ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2014

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73/F din 15 mai 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus:

Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul M.L. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune de corupție prevăzută de art. 246 C. pen. În referire la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune de corupție prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune de corupție prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul M.L. a fost reținut preventiv în prezenta cauză timp de 24 de ore, cu începere de la data de 21 februarie 2011, ora 15:15 până la data de 22 februariie 2011, ora 15:15.

Conform, dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul T.M.F. din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul T.M.F. din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul T.M.F. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 24 februarie 2011 și până la data de 16 mai 2011.

Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul B.N. din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul B.N. a fost reținut preventiv în prezenta cauză timp de 24 de ore, cu începere de la data de 21 februarie 2011, ora 15:45 până la data de 22 februarie 2011, ora 15:45.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații M.L. și B.N. prin încheierea de ședință din 21 martie 2011 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 145 alin. (2

3

) C. proc. pen., a dispus încetarea următoarelor obligații impuse inculpaților M.L. și B.N. prin încheierea de ședință din 21 martie 2011 a Curții de Apel Galați:

- să se prezinte la toate termenele de judecată ce vor fi stabilite de către instanța de judecată;

- să se prezinte la Poliția Municipiului Brăila conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe domiciliu sau locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu ia legătura direct sau indirect între ei;

- să nu ia legătura direct sau indirect cu inculpatul T.M.F., victima M.V.G., martorii M.M., M.V., M.D.R. și cu ceilalți 13 martori din cauză;

- a interdicției de a exercita profesia de subcomisar de poliție în cadrul I.P.J. Brăila, aplicată inculpatului M.L.

În baza dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen., a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar și ridicarea următoarelor obligații impuse inculpatului T.M.F. prin decizia nr. 2020 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială a adresei de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; .

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu ia legătura cu inculpații M.L. și B.N., martora M.V.G. și ceilalți martori din rechizitoriu.

În baza art. 350 alin. (1) în referire la art. 145 alin. (2

3

) C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.M.F. prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 343 alin. (3) și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 8 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Galați (proces-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 10 martie 2011) asupra imobilului situat în Brăila, str. T., aparținând inculpatului M.L.

A luat act că partea vătămată M.V.G. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului proces penal au rămas în sarcina statului.

Suma de 150 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorii desemnați din oficiu (50 RON avocat Z.E. și 100 RON avocat D.I.) a fost virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 208/P/2008 din 15 martie 2011 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune de corupție prevăzută în art. 246 C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000;

- luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

- T.M.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

- B.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.,

- dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

Prin același rechizitoriu, s-a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de M.N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 246 C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta.

- disjungerea cauzei față de M.N.D., V.D. și S.V.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și înregistrarea separată la D.N.A., Serviciul Teritorial Galați, pentru continuarea cercetărilor, sens în care vor fi anexate un exemplar al prezentului rechizitoriu și copii de pe actele dosarului.

- disjungerea cauzei față de T.M.F., T.G.V., T.T.T., T.I., B.N. și M.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și declinarea acesteia în favoarea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila.

Pentru a dispune această soluție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, D.N.A., Serviciul Teritorial Galați a reținut în fapt următoarele.

La data de 19 noiembrie 2008, D.N.A., Serviciul Teritorial Galați s-a sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul M.L., în calitate de ofițer de poliție, cu gradul de inspector principal (la acea dată) în cadrul I.P.J. Brăila, Serviciul Investigații Criminale, Compartimentul Urmăriri a primit cu titlu de mită suma de 500 euro și o sticlă de whisky de la inculpatul B.N., în scopul de a nu consemna în declarația martorei-victime M.V.G., din data de 28 august 2007, că este victima traficului de persoane săvârșit de nepotul său, inculpatul T.M.F., de a nu verifica informațiile furnizate în acest sens de martorii M.M. și M.V., părinții victimei și de a acoperi activitatea infracțională a inculpaților T.M.F. și B.N. (proces-verbal de sesizare din oficiu).

Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

Martora M.V.G., studentă la acea dată, a plecat de la domiciliu, în data de 13 iulie 2007, în urma unei discuții contradictorii cu părinții, iar din data de 30 iulie 2007 nu a mai răspuns la telefon.

Martorii M.M. și M.V. au efectuat în acea perioadă mai multe demersuri pentru a-și găsi fiica, inclusiv verificări la locul acesteia de muncă din magazinul „W. Brăila”, unde au aflat că demisionase.

Întrucât nu mai cunoșteau nimic despre fiica lor, la data de 9 august 2007, martorii M.M. și M.V. s-au deplasat la I.P.J. Brăila, Serviciul Investigații Criminale, Compartimentul Urmăriri, unde martora M.M. a formulat o plângere cu privire la dispariția de la domiciliu a fiicei lor M.V.G., solicitând efectuarea de verificări în vederea depistării acesteia, plângerea fiind consemnată în fața inculpatului M.L., coordonator al compartimentului (liniei de muncă) respective.

Plângerea a fost înregistrată la data de 13 august 2007, iar conducerea I.P.J. Brăila a dispus prin rezoluție scrisă repartizarea lucrării Serviciului Investigații Criminale, pentru efectuarea de cercetări și măsuri legale.

Prin rezoluția șefului Serviciului Investigații Criminale, martorul D.M., lucrarea a fost repartizată inculpatului M.L.

Tot în data de 9 august 2007 inculpatul M.L. i-a luat o declarație martorei M.M., în care au fost consemnate împrejurările în care fiica acesteia a plecat de la domiciliu. Cu această ocazie martora M.M. a declarat că din verificările personale a aflat că fiica sa avea o relație cu un anume „F.”

În urma verificărilor personale efectuate de martorii M.M., M.V. și M.D.R., fiul acestora, aceștia au aflat că martora M.V.G. a fost racolată de inculpatul T.M.F., din municipiul Brăila, str. M., care făcea parte dintr-o grupare de proxeneți ce se ocupa cu racolarea fetelor pentru prostituție în Spania.

De asemenea, aceștia au aflat că fiica lor își scosese pașaportul, că fusese văzută la coafor cu inculpatul T.M.F. unde s-a tuns și și-a vopsit părul blond, precum și faptul că fiica sa plecase din țară cu inculpatul anterior precizat prin punctul de trecere a frontierei Borș, cu autoturismul acestuia, marca V., de culoare argintie, deținut în leasing.

Fiind audiat martorul M.D.R., acesta a declarat că sora sa, M.V.G. a lipsit trei săptămâni de la domiciliu, timp în care el nu a discutat cu ea. În aproximativ a treia săptămână a luat legătura cu martora C.A., o fostă iubită a inculpatului T.M.F., care i-a spus unde locuiește inculpatul și că acesta este proxenet și racolează fete pentru a le duce în Spania.

Martorul M.D.R. susține că imediat Ie-a spus părinților ce aflase despre T.M.F., iar aceștia s-au deplasat în ziua de 13 august 2007 la inculpatul M.L. pentru a-l anunța în legătură cu aceste aspecte.

A fost audiată martora C.A., aceasta confirmând că a avut o relație cu inculpatul T.M.F., precum și faptul că în prima jumătate a lunii august 2007 a fost contactată telefonic de martorul M.D.R., căruia își amintește că i-a explicat cum să ajungă la locuința numitei T.T.T., sora inculpatului T.M.F.

Martora C.A. nu-și mai amintește dacă atunci a mai discutat ceva cu martorul M.D.R., însă precizează că în acea perioadă I-a văzut zilnic pe strada M., pe tatăl lui D., și se interesa de fiica lui care ar fi locuit cu inculpatul T.M.F.

Martora C.A. susține că pe strada unde locuiește inculpatul, respectiv strada M., se discuta că frații T.M.F. și T.G.V. ar fi proxeneți, sens în care racolau fete pentru a le duce în străinătate, și de asemenea, se mai discuta că și sora lui D. ar fi fost racolată în acest scop de inculpatul T.M.F.

Aflând toate acestea lucruri, care conturau pentru fiica lor imaginea unei viitoare victime a traficului de persoane, la data de 13 august 2007, din proprie inițiativă, martorii M.M. și M.V. s-au deplasat la I.P.J. Brăila, la inculpatul M.L. și i-au adus la cunoștință tot ceea ce aflaseră în legătură cu fiica lor.

Martorii M.M. și M.V. au declarat că i-au spus inculpatului M.L. că sunt îngrijorați de posibilitatea ca fiica lor să fi căzut victimă a traficului de persoane săvârșit de inculpatul T.M.F. și i-au solicitat acestuia să se deplaseze la domiciliul inculpatului T.M.F. pentru a verifica informațiile furnizate de ei, inculpatul M.L. refuzând și justificând că nu are motiv să facă aceste verificări deoarece fata este majoră.

Inculpatul M.L. i-a luat o declarație martorei M.M. în data de 13 august 2007, însă nu a lăsat-o să consemneze în cuprinsul acesteia că fiica sa este victima traficului de persoane.

Martorii M.M. și M.V. susțin că în data de 13 august 2007 i-au adus la cunoștință inculpatului M.L. că fiica lor M.V.G. este victima traficului de persoane săvârșit de inculpatul T.M.F., însă ofițerul nu a lăsat-o pe martora M.M. să consemneze și acest lucru în declarația sa, argumentând că nu pot scrie asemenea lucruri despre inculpatul T.M.F., deoarece nu dețin probe că acesta ar fi proxenet, iar dacă acesta ar afla i-ar da în judecată pentru calomnie, și ar fi nevoiți să-și vândă casa pentru a-și plăti avocații.

De asemenea, martorii M.M. și M.V. susțin că inculpatul M.L., văzând că nu scapă de insistențele lor, în sensul de a merge la domiciliul inculpatului T.M.F. pentru verificarea informațiilor lor, Ie-a spus acestora că dacă s-ar demonstra fapta inculpatului T.M.F. el nu ar mai fi competent să efectueze cercetările, spunând că în acest caz competența ar aparține Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, unde șef este martorul P.E., inculpatul precizând că-i va conduce la acesta.

Susținerile martorilor M.M. și M.V. sunt confirmate de însuși inculpatul M.L., care în data de 22 februarie 2011 a declarat în fața instanței de judecată, cu ocazia judecării propunerii sale de arestare preventivă, că „am aflat despre suspiciunea că victima putea fi victimă a traficului de persoane la 13 august 2007, de la părinții victimei, ocazie cu care am audiat-o pe mama acesteia, M.M.”.

În concluzie, inculpatul M.L. recunoaște că la 13 august 2007 a luat cunoștință de suspiciunea că martora M.V.G. este victima traficului de persoane, însă acest aspect nu se regăsește consemnat în declarația luată în aceeași zi martorei M.M., iar din acest aspect se deduce cu prisosință că martorii M.M. și M.V. spun adevărul, iar inculpatul a săvârșit un abuz așa cum aceștia susțin.

La data de 13 august 2007, după ce au plecat de la inculpatul M.L., martorii M.M. și M.V. au mers la domiciliul inculpatului T.M.F., unde au găsit-o pe mama acestuia I.I.

l-au precizat acesteia cine sunt și că au formulat o plângere de dispariție a fiicei lor M.V.G. la organele de poliție, iar T.I. a confirmat că aceasta era plecată cu inculpatul T.M.F., în străinătate, specificând că ultima oară când.a vorbit cu ei se aflau în Austria.

În dimineața zilei de 14 august 2007, martora M.M. și fiul său, martorul M.D.R. s-au deplasat la sediul I.P.J. Brăila cu intenția de a-i comunica inculpatului M.L. că au mers la domiciliul inculpatului T.M.F. și aveau confirmarea din partea mamei acestuia că fiica lor plecase în străinătate împreună cu inculpatul.

Martorii M.M. și M.D.R. susțin că au ajuns la ajutorul ofițerului de serviciu și întrebând de inculpatul M.L. li s-a spus că acesta nu venise ia serviciu, iar în această situație au solicitat să meargă la martorul P.E., șef al Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, despre care aflaseră în ziua de 13 august 2007 de la inculpatul M.L.

Martorii precizează că ajutorul ofițerului de serviciu Ie-a spus că martorul P.E. nu era disponibil în acel moment, însă i-a lăsat să urce la un etaj superior unde erau birourile Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, constatând că erau pe același palier cu birourile de la „dispăruți”.

Aici au așteptat pe hol aproximativ două ore și la un moment dat l-au văzut pe inculpatul M.L. care venise la birou.

Martora M.M. i-a relatat inculpatului M.L. că fusese la domiciliul inculpatului T.M.F.

Inculpatul M.L. i-a condus pe martorii M.M. și M.D.R. la biroul martorului P.E. Mai întâi a intrat în birou inculpatul M.L., iar după ce acesta a plecat, în birou au intrat cei doi martori.

După ce i-au expus situația martorei M.V.G., martorul P.E. I-a chemat pe subordonatul său, martorul I.L.A. căruia i-a dispus să-i primească o plângere și să ia o declarație.

Astfel, martorul I.L.A. i-a condus în biroul lui pe martorii M.M. și M.D.R., unde martora M.M. a formulat o plângere în care a sesizat că fiica sa a dispărut de acasă, la data de 13 iulie 2007, în împrejurări suspecte, fiind posibil să fie victimă a traficului de ființe umane.

La aceeași dată martorul I.L.A. i-a luat și o declarație martorei M.M.

Martora M.M. a precizat că agentul I.L.A. lucra la Compartimentul Antidrog, însă nefiind niciun lucrător din cadrul Compartimentului de combatere a traficului de ființe umane a primit dispoziție de la comisarul șef P.E. să se ocupe de cazul ei.

Fiind audiat în cauză, martorul I.L.A., agent de poliție în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate, a confirmat depozițiile martorilor M.M. și M.D.R.

Acesta a susținut că, în data de 14 august 2007 a fost chemat în biroul sau de către comisarul șef P.E. unde se aflau martora M.M. și fiul sau.

Martorul a precizat că a primit dispoziție de la comisarul șef P.E. să-i ia martorei M.M. o plângere și o declarație cu privire la fiica sa M.V.G. iar în acest sens i-a condus pe cei doi în biroul său. Aici martora M.M. a formulat o plângere cu privire la dispariția de la domiciliu a fiicei sale în împrejurări suspecte, fiind posibil să fie victima traficului de persoane și a dat o declarație în acest sens.

Martorul I.L.A. a mai declarat că nu știe ce s-a mai întâmplat ulterior, deoarece plângerea a fost repartizată inspectorului M.N.D. din cadrul Compartimentului de combatere a traficului de ființe umane.

Martorul confirmă depoziția martorei M.M., în sensul că el își desfășoară activitatea la Compartimentul Antidrog și a primit dispoziție în acel moment de la șeful său să-i primească plângerea acesteia deoarece nu se afla în sediu niciun lucrător al Compartimentului de combatere a traficului de ființe umane.

Din cercetări s-a stabilit că plângerea formulată de martora M.M. în data de 14 august 2007 a fost înregistrată la data de 17 august 2007 și a fost repartizată inspectorului M.N.D.

Prin adresa din 25 ianuarie 2011 Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila ne-a comunicat în fotocopie plângerea din 17 august 2007 și declarația dată de martora M.M. în data de 14 august 2007.

S-a reținut că se confirmă că martora M.M. a formulat la data de 14 august 2007, la acest serviciu o plângere cu privire la dispariția de la domiciliu a fiicei sale în împrejurări suspecte, fiind posibil să fie victima traficului de persoane și a dat o declarație în acest sens, în care a precizat despre relația cu inculpatul T.M.F.

S-a avut în vedere că fiind audiat în cauză și martorul M.N.D., acesta confirmând că în intervalul august-octombrie 2007, a primit de la secretariatul serviciului lucrarea din 17 august 2007, privind plângerea formulată de martora M.M.

S-a reținut că martorul M.N.D. a precizat că din discuțiile purtate, ulterior primirii lucrării, cu martorul M.V., tatăl victimei a rezultat că exista și o plângere cu privire la dispariția fiicei sale la I.P.J. Brăila, la lucrătorul M.L., iar dintr-o altă discuție purtată cu tatăl victimei a aflat că fiica sa s-ar fi prezentat la inculpatul M.L. unde dăduse o declarație și fusese însoțită de B.N., unchiul lui T.M.F., martorul neputând indica zilele când au avut loc aceste discuții.

Martorul M.N.D. a mai arătat că în acea perioadă l-a întrebat pe inculpatul M.L. dacă a audiat-o pe M.V.G. și unde este locul acesteia de muncă, iar acesta i-a arătat în biroul său, care este vizavi de al său, lucrarea și declarația victimei, iar din declarația acesteia rezulta că ar lucra în București la un supermarket.

S-a avut în vedre că inculpatul M.L. ar fi trebuit să claseze lucrarea de dispariție sau să o trimită de îndată procurorului în vederea sesizării organului competent în conformitate cu prevederile art. 210 C. proc. pen., dar în niciun caz nu putea să mai țină lucrarea deoarece erau indicii în legătură cu infracțiunea de trafic de persoane și nu avea competența materială de a cerceta astfel de infracțiuni.

Inculpatul nu a clasat cu știință lucrarea, mai mult a ținut-o până la data de 28 august 2007, deoarece a avut o înțelegere cu inculpații T.M.F. și B.N. să o audieze pe martora M.V.G. în sensul că nu este victima traficului de persoane și că nu-l cunoaște pe inculpatul T.M.F.

S-a reținut, astfel, că din cercetări, că la data de 13 august 2007, inculpatul T.M.F. a fost anunțat de mama sa despre sosirea la domiciliu a părinților martorei victime și de plângerea de dispariție formulată de aceștia la organele de poliție.

În această situație, inculpatul T.M.F., care urmărea să o exploateze sexual pe martora victimă M.V.G., astfel justificându-se și prezența lor în acel moment în Spania, realizând că ar avea probleme din cauza plângerii de dispariție, a hotărât să o aducă pe martora victimă în țară, pentru a da o declarație în sensul că nu îl cunoaște, că nu este victima traficului de persoane și că a plecat voluntar de la domiciliu, mizând pe faptul că în acest mod va fi clarificată plângerea de dispariție, pentru ca el să-și continue ulterior nestingherit activitatea infracțională de traficare a martorei victime.

S-a avut în vedere că pentru a realiza acest plan, din argumente de ordin logic, era indubitabil că trebuia să aibă acceptul inculpatului M.L., care avea în lucru plângerea de dispariție. În sens contrar, nu s-ar justifica de ce inculpatul M.L. nu a clasat plângerea la data de 14 august 2007, când i-a condus pe martori la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila și a ținut în lucru, în mod ilegal, o plângere pe care nu era competent să o soluționeze.

S-a stabilit că inculpatul M.L., acționând în acest mod, a încălcat și instrucțiunile ministrului de interne din 13 ianuarie 2000, privind urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte, document desecretizat conform adresei din 25 februarie 2010 a I.G.P.R., Oficiul Juridic.

La articolul 23 alin. (6) din aceste instrucțiuni se prevede că dacă din primele verificări sau din informațiile obținute ulterior rezultă că dispărutul ar putea fi victima unui omor urmat de ascunderea cadavrului sau a unei infracțiuni de lipsire de libertate, șeful unității de poliție va dispune constituirea unui colectiv de lucrători care va desfășura activități specifice în astfel de cazuri.

Nu s-a putut acționa în acest mod deoarece în mod intenționat inculpatul nu a adus la cunoștința șefului său faptul că martora victimă era sechestrată de inculpații T.M.F. și B.N., iar aceasta era ținută sechestrată tocmai pentru a-i fi adusă de către inculpați pentru a o audia favorabil acestora.

De asemenea, s-a stabilit că atâta timp cât plângerea a fost ținută ilegal în lucru de inculpat, după data de 14 august 2007, nu s-au mai putut aplica nici prevederile art. 24 din aceleași instrucțiuni, potrivit cărora în situația în care nu s-a reușit clarificarea situației persoanei dispărute în termen de 15 zile de la primirea sesizării, se va solicita urmărirea locală.

Calculând acest termen, de la data de 9 august 2007, când s-a depus plângerea, se constată că ar fi fost împlinit înainte de data de 28 august 2007, respectiv în data de 24 august 2007, însă din conținutul lucrării nu rezultă că s-a solicitat urmărirea locală a victimei, iar din declarațiile date de inculpat rezultă că până la prezentarea acesteia la biroul său nu ar fi avut date cu privire la locul unde se afla aceasta, prin urmare s-ar fi justificat o asemenea măsură.

Inculpatul nu a dat-o în urmărire pe victimă fiindcă știa cu precizie că era sechestrată de inculpații T.M.F. și B.N., iar o astfel de măsură ar fi fost riscantă pentru cei doi inculpați, deoarece o persoană urmărită putea fi depistată de orice lucrător de poliție, precum și de alte instituții cu atribuții în domeniu (parchet, jandarmi, poliție comunitară, poliția de frontieră etc).

La data de 14 august 2007, inculpatul T.M.G. i-a cumpărat martorei M.V.G. un bilet dus pentru ruta Spania-România, cu plecare în data de 16 august 2007, bilet ce se află atașat la dosarul cauzei.

La data de 16 august 2007, inculpatul T.M.G. a urcat-o pe martora victimă M.V.G. în autocarul cu destinația România, fiind însoțită de un tânăr poreclit „G.”, rămas neidentificat, care i-a predat-o în municipiul Brăila inculpatului B.N.

Martora victimă M.V.G. susține că atunci când au ajuns în Brăila, acel băiat zis „G.” a coborât cu ea în stație la „C.” unde erau așteptați de unchiul lui T.M.F., respectiv inculpatul B.N., rezultând astfel înțelegerea dintre cei doi inculpați cu privire la preluarea martorei victime.

Martora M.V.G. a declarat că s-au urcat toți trei în autoturismul inculpatului B.N. și-au mers la locuința acestuia din Brăila, cartier V., str. T.

Din verificări a rezultat că acest apartament este proprietatea inculpatului B.N., unde acesta figurează și cu domiciliul.

De asemenea, s-a stabilit că inculpatul B.N. este posesorul mai multor categorii de permise de conducere auto, categoria „B” deținând-o de la data de 21 decembrie 1995, iar în perioada 31 octombrie 2005-10 aprilie 2008 a fost proprietarul unui autoturism marca D.

Martora M.V.G. a precizat că inculpatul B.N. i-a spus că va rămâne în casa lui deoarece nu putea să meargă în locuința inculpatului T.M.F., pentru că exista riscul să fie găsită de părinții săi ori de organele de poliție.

Martora M.V.G. susține că a fost încuiată în acest apartament de inculpatul B.N. și că acesta i-a spus că va sta închisă până va da declarație la organele de poliție, iar el va trece permanent pentru a-i aduce mâncare și pentru a-și lua schimburi.

Aceasta mai precizează că a stat circa două săptămâni în acest apartament, timp în care inculpatul B.N. a venit de mai multe ori și cu acele ocazii îi dădea „beep” de pe telefonul său inculpatului T.M.F., care îl suna imediat și de fiecare dată o cerea și pe ea la telefon, spunându-i să nu uite ce are de declarat la poliție, în sensul că nu-l cunoaște.

Martora susține că într-una din zile l-a văzut din apartament pe inculpatul T.M.F. în fața blocului vorbind cu un tânăr pe nume „I.”, iar în altă zi inculpatul T.M.F. l-a sunat pe inculpatul B.N. și fiind cerută la telefon a constatat că sunase de pe un număr din România, deși inculpatul a negat că se afla în țară.

Aceasta a declarat că inculpații T.M.F. și B.N. i-au repetat de nenumărate ori ceea ce trebuia să declare la poliție, respectiv că nu-l cunoaște pe primul inculpat, iar inculpatul T.M.F. i-a spus că dacă va susține ce au declarat părinții săi la poliție îi va crea probleme, și la rândul lui îi va crea și el probleme, în sensul că-i va face rău fratelui său M.D.R.

Martora susține că în acest mod cei doi inculpați au intimidat-o să nu spună adevărul, iar inculpatul B.N. îi repeta să aibă grijă ce declară, precizând că „a auzit ce i-a spus inculpatul T.M.F.”.

Martora își amintește faptul că într-o zi de luni, pe data de 20 august 2007, între orele 10:00-11:00 a fost transportată cu autoturismul de inculpatul B.N. la organele de poliție, pe strada A.A. cu scopul de a da o declarație la un polițist de la „compartimentul persoane dispărute”.

S-a verificat și s-a stabilit că data de 20 august 2007 a fost într-o zi de luni, rezultând ca martora victimă relatează corect modul de desfășurare a evenimentelor, depozițiile sale bucurându-se, astfel de credibilitate, mai ales că sunt coroborate și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Martora precizează că în timp ce se afla împreună cu inculpatul B.N., în sala de așteptare și-a făcut apariția tatăl său care a dorit să discute despre dispariția sa în prezența polițistului, însă inculpatul B.N. „i-a făcut semn” să nu accepte și să părăsească sala, urcându-se într-un taxi, în urma căruia se afla inculpatul B.N. cu autoturismul său, martora victimă fiind apoi închisă în apartamentul acestuia, urmând să dea declarația la o dată ulterioară.

S-a reținut că depoziția martorei se coroborează cu declarația martorului M.V., care a declarat că în data de 20 august 2007 a mers la poliție și a găsit-o pe strada A.A. pe fiica sa, spunând că aștepta o persoană importantă, iar la rugămintea sa de a discuta cu el, în prezența polițistului de la intrare sau a celui de la „dispăruți”, aceasta a refuzat, s-a urcat într-un taxi și a plecat.

De asemenea, această depoziție a martorei M.V.G. se coroborează și cu declarația dată în cauză de inculpatul M.L., la data de 2 decembrie 2010 în calitate de făptuitor, acesta declarând că martorul M.V. i-a spus că a văzut-o pe fiica sa în apropierea sediului poliției, pe str. A.A., care l-a evitat și a fugit din zonă.

Din declarația martorei M.V.G. rezultă că apartamentul inculpatului B.N., în care a fost sechestrată, se află la parter, avea ferestrele asigurate cu gratii, iar ușa era metalică și încuiată permanent și nu putea fugi. Într-o noapte martora a forțat ușa de la balcon și în timp ce încerca să escaladeze gardul a fost prinsă de inculpatul B.N., a cărui apariție a fost neașteptată.

Martora relatează că în acest apartament nu era telefon fix, însă exista un telefon mobil „A.”, care nu avea credit și nu putea fi folosit pentru apelare, dar se putea folosi pentru a primi apeluri. Pe acest telefon martora era apelată de inculpații T.M.F. și B.N. pentru a le confirma că este în regulă.

Martora precizează că în seara de 27 august 2007, în prezența sa, inculpatul B.N. a discutat la telefon cu un polițist, cu care a stabilit ca a doua zi să se întâlnească pentru a-i lua acesteia o declarație, iar a doua zi dimineață, 28 august 2007, împreună cu acest inculpat, cu autoturismul său s-au deplasat la sediul I.P.J. Brăila. Martora susține că din spate au fost urmați de inculpatul T.M.F., care se deplasa cu autoturismul său.

Martora arată că împreună cu inculpatul B.N. a intrat în sediul poliției și au prezentat actele de identitate la intrare. Martora a rămas în sala de așteptare, iar inculpatul B.N. a urcat la un etaj superior și a revenit după câteva minute cu un polițist în ținută civilă.

Martora M.V.G. a relatat că inculpatul a ieșit din sediul poliției, în timp ce ea a fost condusă de acel polițist în biroul său, unde a deschis un fișet și a scos reclamația și declarația mamei sale.

Martora susține că polițistul i-a confirmat că știa despre ce este vorba și ce trebuia declarat, deoarece vorbise cu inculpatul B.N. Martora precizează că după dictarea făcută de polițist, a scris o declarație, în care în esență, a arătat că nu era sechestrată la acel moment de T.M.F. și că a plecat de bună voie de acasă.

La data de 26 februarie 2009, martorei M.V.G. i-au fost prezentate spre recunoaștere, în prezența unor martori asistenți, mai multe fotografii, ocazie cu care l-a recunoscut pe polițistul care i-a luat declarația în data de 28 august 2007, în persoana inculpatului M.L.

Martora declară că după ce a dat declarația, a coborât cu inculpatul M.L. și au ieșit din sediul poliției, urcând apoi amândoi în autoturismul inculpatului B.N., ce staționa pe str. M.E. În autoturism, inculpatul B.N. l-a întrebat pe inculpatul M.L. dacă s-a rezolvat treaba și i s-a răspuns afirmativ. Inculpatul B.N. a coborât din autoturism și a mers la autoturismul inculpatului T.M.F., care se afla în spate, cu care a purtat o discuție. Inculpatul B.N. a revenit în autoturismul său și împreună cu martora victimă M.V.G. și inculpatul M.L. a mers la locuința sa.

Martora susține că ea a rămas cu inculpatul M.L. în autoturism, iar inculpatul B.N. a mers în apartamentul său și a revenit cu o sticlă de 5 litri de whiskey pe care i-a dat-o inculpatului M.L. În același moment, inculpatul B.N. i-a dat inculpatului M.L. și o bancnotă de 500 euro de culoare albastru-violet, întrebându-l dacă este mulțumit, acesta răspunzând că este ok. Martora mai arată că inculpatul M.L. i-a spus inculpatului B.N. că dacă va mai avea nevoie de el știe unde să-l găsească, iar cei doi vorbeau la persoana a doua singular, drept dovadă că se cunoșteau de mult. Martora mai precizează că în continuare toți trei au mers la un magazin alimentar de unde inculpatul B.N. i-a luat ceva de mâncare, după care ea a fost lăsată la apartamentul acestuia și încuiată, iar inculpatul B.N. s-a dus să-l transporte cu autoturismul la domiciliu pe inculpatul M.L.

Martora M.V.G. a mai declarat că în ziua de 30 august 2007, inculpatul B.N. a însoțit-o la agenția de turism „T.T.” de unde i-a cumpărat un bilet de autocar dus până în orașul M. din Spania, biletul fiind atașat la dosarul cauzei.

În data de 1 septembrie 2007 martora a fost urcată în autocar fiind escortată din spate pe tot traseul de inculpatul T.M.F., care se afla cu autoturismul său, în care mai erau fratele său T.G.V. și un bărbat rămas neidentificat.

În orașul M. din Spania, martora a fost preluată de inculpatul T.M.F. și transportată cu mașina în satul X.

A doua zi, inculpatul T.M.F. i-a spus martorei că trebuie să practice prostituția prin cluburi și că trebuie să-i aducă săptămânal aproximativ 7.000 euro, justificând că trebuie „să-i achite șpaga la polițist”, referindu-se la inculpatul M.L., voiajurile, chiria pentru apartamentul inculpatului B.N. și alte cheltuieli pe care acesta pretindea că le-ar fi făcut pentru ea.

Întrucât martora a refuzat să facă acest lucru a fost agresată fizic și sexual de inculpatul T.M.F., acesta justificând că îi arată cum trebuie să procedeze cu viitorii clienți, și pentru a nu putea fugi i-a reținut actele și pașaportul.

Martora M.V.G. susține că a fost obligată prin acte de violență fizică de inculpatul T.M.F. și fratele acestuia T.G.V. să se prostitueze până în data de 6 decembrie 2007, când a reușit să fugă și să sesizeze organele judiciare spaniole, respectiv Guardia Civil Carmona.

S-a stabilit că martora victimă I-a cunoscut pe inculpatul T.M.F. în perioada octombrie-noiembrie 2006 și a avut cu acesta o relație aparent normală până la sfârșitul lunii iulie 2007, când inculpatul sub un fals pretext a condus-o în Spania.

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul a urmărit de la început să o conducă pe martora victimă în Spania pentru a o obliga la prostituție și a procedat la racolarea acesteia printr-un mecanism specific traficului de persoane prin înșelarea victimei.

Astfel, sub aparența relației de prietenie, inculpatul a racolat-o pe martora victimă și prin diferite gesturi a reușit să-i câștige încrederea și să-i creeze în același timp o stare de dependență materială față de el.

În acest sens, inculpatul a determinat-o să renunțe la locul de muncă și la facultate și profitând de divergențele pe care le avea cu familia i-a propus să se mute la domiciliul său din B.

Inculpatul i-a oferit martorei sume de bani pentru orice nevoi, precum și un sejur la munte la pensiunea „A.” din Bușteni și-i repeta frecvent că se va căsători cu ea și va avea bani dacă va fi soția lui.

De asemenea, inculpatul a încercat să o izoleze pe martora victimă de familia sa, rupându-i sub pretextul unei crize de gelozie cartela telefonică, astfel justificându-se de ce n-a mai luat legătura cu părinții și fratele său.

Totodată, din declarațiile martorei victime rezultă că inculpatul T.M.F. refuza să-i cunoască familia, spunându-i că-i prea devreme și din acest motiv I-a trimis pe un prieten de-al său, pe nume N.S., pe care ea l-a prezentat sub numele Y.

Inculpatul T.M.F. i-a luat martorei victime toate bijuteriile de aur și i le-a vândut sub motivația că i se stricase mașina și nu avea bani să o repare.

Martora victimă a precizat că în perioada în care a locuit cu inculpatul i-a cunoscut pe părinții acestuia, respectiv T.N. și T.I., pe fratele acestuia T.G.V. și pe sora sa T.T.T. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, martorei victime i-au fost prezentate spre recunoaștere mai multe fotografii și i-a recunoscut pe inculpatul T.M.F. și pe numiții T.N., T.I., T.G.V. și T.T.T.

Martora a susținut că inculpatul T.M.F. i-a propus, sub motivația recuperării cheltuielilor efectuate cu reparația mașinii, să plece împreună în Spania pentru a lucra, justificând că fratele său T.G.V. se afla deja acolo la muncă.

În acest sens, martora susține că în data de 30 iulie 2007, inculpatul s-a deplasat cu ea la serviciul de pașapoarte și i-a scos pașaportul, în aceeași zi, în regim de urgență, iar în ziua de 31 iulie 2007 împreună cu inculpatul, cu autoturismul acestuia au plecat în Spania, în localitatea X.

Din verificări, se confirmă că martora M.V.G. a depus cerere pentru eliberarea pașaportului în data de 30 iulie 2007 și tot în aceeași zi i-a și fost eliberat.

În perioada septembrie 2007-6 decembrie 2007 martora M.V.G. a fost obligată de inculpatul T.M.F. să practice prostituția în Spania, în clubul C. (Sevilla), iar în această perioadă nu a putut lua legătura cu familia în țară.

Din declarația martorei victime M.V.G. rezultă că în ultimul timp a fost ajutată de o fată din club să-și cumpere un telefon cu care i-a sunat pe părinții săi, după care a sesizat Guardia Civil Carmona, care a trimis o patrulă ce a ridicat-o din club.

A stat 48 de ore la Guardia Civil Carmona unde a data declarații cu privire la ce i s-a întâmplat, iar prin intermediul părinților a fost anunțată o rudă din Spania care s-a prezentat și a luat-o, iar după 3-4 zile a fost luată de o altă rudă în Franța.

Din declarațiile martorilor M.M. și M.V. rezultă că la data de 2 decembrie 2007 au fost sunați de martora victimă, care le-a precizat că a fost luată de proxeneți, că este în club, s-a prostituat pentru ei, este bătută și refuză să mai iasă din club, astfel încât să nu mai ajungă la proxeneți.

Martorii M.M. și M.V. au anunțat acest lucru martorului M.N.D., ofițer de poliție în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, care avea în lucru plângerea formulată la data de 14 august 2007, acesta spunându-le că sunt detașați doi polițiști români în Spania, pe care îi va contacta pentru a o lua din club pe martora victimă.

Martorii M.M. și M.V. susțin că fiica lor în noaptea de 5 spre 6 decembrie 2007, primind amenințări că va fi mutilată a sunat la Guardia Civil Carmona care a luat-o din club, organele judiciare spaniole cerându-i dovezi că în țară exista o plângere depusă împotriva inculpatului T.M.F. pentru trafic de persoane.

Martorii susțin că nu au fost ajutați în acest sens, de nimeni de la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila și au fost nevoiți să sune la Ambasada României din Spania și la Consulatul României din Sevillia solicitându-le ajutorul.

În urma acestor demersuri, martorii susțin că au fost contactați de un polițist de la trafic de persoane (atașat de afaceri interne), care a sunat la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila și ulterior la Guardia Civil Carmona.

Martorii confirmă că fiica lor a fost preluată de la Guardia Civil Carmona de un frate de-al său și ulterior de o sora de-a sa din Franța.

Martorii susțin că fiica lor a refuzat să vină în țară, motivând tot timpul că a fost amenințată cu moartea și că familia T. are multe relații în poliție.

De asemenea, martorii susțin că fiica lor Ie-a povestit cum a fost dusă de inculpații T.M.F. și B.N. în cursul lunii august 2007 la inculpatul M.L., care în schimbul declarației a primit suma de 500 euro și o sticlă de whiskey.

De asemenea, martorul M.D.R. a declarat că sora lui i-a povestit, când a venit acasă, abia după un an, că a venit în țară cu inculpatul T.M.F. și sub amenințarea acestuia și a unui unchi de-al acestuia a dat o declarație la poliție.

În legătură cu exploatarea sexuală a martorei victime de către inculpatul T.M.F. se efectuează cercetări de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila, în Dosarul penal nr. 43/D/P/2008.

S-a avut în vedere că, prin adresa emisă de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila, a comunicat copii de pe plângerea formulată de martora victimă M.V.G. și de pe declarațiile acesteia și ale mamei sale M.M., date în acea cauză, din care rezulta că inculpatul M.L. a săvârșit infracțiunea de luare de mită.

S-a stabilit că plângerea martorei victime, fusese scrisă de aceasta la data de 12 decembrie 2007 când se afla în Franța, iar în acest document intitulat „Reclamație” în care sunt sesizate faptele penale săvârșite de inculpatul T.M.F. a fost înaintată în copie prin poștă părinților săi, care ulterior au depus-o la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, acest lucru întâmplându-se în jurul datei de 27 decembrie 2007.

În timpul cercetărilor s-a confirmat că la data de 27 decembrie 2007, martora M.M. a predat inspectorului M.N.D., mai multe documente în copie primite prin poștă de la fiica sa, iar printre acestea se regăsesc reclamația formulată de M.V.G. în limba română și denunțul formulat de aceasta în limba spaniolă în fața organelor judiciare spaniole. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul M.N.D., care a declarat că a primit de la M.M. o plângere scrisă de M.V.G. în care relata ce i se întâmplase.

În această plângere sunt sesizate și aspectele referitoare la suma de 500 euro și sticla de whiskey primite de inculpatul M.L. de la inculpatul B.N. în data de 28 august 2007.

Din declarația martorei M.M. mai rezultă că la data de 10 decembrie 2007, martorul M.N.D. s-a prezentat la domiciliul său și a purtat o discuție pe messenger cu martora victimă M.V.G. În timpul discuției martora victimă se afla în Franța la mătușa sa L., discuția purtându-se pe ID-ul acesteia.

O copie de pe această conversație se află depusă de martoră la dosarul cauzei.

Din conținutul acesteia rezultă că martora victimă poartă un dialog cu martorul M.N.D. cu privire la modul în care aceasta trebuia să formuleze plângerea împotriva inculpatului T.M.F. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane.

Din discuțiile purtate, se observă că inculpatul T.M.F. și familia acestuia i-au insuflat o stare de teamă martorei victime și este neîncrezătoare că i se va face dreptate.

Astfel, s-a reținut că sunt relevante următoarele replici ale martorei victime: „familia este amenințată”, „mi s-a spus că primul care va fi mort va fi fratele meu”, „mi-a arătat arma cu care va fi împușcat”, „această declarație o să mă ajute cu adevărat sau o să cauzeze mai multe probleme mie și familiei”, „să mă înțelegeți că mi-am pierdut încrederea în toată lumea și asta în condițiile în care sunt polițiști români care au fost plătiți să mă oblige să dau o declarație falsă, precum că nu-i cunosc, această declarație este depusă în Brăila, este același loc unde părinții mei au depus plângere pentru dispariția mea”.

Din cercetări a rezultat că polițistul plătit pentru declarația falsă este inculpatul M.L.

Se observă faptul că martora victimă M.V.G. a afirmat încă de la prima discuție cu organele judiciare române faptul că inculpatul M.L. a primit mită în schimbul declarației pe care i-a luat-o în legătură cu dispariția sa, depoziție pe care ulterior a menținut-o în mod constant.

De remarcat faptul că la data de 18 mai 2009, martora victimă M.V.G. a fost audiată de martorul M.N.D. și cu acea ocazie a făcut precizări în fața ofițerului despre mituirea inculpatului M.L., acesta îndrumând-o la D.N.A., dialogul purtat de cei doi fiind înregistrat, în baza ordonanței cu titlu provizoriu din 18 mai 2009 și confirmată prin încheierea din 21 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 874/44/2009 al Curții de Apel Galați, la dosar fiind atașat procesul-verbal de redare.

De menționat faptul că s-a confirmat credibilitatea depozițiilor martorei victime M.V.G. și în ceea ce privește relatarea faptelor petrecute în Spania. Astfel, prin adresa din 5 ianuarie 2011, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila ne-a comunicat actele întocmite de Guardia Civil Carmona în data de 6 decembrie 2007 cu privire la sesizarea făcută de martora victimă cu privire la infracțiunea de trafic de persoane căreia i-a căzut victimă.

De asemenea, prin aceeași adresă D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brăila ne-a comunicat și traducerea în limba română a acestor documente.

Se constată astfel, că martora victimă i-a denunțat, exact cum a afirmat, pe inculpatul T.M.F., pe fratele acestuia T.G.V. și pe M.A.M. pentru că au obligat-o la prostituție.

Din hotărârea de începere prin denunțul infracțiunii penale prin intermediul înfățișării, document întocmit de autoritățile spaniole, rezultă că martora victimă M.V.G. a fost descoperită de autorități în ziua de 6 decembrie 2007, orele 03:34 în clubul C. (Sevilla) Spania, iar delictul de prostituție denunțat s-a petrecut între 17 septembrie 2007 și 6 decembrie 2007, orele 03:34 în clubul anterior precizat.

Este de menționat faptul că din actele întocmite de autoritățile spaniole, rezultă că martora victimă a declarat că inculpatul T.M.F. a adus-o cu autobuzul în România, la jumătatea lunii iulie 2007 (este evident că din eroare a fost menționată luna iulie în loc de august) pentru a declara în fața autorităților române că nu-l cunoaște, acesta fiind căutat de Poliția Română pentru trafic de persoane. Se menționează că deplasarea victimei s-a făcut sub obligație de inculpat, sub amenințări și multiple agresiuni.

De asemenea, s-a avut în vedere adresa din 7 decembrie 2007 emisă de Ambasada României în Spania, Biroul Atașatului de Afaceri Interne către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Punctul Național Focal din care rezultă că martora M.V.G. s-a adresat în ziua de 6 decembrie 2007 cu o plângere Formațiunii Gărzii Civile din Carmona, provincial Sevilla, unde a reclamat că a fost sechestrată și exploatată sexual de către frații T.M.F. și T.G.V., că victima a fost încredințată unchiului său, rezident în Spania, iar cei doi suspecți au dispărut de la adresele indicate de victimă, urmând a fi prezentat cazul magistraților cu propunerea de eliberare a mandatelor de arestare în lipsă, existând suspiciuni că aceștia ar fi plecat în România.

În aceeași adresă se menționează că frații T.M.F. și T.G.V. sunt cunoscuți de autoritățile spaniole cu preocupări infracționale pe linia traficului de ființe umane.

Fiind audiat în cauză inculpatul M.L. a avut o atitudine nesinceră, negând comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și s-a constatat existența unor contradicții între declarațiile succesive date în cursul cercetărilor, iar acest lucru indică falsitatea uneia sau a unora dintre ele, cel puțin în acele elemente asupra cărora poartă contradicția.

De asemenea, au fost constatate contradicții importante și între declarațiile sale și ale inculpatului B.N.

Astfel, în declarațiile date în faza actelor premergătoare, inculpatul a precizat că înainte de 28 august 2007, deși a avut două sau trei discuții cu părinții martorei victime, aceștia nu i-au spus niciodată că fiica lor ar fi fost victima traficului de persoane, pentru ca la data de 22 februarie 2011, același inculpat să declare în fața instanței de judecată, cu ocazia judecării propunerii sale de arestare preventivă, că a aflat în ziua de 13 august 2007 de la părinții martorei M.V.G. despre suspiciunea că fiica lor putea fi victimă a traficului de persoane și la acel moment a audiat-o pe martora M.M.

S-a reținut astfel, că declarația inculpatului din fața instanței de judecată este cea care corespunde adevărului, deoarece se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.M. și M.V.

S-a avut în vedere că inculpatu