod nelegal inclus în domeniul public al statului.

În motivarea excepției

de nelegalitate au fost invocate dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală emitentă

a actului administrativ contestat nu poate proba în nici un fel împrejurarea că

trecerea terenului în suprafață de 61,1 ha și care a intrat în proprietatea privată

a comunei C. prin înființarea unităților cooperatiste de stat, s-a realizat pe temeiul

unui interes public pentru o cauză de utilitate publică, fiind încălcate, prevederile

art. 1, 3 alin. (1) și (4) și cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

S-a mai arătat că în conformitate

cu prevederile Legii nr. 18/1991 toate terenurile care au aparținut cooperativelor

agricole de producție și care nu au fost preluate de către societățile agricole

înființate în baza Legii nr. 36/1991 dar și bunurile care nu au făcut obiectul vânzării

prin licitație publică către populație au intrat de drept în patrimoniul comunei

și au făcut obiectul reconstituirii sau retrocedării către persoanele care au făcut

și fac dovada îndeplinirii condițiilor speciale de retrocedare.

Pârâtul Guvernul României

a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate

invocată de petenta comuna C. cu privire la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea

inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

La termenul din data de

12 septembrie 2012, prin apărătorul ales, petenta a precizat că excepția de nelegalitatea

a H.G. nr. 1705/2006 vizează anexa nr. 4.

Intimatul Ministerul Apărării

Naționale prin reprezentantul legal a solicitat respingerea excepției de nelegalitate

ca inadmisibilă în raport de existența pe rolul aceleași instanțe a Dosarului

nr. 1190/36/2011 care are ca obiect anularea H.G. nr. 1705/2006.

Hotărârea instanței de

fond.

Prin

sentința

nr.

470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de nelegalitate cu privire

la H.G. nr. 1705/2006, invocată de petenta, comuna C. prin primar în contradictoriu

cu intimații Ministerul Apărării Naționale, C.C.D., C.L. și Guvernul României, ca

nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, analizând cu precădere excepția inadmisibilității invocată

din oficiu, a reținut că prin H.G. nr. 1705/2006 s-a aprobat inventarul centralizat

al bunurilor din domeniul public al statului, în anexele hotărârii figurând și terenurile

în litigiu.

A apreciat instanța de

fond că cercetarea legalității H.G. nr. 1705/2006 pe cale de excepție în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită în condițiile în care actul administrativ

a cărui nelegalitate se solicită a se constata face obiectul litigiului pe calea

acțiunii directe în contencios administrativ în Dosarul nr. 1190/36/2011.

Astfel, s-a avut în vedere

că în speța de față, criticile de nelegalitate în privința actului administrativ

sunt prezente și în cadrul acțiunii directe în anulare, reclamanta alegând și calea

cererii în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind

incident principiul „electa una via (...)” partea neputând avea la dispoziție, în

același timp, mai multe căi procesuale pentru realizarea aceleiași pretenții.

În consecință, a concluzionat

judecătorul fondului că examinarea actelor administrative pe cale directă exclude

controlul judecătoresc pe calea indirectă, a excepției de nelegalitate, la cererea

aceleiași persoane interesate.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs pârâtele comuna C. și C.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

recurenta-pârâtă comuna C. prin primar.

S-a invocat în motivele

de recurs că instanța de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuție

în cauză de față, în senul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă atestare

ca luare în evidență a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă fără niciun drept

regimul juridic al bunurilor proprietate publică.

S-a solicitat reanalizarea

întregului material probator și admiterea recursului și modificarea sentinței în

sensul admiterii cererii introductive adresată instanței de judecată și respingerii

cererii de intervenție formulată de către instituția intervenientă.

Recursul a fost întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

recurenta-pârâtă C.L.

S-a arătat că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, caz de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind analizată împrejurarea că hotărârea de

guvern schimbă fără niciun drept regimul juridic al terenului în litigiu.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimatul-pârât Guvernul

României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenta-pârâtă comuna

C. prin primar a depus la data de 10 iunie 2013 note de ședință prin care a extins

motivele de recurs, arătând că în mod incorect judecătorul fondului nu a examinat

hotărârea de guvern atacată, apreciind că nu poate fi primită cererea în condițiile

în care actul administrativ este supus controlului de legalitate și pe calea acțiunii

directe.

Intimatul-reclamant Ministerul

Apărării Naționale a depus concluzii scrise.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs

formulată de recurenta-pârâtă C.L., Înalta Curte constată tardivitatea acesteia

reținând că sentința nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată acesteia

la data de 24 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal

de predare a hotărârii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 termenul de recurs este de 5 zile de la

comunicarea hotărârii.

Cum recursul a fost depus

la data de 11 ianuarie 2013, astfel cum reiese de pe ștampila aplicată de registratura

Curții de Apel, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal

de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată,

în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat

de recurenta-pârâtă C.L., ca tardiv formulat.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul formulat de recurenta-pârâtă comuna C. este

nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În primul rând se constată

că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

vizează fondul excepției de nelegalitate și nu soluția pronunțată de Curtea de Apel

de respingere a excepției de nelegalitate pe cale de excepție.

Astfel, Înalta Curte reține

că a fost investită prin prezenta acțiune cu soluționarea excepției de nelegalitate

a dispozițiilor H.G. nr. 1705/2006, invocată de pârâta comuna C. prin primar, în

contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, C.C.D., C.L. și Guvernul

României în dosarul nr. 19941/212/2011 al Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Totodată, se reține că

pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, se află înregistrat Dosarul nr. 1190/36/2011 în care sunt reclamanți

comuna C. prin primar și Consiliul Local al comunei C., iar pârâți sunt Guvernul

României și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect cererea de anulare a

anexei nr. 4, parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006.

Ca natură juridică, excepția

de nelegalitate este o apărare de fond pe care partea interesată o formulează în

cadrul unui proces, în condițiile în care reclamantul își fundamentează pretențiile

pe un act administrativ, considerat nelegal și vătămător de autorul excepției.

În speța de față, criticile

de nelegalitate în privința actului administrativ sunt prezente și în cadrul acțiunii

directe în anulare.

În acord cu soluția pronunțată

de către instanța de fond, în condițiile în care pârâta comuna C. prin primar a

ales prima dată calea acțiunii în anulare este incident principiul „electa una via

(...)”.

Așadar, odată aleasă calea

procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei. A accepta un alt punct de vedere

ar însemna să se înfrângă, în cele din urmă, principiul autorității de lucru judecat,

față de existența procesului declanșat de cererea de anulare a actului administrativ

aflat în discuție.

În consecință, examinarea

actului administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc și pe calea

indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate

și între aceleași părți. Într-adevăr, în problemele litigioase, părțile sunt cele

care aleg căile de urmat și mijloacele de apărare, însă, în condițiile legii.

În atare condiții, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că nu poate fi primită excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 1705/2006, atâta vreme cât prin acțiune directă s-a cerut instanței de

contencios administrativ să se pronunțe asupra legalității aceluiași act administrativ.

Chiar apărătorul pârâtei

comunei C., autorul excepției de nelegalitate în prezenta cauză, a înțeles

să formuleze la data de 12 septembrie 2012 o cerere de suspendare a judecății întemeiată

pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în raport de Dosarul nr. 1190/36/2011.

Constatând că sentința

recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de comuna C. ca nefondat,

iar recursul formulat de C.L. ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de comuna C. împotriva sentinței nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de C.L. împotriva aceleiași

sentințe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.