ÎCCJ, Decizia nr. 124/2013

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 830 din 24 mai 2012 Înalta Curte, secția penală, a dispus:

I.

În unanimitate:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.V. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata B.I.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 la art. 254 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II.

În majoritate:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen.

III.

În unanimitate:

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de Statul român prin Ministerul de Finanțe.

A dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate prin Ordonanța nr. 194/P/2007 din 17 septembrie 2010 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, după cum urmează:

- a sechestrului asigurător asupra suprafeței de 700 mp, teren situat în Parcela proprietatea inculpatei B.I.C.A.;

- a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului C.D., situat în București, str. Radu Boiangiu, în valoare de 200.045,98 lei;

- a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului B.V., situat în București, b-dul Libertății, în valoare de 150.000 euro;

- a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului B.G., teren în suprafață de 782,79 mp și teren în suprafață de 296,52 mp, ambele situate în orașul Voluntari, în valoare totală de 431.724 euro.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 50 lei, s-a stabilit să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror, partea civilă și inculpați.

În opinie separată s-a apreciat că se impune achitarea inculpaților C.D. și B.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 51 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 194/P/2007 din 2 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- C.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen., constând în aceea că, în perioada 1995-1997, în calitate de secretar de stat și șef al Marelui Stat Major General, a exercitat în mod abuziv atribuțiile stabilite prin lege în sarcina ministrului, dispunând prin ordin verbal persoanelor din subordine să efectueze demersuri pentru identificarea unui teren în localitatea Ștefănești, apt pentru un schimb cu M.A.N. și să facă demersurile pentru realizarea schimbului; a aprobat schimbul de terenuri cu inculpatul B.G. fără informarea și fără acordul ministrului, în condițiile în care obiectivul de la Ștefănești nu era prevăzut în proiectul Programului de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare pentru perioada 1997-2000, iar schimbul s-a realizat în condiții dezavantajoase pentru minister din punct de vedere valoric și cu încălcarea dispozițiilor legale privind regimul juridic al terenurilor ce fac parte din domeniul public al statului; a stabilit necesitatea unui obiectiv militar nou la Ștefănești fără avizul Statului Major General - singurul abilitat potrivit art. 30 din Legea de organizare și funcționare a C.S.A.T. să stabilească obiectivele necesare pentru nevoile operative ale forțelor sistemului național de apărare, toate acestea în condițiile în care cumnatul său, R.A.,a pus la dispoziția inculpatului B.G. documente cu un conținut fals privind suprafața de teren înregistrată la rolul agricol, amplasamentul terenului și suprafața acestuia;

- B.V.  pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. și luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 C. pen., constând în aceea că, în calitate de a aprobat (la doar câteva zile de la numirea în această funcție) proiectul Programului de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare pentru perioada 1997-2000 în care fără o justificare a nevoilor operative ale forțelor sistemului național de apărare intervenită în perioada iulie 1996-ianuarie 1997 și fără avizul Statului Major General, a fost inclus un obiectiv nou la Ștefănești; a aprobat efectuarea schimbului de terenuri cu inculpatul B.G. cu încălcarea dispozițiilor legale privind regimul juridic al bunurilor proprietate publică și cu încălcarea dispozițiilor privind circulația juridică a terenurilor; a aprobat efectuarea schimbului de terenuri în lipsa unui aviz din partea Direcției Legislație și Contencios, în condițiile în care Ministerul Agriculturii și Alimentației a refuzat să se pronunțe cu privire la natura juridică a terenurilor până la adoptarea Legii privind proprietatea publică, iar Ministerul de Justiție, prin secretarul de stat pe probleme de legislație, și-a exprimat un punct de vedere ferm, în sensul că terenul administrat de către M.A.N nu putea fi decât proprietate publică; a aprobat efectuarea schimbului de terenuri în condițiile în care anterior, fiica sa încheiase cu inculpatul B.G. un contract de vânzare cumpărare pentru o suprafață din terenul pentru care inculpatul C.D. aprobase efectuarea schimbului, dar nu se perfectase contractul de schimb (tranzacția fiind efectuată cu acordul ambelor părți în lipsa unui titlu valabil al inculpatului B.G.) și la un preț simbolic;

- B.I.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a semnat contractul de vânzare-cumpărare cu inculpatul B.G. în condițiile în care intenția părților nu a fost aceea de a încheia o vânzare - cumpărare, întrucât obiectul contractului nu este identificat sau identificabil (terenul nu este individualizat), vânzătorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, cumpărătorul a încheiat contractul pe riscul său de la data de 18 decembrie 1996 și scutindu-l pe vânzător de verificarea scriptelor, prețul nu a fost negociat și modalitatea în care cererea și oferta s-au întâlnit nu s-a putut stabili, toate acestea în condițiile în care inculpații B.I.C.A. și B.G. nu se cunoșteau, oferta de vânzare nu era una publică, iar de la data încheierii contractului și până în prezent inculpata nu și-a exercitat dreptul de proprietate - nu a formulat cerere de deschidere rol, nu s-a înscris în cartea funciară, nu și-a delimitat proprietatea;

- B.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, a încheiat contractele de schimb cu M.A.N.-ul cu încălcarea dispozițiilor legale privind regimul juridic al bunurilor proprietate publică și celor privind circulația juridică a terenurilor; a predat în schimbul terenurilor primite de la M.A.N. terenuri dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate pe baza unor adeverințe de stabilire a dreptului de proprietate; a oferit la schimb terenuri ce nu erau individualizate prin procese verbale de punere în posesie pentru a se stabili, în mod concret, amplasamentul acestora; a predat la schimb terenuri grevate de sarcini; a folosit o adeverință emisă în fals cu privire la mențiunile de la rolul agricol de la Primăria Ștefănești în anul 1996; a folosit schițe ale terenului predat la schimb conținând date nereale, emise în fals de Primăria Ștefănești sub semnătura primarului R.A. și unele avizate de către Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol; a folosit un proces verbal de schimb ce nu era semnat de către reprezentantul M.A.N., Z.D., menționat ca împuternicit al ministerului pentru efectuarea schimbului, susținând, în mod nereal, că actul de schimb este încheiat în mod valabil între cele două părți și obținând în mod fraudulos transcrierea dreptului de proprietate în ceea ce îl privește potrivit acestui proces verbal; a solicitat și obținut în mod nelegal încheiere de legalizare de semnături pentru procesul verbal de schimb din 11 decembrie 1996, în condițiile în care înscrisul a fost prezentat la Notariat de către inculpatul B.G., semnat de către persoane din cadrul unităților militare și de către el, iar Z.D. nu s-a prezentat la Notariat pentru a semna și nici nu semnase înscrisul anterior; a formulat o ofertă de schimb în care atesta în fals că deține în proprietate suprafața de 27 ha limitrof cazărmii 916 Ștefănești; a solicitat și obținut Rapoarte de evaluare pentru terenurile ambelor părți la un preț vădit nereal; a indicat expertului limitele terenului predat la schimb de către M.A.N.; a solicitat evaluarea terenului M.A.N. ca teren extravilan agricol în condițiile în care cunoștea că acesta este intravilan agricol; a solicitat avize de schimb în baza unor documente ce atestau în fals suprafața terenului și amplasamentul acestuia; a remis cu titlu de sponsorizare reprezentanților M.A.N. sume de bani în condiții ce nu atestă o intenție de sponsorizare, ci mai mult o încercare de corupere a acestora vis-a-vis de atitudinea refractară manifestată față de oferta sa de schimb; a încheiat cu inculpata B.I.C.A. un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren la un preț simbolic, contract cu privire la care, pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit că intenția nu a fost de a încheia o vânzare-cumpărare, ci de a disimula foloasele necuvenite acordate în scopul obținerii unei atitudini pozitive din partea inculpatului B.V. referitor la schimbul de terenuri.

În ceea ce privește situația de fapt, prin rechizitoriu s-au reținut următoarele:

1.Referitor la schimbul de terenuri dintre M.A.N. și inculpatul B.G., aprobat de către inculpatul C.D.

În luna august 1995, în baza ordinului verbal al inculpatului C.D., Șef al Statului Major General, D.C.D.M.a inițiat demersuri în vederea identificării unei suprafețe de teren în zona cazărmii 916 Ștefănești, jud. Ilfov ce ar putea fi obținută în urma unui schimb de terenuri.

Cu adresa din data de 10 august 1995, martorul I.T., șeful Direcției Gospodărie, a raportat șefului Direcției Construcții și Domenii Militare, martorului M.P., că potrivit ordinului secretarului de stat și șef al Statului Major General, inculpatul C.D. a identificat în zona Ștefănești o suprafață de aprox. 10 ha, ce putea fi folosită „pentru completarea bazei furajere a fermei existente în zonă". S-a precizat că terenul aparținea inculpatului B.G., care era interesat de obținerea unei suprafețe de teren în zona fermei agrozootehnice Roșia din subordinea Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene.

Direcția Domenii și Construcții Militare, prin adresa din 21 septembrie 1995, semnată de către col. ing. C.C., a trimis la U.M. X București (Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene) o copie a adresei din 10 august 1995 a Direcției Gospodărie și a solicitat analizarea posibilității realizării schimbului solicitat, cât și exprimarea unui punct de vedere cu privire la acest aspect.

Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, condus de martorul, S.I. prin adresa din 09 octombrie 1995, și-a dat acordul de principiu cu privire la schimb, propunând suprafața de circa 10 ha, situată în partea de Nord a cazărmii Băneasa, limitrof amplasamentului pentru locuințe de serviciu necesare cadrelor militare din Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene.

În data de 12 septembrie 1995, la sediul Direcției Construcții și Domenii Militare a avut loc o întâlnire la care au participat martorii S.C. și și inculpatul B.G. Urmare acestei întâlniri și a discuțiilor purtate, ce au făcut obiectul Raportului din 09 noiembrie 1994, martorul I.I.- locțiitorul pentru administrație al șefului Direcției Construcții și Domenii Militare - l-a informat pe inculpatul C.D., că la data de 12 septembrie 1995 s-au purtat discuții între reprezentanți ai M.A.N. și inculpatul B.G. și, întrucât acesta nu a fost de acord cu schimbul propus „solicitând întreaga ieșire la Șoseaua Pipera", s-a conchis ca schimbul să nu se mai realizeze. Propunerea a fost motivată prin faptul că M.A.N. intenționa să execute în zonă locuințe de serviciu pentru care ieșirea la stradă este un element vital, având în vedere utilitățile necesare (energie electrică, apă, canalizare, gaze).

Statul Major General, prin adresa din 29 februarie 1996 semnată de șeful Direcției Operații, M.C., a restituit Raportul din 1994 Direcției Construcții și Domenii Militare cu precizarea că, în situația în care schimbul a rămas de actualitate și s-a stabilit o variantă optimă, unanim acceptată, să se revină cu un nou raport, adresă care ulterior a fost trimisă și Direcției Gospodărie.

Întrucât raportul nu purta nici o rezoluție din partea șefului Statului Major General, parchetul a concluzionat că modul de restituire și conținutul adresei prin care raportul a fost restituit reprezenta o modalitate de a impune subordonaților continuarea tratativelor cu inculpatul B.G., fără a-și asuma o răspundere în acest sens. S-a arătat că această concluzie era cu atât mai evidentă cu cât procedura schimbului a fost demarată urmare a ordinului verbal al inculpatului C.D. și nu a solicitării Direcției Gospodărie.

Ca atare, s-a concluzionat că problema schimbului de terenuri care, potrivit inculpatului C.D., reprezenta o oportunitate, era gestionată în cadrul ministerului ca o adevărată afacere frauduloasă, respectiv fără un ordin scris care să ateste necesitatea terenului cu precizarea suprafeței necesare, a formei, a amplasamentului.

Șeful Statului Major General a încercat să realizeze aceste schimburi fără implicarea organelor de conducere și sub aparența unei propuneri pornite de la direcțiile de specialitate, aprobată de către direcțiile interesate din minister, toate acestea în condițiile în care inculpatul C.D. a recunoscut că realizarea acestui obiectiv fusese discutată doar cu cei doi adjuncți ai săi, nefiind cunoscută la nivelul Direcțiilor din cadrul ministerului.

Deși a susținut că a nu a făcut cunoscut subalternilor săi scopul schimbului pentru că amplasarea obiectivului avea un caracter secret, inculpatul nu a solicitat informațiile necesare cu privire la suprafața de teren disponibilă în zonă și proprietarii acesteia, de la instituțiile abilitate și cu respectarea confidențialității, ci a dat un ordin verbal pentru identificare, martorului I.T., la o acțiune de protocol, transformând o problemă secretă într-una publică.

Cu adresa din data de 28 martie 1996, semnată de șeful U.M. X București inculpatul B.G. a fost invitat la sediul unității pentru a stabili dacă schimbul de terenuri solicitat de către acesta mai era de actualitate.

La data de 05 iunie 1996 au avut loc din nou discuții între reprezentanți ai M.A.N. și inculpatul B.G. Cu privire la aceste discuții a fost întocmit un Raport de către C.M. Din conținutul acestuia a rezultat că discuțiile au fost conduse de I.S. și că au mai participat martorii I.P., C.C. și I.A. Potrivit celor consemnate, inculpatul B.G. a adus la cunoștință reprezentanților M.A.N. că a mai cumpărat 100 ha teren limitrof cazărmii 916 Ștefănești pentru ca „M.A.N. să nu facă afaceri cu alții", afirmând: „Am riscat. Eu sunt negustor, nu agricultor." S-a precizat în raport că, au avut loc discuții cu privire la valoarea terenurilor, în cadrul cărora inculpatul B.G. a recunoscut că terenurile oferite la schimb au o valoare cuprinsă între 5-7 dolari SUA/mp, iar terenurile M.A.N. au o valoare de circa 20 dolari SUA/mp. S-a menționat, de asemenea, afirmația inculpatului B.G.: „eu fac schimb ca să câștig, am făcut destule drumuri până aici! Dacă documentația dumneavoastră va fi însoțită de o expertiză de evaluare trebuie să merg și eu cu experții să ridic valoarea terenului pe care îl ofer." În finalul raportului, martorul C.M., după ce a precizat că nu cunoaște interesul M.A.N. pentru terenul limitrof Cazărmii 916, a apreciat că schimbul nu este avantajos pentru minister. S-a precizat, de asemenea, că pentru schimburile realizate în perioada 1995-1996 la Tulcea și Giurgiu, Ministerul Agriculturii a solicitat Rapoarte de evaluare pentru terenurile în cauză.

Raportul a fost înregistrat din 06 iunie 1996 și purta rezoluția șefului Direcției Construcții și Domenii Militare, martorul S.C., din aceeași dată. În cuprinsul Raportului s-a precizat și faptul că inculpatul B.G. s-a oferit să sponsorizeze M.A.N. cu suma de 100 milioane lei. Din verificările efectuate a rezultat că, la data de 20 decembrie 1996, U.M. X București a primit suma de 100 milioane lei de la inculpatul B.G., drept sponsorizare a monumentului „Memorialul Aviației". Suma de bani a fost depusă la o unitate bancară și, întrucât nu a fost folosită, a fost restituită la data de 26 august 2002 împreună cu dobânzile aferente (în total 854.578.435 lei).

La data de 19 iunie 1996 la sediul U.M. X București s-a încheiat „Minuta" înregistrată din 19 iunie 1996, cu titlu de acord de voință, în care s-a arătat că în urma analizei efectuate de către comisia compusă din B.G., pe de o parte, și general de brigadă inginer C.S., șeful U.M. X București, locotenent colonel M.G. din U.M. X București, locotenent colonel inginer C.C. din U.M. X București și locotenent colonel inginer M.D. din U.M. X București, pe de altă parte, s-a convenit ca M.A.N. să cedeze 10 ha din cazarma 2049 București Băneasa în schimbul a 10 ha aparținând lui B.G., teren situat în partea de est a Cazărmii 916 București Ștefănești.

Cu adresa din 26 iunie 1996, șeful UM X București - martorul C.C., cu referire la adresa din 10 august 1995, a solicitat șefului U.M. X București comunicarea Ordinului șefului S.M.G. la care s-a făcut referire și a unui punct de vedere vizând oportunitatea efectuării schimbului, întrucât statul de organizare al Gospodăriei Agrozootehnice Ștefănești II a fost desființat, iar spațiile disponibilizate.

Ca urmare, U.M. X, cu adresa din din 10 iulie 1996, semnată de martorii I.T. și M.D.s-a comunicat faptul că ordinul a fost dat verbal și s-a propus anularea schimbului pentru U.M. X.

La 12 iulie 1996, prim locțiitorul șefului Direcției Construcții și Domenii Militare, martorul C.C., a înaintat secretarului de stat și șef al Statului Major General, inculpatului C.D., raportul din 12 iulie 996. În cuprinsul raportului se făceau referiri la activitățile întreprinse până la acea dată pentru realizarea schimbului, a situării terenurilor, a acordurilor exprimate, precum și a reorganizării unor unități militare și se concluziona la finalul acestuia că „schimbul de terenuri nu mai este necesar și oportun" și, în consecință, s-a propus să fie validat acest punct de vedere, cu acordul sistării întregii acțiuni.

Concluziile raportului au fost însușite și de către P.F.care a rezoluționat „18 iulie 1996, vă propun să fiți de acord cu punctul de vedere prezentat în Raport", precum și de locțiitorul șefului Statului Major General - col. N.Ș.(29 iulie 1996). La data de 04 noiembrie 1996 Raportul a fost restituit fără rezoluție. Pe raport se regăsesc mențiunile făcute de Z.D.: „În dimineața zilei de 04 noiembrie 1996 ora 8,00 documentele alăturate au fost aduse de mr. M. din D.O., la insistențele S.P.I. fără hotărâre".

Ulterior, șeful Direcției Construcții și Domenii Militare, S.C. a înaintat M.A.N. Raportul din 26 august 1996 prin care arăta că „din rațiuni ce privesc folosirea Cazărmii 916 București Ștefănești, șeful Statului Major General mi-a ordonat să întreprind măsuri necesare extinderii perimetrului cazărmii". S-a mai arătat că s-a luat legătura cu inculpatul B.G., iar discuțiile și negocierile purtate au fost consemnate în minuta din 19 iunie 1996, care a fost anexată raportului. S-a solicitat acordul efectuării schimbului, în caz afirmativ urmând a se obține avizele necesare. Raportul a fost avizat favorabil de către P.F., șeful în exercițiu al Departamentului Înzestrării și Logisticii Armatei și, în fine, rezoluționat favorabil, la data de 14 octombrie 1996, de către inculpatul C.D., șeful Statului Major General.

Prin adresa din data de 07 noiembrie 1996, Direcția Construcții și Domenii Militare a înaintat Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului actele de proprietate în vederea avizării schimbului și obținerii aprobării de la Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului a emis Avizul din data de 08 noiembrie 1996, potrivit căruia M.A.N. preda suprafața de 8,80 ha teren arabil, neirigat, clasa de calitate II, situat în extravilanul localității Voluntari, jud. Ilfov în tarlaua nr. 15, și primea de la B.G. suprafața de 9,38 ha teren arabil, neirigat, extravilanul localității Ștefănești, jud. Ilfov, în tarlaua 4, parcela cadastrală. S-a precizat în cuprinsul documentului că schimbul este valabil numai pe ansamblul specificat în aviz, conform schițelor anexate.

Avizul acordat de Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol conținea însă date nereale cu privire la categoria de folosință a terenului predat la schimb de către M.A.N., precum și cu privire la suprafața de teren predată la schimb de către inculpatul B.G. Astfel, natura de intravilan a terenului predat la schimb de M.A.N. a fost stabilită prin Decizia nr. 1094/190 din data de 28 noiembrie 1990 emisă de Primăria mun. București și a Hotărârii din

12

august 1992 a Consiliului local al com. Voluntari, jud. Ilfov, hotărâre eliberată în baza Raportului din 10 iulie 1992 a Biroului de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, întocmit de Institutul Urban - Proiect, avizat de D.U.A.T. și O.C.O.T.

În „Schița amplasament cu reconstituirea dreptului de proprietate conf. Legii nr. 18/1991," cei 9 proprietari menționați erau: Z.N. cu 1,32 ha, D.N. cu 0,76 ha, P.M. și P.C. cu 0,51 ha, G.E. cu 0,76 ha, I.M. cu 0,78 ha, Z.D.M. cu 0,67 ha, D.G.I. și D.N. cu 0,72 ha, C.A. cu 1,33 ha, V.A. cu 0,79 ha, B.D. cu 1,24 ha, P.N. cu 0,38 ha, suprafața totală stabilită fiind de 9,38 ha. În schița întocmită potrivit datelor furnizate de primarul R.A., proprietarii erau în număr de 9 și nu 11, V.A. figura cu suprafața de 3 ha, iar numiții B.D. și P.N. nu figurau cu terenuri în zonă.

Ministerul Public a reținut că titlurile de proprietate ale numiților V.A., M.B.D. și P.N. au fost emise la data de 26 octombrie 1995, ulterior identificării terenurilor de către reprezentanții M.A.N. și primarul R.A.

Documentația a fost înaintată la Ministerul Agriculturii și Alimentației, unde a fost înregistrată din 11 noiembrie 1996. Cu adresa din data de 20 noiembrie 1996, Ministerul Agriculturii și Alimentației, Direcția de Cadastru, Organizarea Teritoriului Agricol a solicitat Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului București să comunice care este situația amplasării terenului - intravilan sau extravilan, intrat în schimb între M.A.N. și inculpatul B.G., „întrucât din documentația prezentată la aviz la Ministerul Agriculturii și Alimentației sunt neclarități."

Având în vedere poziția Ministerului Agriculturii și Alimentației față de avizul solicitat, cu adresa din data de 04 decembrie 1996 (fila 25 - vol. 15, fila 36 - vol. 18) M.A.N. prin Șeful Statului Major General - inculpatul C.D., a solicitat analizarea „acestei solicitări de specialitate".

În data de 06 decembrie 1996 ministrul agriculturii și alimentației a repartizat lucrarea secretarului de stat S.D., recomandând analizarea documentației depuse la Direcția de specialitate și, în cazul îndeplinirii condițiilor legale, urgentarea documentației din partea M.A.N.

Având în vedere că, din adresa M.A.N. semnată de către inculpatul C.D. nu a rezultat că M.A.N. ar fi depus anterior vreo documentație, parchetul a concluzionat că această rezoluție era urmare a unor discuții purtate de către inculpatul C.D. cu reprezentanții Ministerului Agriculturii și Alimentației. Astfel, s-a reținut că demersul făcut de către inculpatul C.D. a demonstrat, în mod cert, că avea cunoștință de existența neclarităților privind situația amplasării terenului - intravilan sau extravilan.

Deși M.A.N. sau O.C.O.T. nu au transmis date noi privind situația terenurilor, în aceeași zi, secretarul de stat S.D. a emis Avizul de schimb, aviz ce a fost înregistrat în Registrul ministerului din 06 decembrie 1996. Contrar celor expuse, avizul prezentat de către M.A.N. la Notariat și înaintat organelor de urmărire penală purta nr. 369 din data de 10 decembrie 996.

Din verificările efectuate de parchet a rezultat că a fost înregistrat avizul de schimb acordat la o solicitare a O.C.O.T. Constanța. Pentru a se stabili dacă au fost aduse modificări avizului emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației s-a solicitat exemplarul din arhiva ministerului.

S-a stabilit astfel că avizul nu purta viza direcțiilor de specialitate, respectiv a Direcției de Cadastru, Organizarea Teritoriului Agricol, dr. C.G., și a consilierului juridic P.C. și că data de pe aviz a suferit modificări. Nu s-a precizat în câte exemplare a fost emis avizul. Între documentele transmise de M.A.D.R. cu adresa din 13 martie 2008 s-a regăsit și un exemplar al avizului nedatat, neînregistrat și nesemnat de către secretarul de stat și care era redactat pe o singură pagină. Fișa postului pentru secretarul de stat S.D. nu a fost identificată, comunicându-se că acesta a fost numit în funcție de către primul - ministru la acea dată.

La data de 02 decembrie 1996 expertul evaluator a depus raportul de evaluare al terenurilor supuse schimbului, în care a concluzionat că valorile acestora sunt aproximativ egale 50.052 lei/mp teren B.G. și 54.215 lei/mp teren M.A.N.

În documentația aferentă schimbului s-a făcut referire la Raportul de evaluare, deși acesta nu exista, fiind datat 02 decembrie 1996. Punerea în posesie cu terenurile supuse schimbului a avut loc la data de 11 decembrie 1996, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal semnat de către părți și reprezentantul Oficiului de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol.

În cuprinsul procesului - verbal din 11 decembrie 1996 s-a precizat că M.A.N. prin Z.D. a predat suprafața de 8,80 ha teren arabil situat în extravilanul com. Voluntari către inculpatul B.G. și a primit în schimb suprafața de 9,38 ha teren arabil situat în extravilanul com. Ștefănești. Procesul verbal a fost semnat de reprezentanți ai U.M. X și U.M. X București și inculpatul B.G., precum și de reprezentantul O.C.O.T . și este avizat de O.C.O.T. Procesul-verbal nu a fost însușit de către M.A.N., întrucât delegația emisă împuternicitului său - Z.D. era datată 20 noiembrie 1996, iar procesul verbal nu a fost transcris decât în ceea ce privește dreptul de proprietate al inculpatului B.G. Și această transcriere a fost obținută fraudulos, întrucât nu a fost identificată cererea formulată de către inculpatul B.G., înscrisul nu a fost semnat de către reprezentantul M.A.N., iar martorul C.A. - magistrat ce potrivit relațiilor comunicate de către Judecătoria Buftea ar fi dispus transcrierea a susținut că rezoluția nu îi aparține și semnătura de la rubrica respectivă este executată de către o altă persoană. Deși transcrierea a fost efectuată în data de 18 decembrie 1996, procesul - verbal ce a stat la baza transcrierii are legalizare de semnături din data de 24 decembrie 1996.

La data de 24 decembrie 1996, sub nr. 1050, la Biroul Notarului Public T.G.B. s-au legalizat semnăturile de pe acest înscris - Z.D. și B.G. Potrivit dispozițiilor legale notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiție de valabilitate a actului. Pentru legalizarea semnăturii părțile trebuie să prezinte exemplarele înscrisului nesemnate. După ce notarul public identifică părțile acestea semnează în fața sa toate exemplarele înscrisului. S-a reținut că, în speță, s-a legalizat semnătura numitului Z.D., persoană care nu a semnat procesul verbal.

Ulterior, sub nr. 2120 din 05 octombrie 1998 la Biroul Notarial „Liberta", notar public T.G.B., a fost autentificat și semnat contractul de schimb imobiliar între reprezentantul M.A.N. - Z.D., și inculpatul B.G., prin care se predau la schimb 8,80 ha teren situat în intravilanul com. Voluntari (M.A.N.) și 9,36 ha teren situat în com. Ștefănești, jud. Ilfov.

Schița amplasament cu reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 8/1991, datată 04 august 1994, aferentă contractului de schimb era diferită de cea atașată documentației aprobate de către O.C.O.T., nu mai conținea numele proprietarilor și era vizată doar de către primărie.

În planul de apărare al țării pentru perioada 1996-2000, aprobat de către ministrul G.T. și care nu a mai fost discutat în C.S.A.T. din cauza alegerilor era prevăzută ridicarea unui Punct de comandă pentru trupele de uscat în zona Buftea și nu în zona Ștefăneștii de Jos.

În data de 12 decembrie 1996 proiectul Programului de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare pentru perioada 1997-2000 a fost restituit la M.A.N. pentru a fi actualizat, întrucât de la data înaintării - 28 iunie 1996 și până la data restituirii acesta nu a fost discutat în C.S.A.T. Obiectivul de la Ștefăneștii de Jos a fost inclus în Planul de apărare ce a fost reactualizat în aceste condiții și care a fost aprobat de către inculpatul B.V. la începutul lunii ianuarie 1997.

La data de 29 august 1998, sub nr. 5374 din 29 august 1998 a fost înregistrată direct la cabinetul M.A.N. în funcție, inculpatul B.V., „Oferta" formulată de inculpatul B.G. pentru efectuarea unui nou schimb cu M.A.N.-ul. Inculpatul B.G. și-a manifestat disponibilitatea de a ceda 27 ha teren în zona com. Ștefănești în schimbul a 27 ha în zona com. Voluntari, jud. Ilfov.

Documentul a fost rezoluționat de inculpatul B.V. la data de 30 august 1998: „Dl. gl. S., discuții". Prin aprobarea și efectuarea schimbului dintre M.A.N. și S.C.A.I. Mogoșoaia (faptă pentru care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei) s-au creat premisele efectuării schimbului cu inculpatul B.G., întrucât terenul deținut de către M.A.N. nu mai avea deschidere la str. Erou Iancu Nicolae.

Prin Raportul din 31 august 1998, martorul S.C. a arătat că schimbul propus ar putea interesa M.A.N., avându-se în vedere că, anterior, mai avusese loc un schimb de terenuri între aceleași părți și în aceeași zonă. A prezentat în finalul raportului două scrisori adresate Ministerului Agriculturii și Alimentației și respectiv Ministerului Justiției, pentru clarificarea regimului juridic al terenului deținut de M.A.N. și pentru exprimarea unor puncte de vedere în legătură cu schimbul preconizat. Raportul a fost aprobat de către ministrul V.B. la data de 31 august 1998.

Răspunsurile primite de la Ministerul Agriculturii și Alimentației și Ministerul Justiției au pus în dificultate M.A.N.-ul. Astfel, cu adresa din 17 septembrie 1998, înregistrată la Cabinetul ministrului V.B. în aceeași zi, sub nr. 5736, Ministerul Agriculturii și Alimentației a răspuns M.A.N.-ului că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, „terenurile agricole proprietate publică, indiferent de titularul care le administrează, nu pot face obiectul schimbului". S-a precizat, de asemenea, în cuprinsul adresei că, întrucât reglementările existente la data respectivă cu privire la domeniul public sunt lapidare nu se poate trage o concluzie fermă cu privire la natura juridică a terenului aflat în administrare M.A.N. Ministerul Agriculturii și Alimentației a prorogat discuția cu privire la natura juridică a acestui teren după adoptarea în Parlament a Legii privind proprietatea publică, lege ce se afla în dezbatere.

La rândul său, Ministerul Justiției, cu adresa din 1998, a transmis o notă din cuprinsul căreia rezulta că imobilele deținute de către M.A.N. nu pot avea decât regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea publică a statului și prin care se atrăgea atenția M.A.N. că Legea nr. 58/1998 interzicea schimbul de terenuri agricole aflate în proprietatea publică a statului și că, pentru efectuarea schimbului, terenul trebuie trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, operațiune ce, potrivit art. 6 din O.G. nr. 15/1993, era în competența Guvernului.

Nota a fost înregistrată la Cabinetul M.A.N. sub nr. 5864 din 23 septembrie 1998 și a fost repartizată secretarului general - martorului A.R. care a rezoluționat-o și a transmis-o Direcției Legislație și Contencios pentru aviz.

La data de 12 octombrie 1998, la M.A.N. este înregistrată adresa din 1998 prin care Ministerul Justiției, sub semnătura ministrului V.S., transmite o completare la răspunsul anterior. Fără a infirma aspectele precizate în Nota transmisă de către secretarul de stat F.B., respectiv faptul că terenurile M.A.N. „nu pot avea decât regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea publică a statului", în cuprinsul acestei adrese au fost expuse criteriile stabilite prin lege pentru apartenența la domeniul public al statului. Totodată, s-a comunicat că, până la intrarea în vigoare a Legii privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, M.A.N. poate stabili care este natura juridică a terenului pe care îl deține raportat la dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 18/1991.

Cu Raportul din 21 septembrie 1998 șeful Direcției Construcții și Domenii Militare a raportat M.A.N. că operațiunea de schimb nu a afectat interesele M. S-a solicitat acordul în vederea realizării schimbului. Raportul nu a fost semnat de Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, care, sub semnătura prim-locțiitorului Mihai Iliescu, a arătat că nu este de acord cu schimbul M.A.N. propus, întrucât prin diminuarea cu 27 ha a suprafeței aparținând Fermei Roșia nu se mai poate asigura baza furajeră a efectivelor de animale existente în fermă.

În această situație, șeful D.C.D.M.- martorul S.C., a înaintat Ministrului Apărării Naționale Raportul din 12 octombrie 1998, în care se arăta că în cazarma 916 Ștefănești „urmează să se execute un obiectiv special, de importanță deosebită", punctul de comandă aprobat de C.S.A.T., și un proiect de H.G. pentru abilitarea M.A.N. să efectueze un schimb de terenuri. Raportul a fost restituit Direcției Construcții și Domenii Militare nerezoluționat împreună cu proiectul de hotărâre de guvern.

Cu raportul comun din 14 octombrie 1998 al șefului Direcției Construcții și Domenii Militare și șefului Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, s-au prezentat M.A.N. date privind oferta inculpatului B.G., situația terenului solicitat la schimb, răspunsul Ministerului Justiției și opinia celor două direcții cu privire la apartenența terenului la domeniul public al statului, iar în final, fără a se face vreo propunere cu privire la aprobarea schimbului, s-a arătat că în situația în care ministrul își va exprima acordul cu privire la schimb, D.C.D.M. va face demersurile necesare pentru perfectarea formelor legale.

Direcția Legislativă și Contencios, cu adresa din 20 octombrie 1998, a refuzat să avizeze raportul amintit, apreciind că M.A.N. nu era abilitat să determine caracterul public sau privat al unui bun. Direcția Legislativă și Contencios a considerat că singura modalitate de rezolvare a problemei o constituie adoptarea unei hotărâri de Guvern, făcând trimitere și la răspunsul Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Cu scrisoarea din 16 octombrie 1998 s-a solicitat Ministerului Agriculturii și Alimentației un nou punct de vedere referitor la efectuarea schimbului de terenuri, pentru îndeplinirea obiectivului aprobat de C.S.A.T. În cuprinsul adresei s-a făcut referire la schimburile de terenuri efectuate de M.A.N. după anul 1990 „cu unii proprietari", aspect ce denotă faptul că inculpatul B.V. era în cunoștință de cauză cu privire la schimburile anterioare.

La această adresă Ministerul Agriculturii și Alimentației a trimis un răspuns evaziv. Fără a mai face referiri la apartenența terenului la domeniul public, cu adresa din 29 octombrie 1998 s-a comunicat M.A.N. că „schimburile de terenuri între persoane fizice sau între persoane juridice private ori între persoane fizice și persoane juridice private, se fac cu acordul părților contractante".

Răspunsul formulat, deși nu constituia o avizare a schimbului, a lăsat M.A.N. posibilitatea de a decide, creând falsa aparență că Ministerul Agriculturii și Alimentației nu se opunea schimbului. În conformitate cu dispozițiile legale, ministerul nu mai avea atribuții în acest sens.

Față de precizările Ministerului Agriculturii și Alimentației și ale Ministerului Justiției, martorul S.C., prin Raportul din 12 octombrie 1998, a propus și prezentat M.A.N., prin Statul Major General, proiectul unei hotărâri de guvern privind trecerea terenului ce urma a fi supus schimbului din proprietatea publică în proprietatea privată a statului. Raportul nu a fost avizat și, în consecință, nu a fost promovată hotărârea de guvern.

Din nou, martorul Constantin Stănășilă împreună cu martorul B.G., șeful în funcție al Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, au înaintat Raportul comun din 14 octombrie 1998 către M.A.N., prin care s-a arătat că, în opinia semnatarilor, terenul preconizat a fi schimbat aparținea proprietății private a statului și s-a solicitat acordul ministrului în vederea efectuării schimbului, raport ce nu a fost rezoluționat.

În baza acestui raport s-a solicitat un aviz al Direcției Legislație și Contencios din M.A.N., care a opinat că singura modalitate de efectuare a schimbului o constituie adoptarea unei hotărâri de guvern. Urmare avizului negativ al Direcției Legislație și Contencios, martorul S.C. a înaintat un nou Raport din 09 noiembrie 1998 către M.A.N. (nerezoluționat nici acesta), prin care supunea atenției acestuia, necesitatea promovării unei hotărâri de guvern în acest sens.

Reținând opiniile diferite exprimate atât în cadrul M.A.N., cât și a celorlalte instituții (Ministerul Agriculturii și Alimentației și Ministerul Justiției), martorul S.C., prin Raportul din 16 noiembrie 1998, a concluzionat că terenul aparținea proprietății private a statului și a propus M.A.N. aprobarea schimbului de terenuri în condițiile Legii nr. 54/1998. Raportul a fost aprobat de către ministru în aceeași zi - 16 noiembrie 1998.

Relativ la acest raport, Direcția Legislație și Contencios a acordat un aviz sub condiție, respectiv a avizat efectuarea schimbului în condițiile dreptului comun prevăzut de Legea nr. 54/1998, cu mențiunea ca Direcția Construcții și Domenii Militare să se pronunțe explicit asupra caracterului privat al afectațiunii imobilului în cauză, adică uzul sau interesul căruia îi este destinat terenul.

Prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 17 ianuarie 1997 a fost aprobat „Programul de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare în perioada 1997 - 2000", înaintat la C.S.A.T din 06 ianuarie 1997, semnat de șeful Statului Major General, inculpatul C.D. și șeful Oficiului Central de Stat pentru probleme Speciale, program aprobat de inculpatul B.V., M.A.N. în funcție.

În anexa la Program, la nr. crt. 5.1 s-a prevăzut, pentru prima dată, executarea, ca lucrare nouă, a punctului de comandă în localitatea Stefănești, jud. Ilfov.

Direcția Construcții și Domenii Militare, prin adresele din 18 ianuarie 1999 și din 02 februarie 1999, trimise prim locțiitorului șefului Statului Major General, martor T.C., a solicitat ca, în raport de Programul de pregătire aprobat de C.S.A.T. prin Hotărârea din 17 ianuarie 1997, să întreprindă demersuri în vederea promovării notei de fundamentare privind realizarea obiectivului militar la Ștefănești și, totodată, să-și exprime un punct de vedere privind suficiența suprafeței deținută de M.A.N. Prin Raportul din 30 martie 1999, martorul T.C. l-a informat pe șeful Statului Major General că, în vederea realizării acestui obiectiv militar, era necesară o suprafață maximă de 100 ha, iar notele de fundamentare trebuie să fie întocmite de către beneficiar - Statul Major al Forțelor Terestre.

Martorul S.C., prin Raportul din 06 aprilie 1999, l-a informat pe M.A.N. despre toate demersurile făcute privind efectuarea schimbului de terenuri și realizarea obiectivului militar, că se discută de către factori importanți din Statul Major General despre oportunitatea obiectivului militar, propunând ministrului să fie de acord cu „efectuarea propriu-zisă a schimbului de terenuri deja aprobat". La punctul 5 din raport s-a precizat că M.A.N. are înscrisă în proiectele sale de investiții realizarea unei „Case de Oaspeți pentru M.A.N." pe teritoriul Fermei Roșia și s-a propus reamplasarea, motivat de o pretinsă existență a unor acțiuni de revendicare.

Prin acest raport, Direcția Construcții și Domenii Militare revenea, de fapt, asupra rapoartelor anterioare, în care preciza că terenul nu este de utilitate publică și nu servește nevoilor armatei, confirmând existența unor proiecte de investiții aprobate.

Raportul a fost avizat favorabil de către martorul B.G., sub aspectul nediminuării patrimoniului prin schimb la echivalență valorică și de către martorul R.A. Până la întocmirea acestui ultim raport, Direcția Construcții și Domenii Militare a solicitat Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul București efectuarea unui raport de evaluare a terenurilor ce urmau a fi supuse schimbului.

La data respectivă, Raportul de expertiză era deja întocmit, iar expertul V.M. concluziona că valoarea unui mp teren aparținând inculpatului B.G. este de 59.844 lei, iar al celui deținut de M.A.N. este de 61.745 lei.

Valorile au fost reactualizate de către expert la data de 26 aprilie 1999, precizându-se că un mp teren aparținând inculpatului B.G. era de 72.820 lei, iar al celui deținut de M.A.N. era de 75.128 lei, pentru a da credibilitate raportului și a justifica solicitarea M.A.N. pentru efectuarea unei lucrări deja realizate.

Din verificările efectuate de parchet, a rezultat că expertiza a fost solicitată și achitată de către inculpatul B.G.

Ulterior, la data de 02 iunie 1999, printr-un proces verbal încheiat între părți, în prezența reprezentantului O.C.A.O.T.A. - numitul D.B., a avut loc punerea în posesie a coschimbașilor cu terenurile respective.

La data de 04 iunie 1999, la Biroul Notarului Public T.G.B., s-a autentificat contractul de schimb între M.A.N. și inculpatul B.G., M.A.N. fiind reprezentat la încheierea acestui contract de către I.A., în baza delegației din 03 iunie 1999.

Parchetul a concluzionat că schimburile de terenuri dintre M.A.N. și inculpatul B.G. s-au realizat cu încălcarea dispozițiilor legale privind regimul proprietății publice și circulației juridice a terenurilor și au dezavantajat statul prin diferența de valoare dintre terenurile predate și cele preluate la schimb.

Din cercetările efectuate a rezultat că, pentru aprobarea schimbului nelegal de terenuri, inculpatul B.G. a vândut cu preț simbolic fiicei inculpatului B.V. o suprafață de teren din cele obținute prin schimb de la M.A.N.

La data de 07 iulie 1998, între inculpatul B.G. și inculpata B.I.C.A., fiica inculpatul B.V., a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarial „L.", T.G.B. - notar public, prin care inculpatul B.G. a vândut numitei B.I.C.A. suprafața de 700 mp din suprafața de 88.000 mp teren liber construcții, arabil, situat în intravilanul comunei Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua 15, parcela A 286, teren obținut prin schimb de proprietăți cu M.A.N., conform procesului - verbal de punere în posesie din 11 decembrie 1996 cu încheiere de legalizare semnătură din 24 decembrie 1996. S-a reținut că la data de 07 iulie 1998 inculpatul B.G. nu era proprietarul terenului, contractul de schimb în formă autentică fiind încheiat la data de 05 octombrie 1998, deci ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare prin care fiica inculpatul B.V. a devenit proprietara unei părți din suprafața de teren ce a făcut obiectul schimbului.

Mai mult, parchetul a constatat că procesul - verbal de schimb din 11 decembrie 1996 nu a fost însușit de către M.A.N., nefiind semnat de către împuternicitul acestuia - martorul Z.D., pentru care delegația a fost emisă la data de 20 decembrie 1996. Procesul verbal de schimb a fost transcris în mod abuziv la Judecătoria Buftea doar în ceea ce privește dreptul de proprietate al inculpatului B.G., iar încheierea de legalizare de semnătură a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Referitor la inculpata B.I.C.A., s-a reținut că aceasta nu cunoștea amplasamentul terenului, a cumpărat un teren ce a fost delimitat prin efectuarea unor însemnări de către o persoană neidentificată pe o schiță ce reprezenta un act oficial și care a fost astfel falsificat prin adăugire, în condițiile în care vânzătorul nu a prezentat un act de proprietate valabil, nu a putut da detalii cu privire la împrejurările în care a încheiat contractul și la modalitatea de stabilire a prețului și nu a făcut demersuri pentru deschiderea cărții funciare. Cât privește deschiderea de rol, s-a constatat că nu s-a regăsit cererea inculpatei între documentele transmise de Primăria Voluntari.

S-a reținut că declarația inculpatului B.G. constituie un demers vădit de apărare a inculpatei B.I.C.A. și a inculpatului B.V. Argumentele inculpatului B.G. cu privire la înstrăinarea unor terenuri în aceeași zonă către alte persoane și la prețuri mai mici nu prezintă relevanță pentru că toate aceste înstrăinări se fac la valoarea specială determinată de calitatea persoanelor ce figurează ca și cumpărători, respectiv persoane din grupul său de interese precum M.G., asociați, fini ș.a.

În situația inculpatei B.I.C.A. nu a fost justificată o astfel de valoare specială, în funcție de persoana cumpărătorului, ci doar olegătură certă de rudenie a acesteia cu inculpatul B.V. și funcția exercitată de către acesta.

Ulterior încheierii Contractului de vânzare cumpărare între inculpatul B.G. și inculpata B.I.C.A., a fost aprobat de către inculpatul B.V. cel de-al doilea schimb de terenuri între M.A.N. și inculpatul B.G.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarații martori, declarații inculpați, înscrisuri, raport de expertiză (expuse la paginile 122 - 218 rechizitoriu).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 9030/1/2010, având prim termen de judecată la data de 07 martie 2011.

Prin sentința nr. 875 din 16 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9030/1/2010, în majoritate, a fost admisă cererea formulată de inculpatul B.V. și, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a fost restituită cauza la procuror, avându-se în vedere nelegala sesizare a Președintelui României în vederea exercitării dreptului de a cere urmărirea penală a unui ministru de către procurorul-șef al D.N.A., iar nu de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 115/1999.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., recurs ce a fost admis prin Decizia penală nr. 327 din 12 octombrie 2011 a completului de 5 Judecători, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat hotărârea atacată, iar cauza a fost trimisă secției penale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru continuarea judecății.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut, în esență, că nelegala sesizare a Președintelui României de procurorul-șef al D.N.A., iar nu de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi circumscrisă cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru a determina incidența prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., în sensul restituirii cauzei la procuror. Noțiunea de „sesizare" folosită în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 115/1999 are o natură juridică distinctă de cele atribuite noțiunilor de „sesizare a instanței", respectiv, „sesizarea organelor de urmărire penală", astfel după cum s-a arătat anterior.

Dispozițiile din legea specială referitoare la această „sesizare" nu sunt prevăzute expres de lege ca fiind dintre cele a căror nerespectarea ar atrage, de drept, sancțiunea nulității absolute a urmăririi penale, termenul cuprins în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 115/1999 având semnificația de informare/aducere la cunoștință, iar nu pe aceea ce se c