ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5998/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții: Comuna Corbu - prin Primar, P.F., P.M.E., V.F., V.I.V., O.P.C., O.M., S.M. și S.V., a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de schimb încheiate între Comuna Corbu și P.F. și P.M.E., autentificate sub nr. 415 din 6 martie 2009, 177 din 5 februarie 2009 și 178 din 5 februarie 2009 la BNP F.V., cu privire la trei suprafețe de teren situate în extravilanul localității Corbu, precum și a contractelor de vânzare încheiate ulterior de P.F. și P.M.E. cu ceilalți pârâți. Pârâta Comuna Corbu - prin Primar a invocat, în apărare, excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1705/2006, care în fapt reiterează prevederi ale unor acte administrative anterioare (H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004). Prin Încheierea din 7 martie 2012 Judecătoria Constanța a admis cererea și a sesizat Curtea de Apel Constanța cu soluționarea excepției de nelegalitate. Pe rolul Curții de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. 582/36/2012. Guvernul României ca și emitent al actului administrativ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Prin Sentința civilă nr. 447 din 8 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile nulității cererii pentru lipsa calității de reprezentant și pentru lipsa timbrajului, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de Guvernul României și a respins excepția de nelegalitate a H.G. 1705/2006. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile nulității, cea a lipsei calității de reprezentant precum și excepția neîndeplinirii cerinței timbrajului, a reținut că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 coroborate cu Legea nr. 146/1997 nu rezultă că legiuitorul a impus obligația achitării vreunei taxe de timbru pentru invocarea excepției de nelegalitate, ca și mijloc de apărare care poate fi formulat chiar pe cale principală.

În ceea ce privește nulitatea cererii pentru lipsa calității de reprezentant s-a reținut că nici aceasta nu poate fi primită întrucât din actele și lucrările dosarului reiese că reclamanta este reprezentată în mod legal de către avocat M.V., delegația fiind semnată de către pârâții-reclamanți în cauza având ca obiect excepție de nelegalitate.

Curtea de Apel a reținut că excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate este fondată, deoarece, deși prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permit, de principiu, cenzurarea legalității actelor administrative, pe calea excepției de nelegalitate, fără impunerea unui termen limită, este evident că interpretarea acestui text legal trebuie făcută atât din perspectiva stării de fapt specifice fiecărui dosar, cât și din aceea a prerogativei judecătorului național căruia îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Comuna Corbu - prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală criticile fiind fundamentate pe prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală emitentă a actului administrativ contestat nu a probat în niciun fel împrejurarea că trecerea terenului în suprafață de 611 ha, care a intrat în proprietatea privată a comunei Corbu prin desființarea unităților cooperatiste de stat s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru o cauză de utilitate publică, fiind încălcate, așadar prevederile art. 1, art. 3 alin. (1) și alin. (4) și cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuție în cauza de față, în sensul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă atestare ca luare în evidență a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă fără niciun drept și fără niciun temei regimul juridic al terenului în discuție. Or, din acest punct de vedere, regimul juridic al bunurilor proprietate publică, astfel cum acesta este dat de dispozițiile Constituției republicate și cele ale Legii nr. 213/1998, (inalienabile, imprescriptibile și insesizabile), este diferit de cel al bunurilor proprietatea fostelor cooperative agricole, care după schimbările social-economice din țara noastră, deși dețineau un drept de proprietate de tip asociativ, acesta nu poate fi decât cel de drept comun, specific proprietății private.

Recurenta a mai arătat că în mod nelegal a fost cuprinsă în inventarul public al statului suprafața de 611 ha teren extravilan având destinație agricolă și care este situată pe teritoriul administrativ al comunei Corbu atât pentru faptul că regimul juridic și funcțiunea acestui teren nu-l poate încadra în categoria bunurilor menționate mai sus dar și pentru faptul că autoritățile locale nu au adoptat niciodată un act administrativ prin care să dispună includerea acestei suprafețe de teren în inventarul public al statului.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, act normativ reparatoriu pentru persoanele cărora li s-a confiscat terenurile de către C.A.P.-uri, toate bunurile care au aparținut cooperativelor agricole de producție și care nu au fost preluate de către societățile agricole înființate în baza Legii nr. 36/1991 dar și bunurile care nu au făcut obiectul vânzării prin licitație publică către populație au intrat de drept în patrimoniul comunei și au făcut obiectul reconstituirii sau retrocedării către persoanele care au făcut și fac dovada îndeplinirii condițiilor legilor speciale de retrocedare. S-a mai arătat că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității, actul fiind adoptat în anul 2006. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește aprecierea instanței de fond potrivit căreia excepția de nelegalitate este inadmisibilă pentru că s-a formulat și acțiune având ca obiect anularea aceleiași hotărâri de guvern, ce formează obiectul Dosarului nr. 1190/36/2011, soluția este întemeiată. În cazul controlului direct, sesizarea instanței de judecată se realizează printr-o acțiune principală care are ca obiect anularea sau reformarea actelor administrative, conform procedurii reglementate în Legea nr. 554/2004, în termenele și condițiile stabilite prin respectivul act normativ.

Controlul indirect al actelor administrative pe calea excepției de nelegalitate este consacrat în art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică ce permite instanței de contencios să verifice legalitatea actului, iar în situația admiterii excepției, actul declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a ales să-și valorifice drepturile atât pe calea acțiunii în anulare, potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cât și pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din același text de lege. Prin urmare, constatând fondată soluția de respingere a excepției pentru motivul expus mai sus, nu se va mai proceda la examinarea celorlalte critici formulate în recurs, sentința fiind legală și temeinică, sub acest aspect.

În consecință, pentru argumentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Corbu - prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 447/CA din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2013. Procesat de GGC - LM