ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5998/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu

pârâții: Comuna Corbu - prin Primar, P.F., P.M.E., V.F., V.I.V., O.P.C., O.M.,

S.M. și S.V., a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de schimb

încheiate între Comuna Corbu și P.F. și P.M.E., autentificate sub nr. 415 din 6

martie 2009, 177 din 5 februarie 2009 și 178 din 5 februarie 2009 la BNP F.V.,

cu privire la trei suprafețe de teren situate în extravilanul localității

Corbu, precum și a contractelor de vânzare încheiate ulterior de P.F. și P.M.E.

cu ceilalți pârâți.

Pârâta Comuna Corbu -

prin Primar a invocat, în apărare, excepția de nelegalitate a H.G. nr.

1705/2006, care în fapt reiterează prevederi ale unor acte administrative

anterioare (H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr.

15/2004, H.G. nr. 2060/2004).

Prin Încheierea din 7

martie 2012 Judecătoria Constanța a admis cererea și a sesizat Curtea de Apel

Constanța cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Pe rolul Curții de

Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. 582/36/2012.

Guvernul României ca

și emitent al actului administrativ a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepțiile lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, excepția

nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Prin Sentința civilă

nr. 447 din 8 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile nulității

cererii pentru lipsa calității de reprezentant și pentru lipsa timbrajului, a

admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de Guvernul

României și a respins excepția de nelegalitate a H.G. 1705/2006.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile nulității,

cea a lipsei calității de reprezentant precum și excepția neîndeplinirii

cerinței timbrajului, a reținut că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Din ansamblul

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 coroborate cu Legea nr. 146/1997 nu rezultă că

legiuitorul a impus obligația achitării vreunei taxe de timbru pentru invocarea

excepției de nelegalitate, ca și mijloc de apărare care poate fi formulat chiar

pe cale principală.

În ceea ce privește

nulitatea cererii pentru lipsa calității de reprezentant s-a reținut că nici

aceasta nu poate fi primită întrucât din actele și lucrările dosarului reiese

că reclamanta este reprezentată în mod legal de către avocat M.V., delegația

fiind semnată de către pârâții-reclamanți în cauza având ca obiect excepție de

nelegalitate.

Curtea de Apel a

reținut că excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate este

fondată, deoarece, deși prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

permit, de principiu, cenzurarea legalității actelor administrative, pe calea

excepției de nelegalitate, fără impunerea unui termen limită, este evident că

interpretarea acestui text legal trebuie făcută atât din perspectiva stării de

fapt specifice fiecărui dosar, cât și din aceea a prerogativei judecătorului

național căruia îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate

a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România

este parte, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor

din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta Comuna Corbu - prin Primar a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală criticile

fiind fundamentate pe prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală

emitentă a actului administrativ contestat nu a probat în niciun fel

împrejurarea că trecerea terenului în suprafață de 611 ha, care a intrat în

proprietatea privată a comunei Corbu prin desființarea unităților cooperatiste

de stat s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru o cauză de

utilitate publică, fiind încălcate, așadar prevederile art. 1, art. 3 alin. (1)

și alin. (4) și cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Recurenta a mai

susținut că instanța de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuție

în cauza de față, în sensul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă

atestare ca luare în evidență a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă

fără niciun drept și fără niciun temei regimul juridic al terenului în

discuție. Or, din acest punct de vedere, regimul juridic al bunurilor

proprietate publică, astfel cum acesta este dat de dispozițiile Constituției

republicate și cele ale Legii nr. 213/1998, (inalienabile, imprescriptibile și

insesizabile), este diferit de cel al bunurilor proprietatea fostelor

cooperative agricole, care după schimbările social-economice din țara noastră,

deși dețineau un drept de proprietate de tip asociativ, acesta nu poate fi

decât cel de drept comun, specific proprietății private.

Recurenta a mai

arătat că în mod nelegal a fost cuprinsă în inventarul public al statului

suprafața de 611 ha teren extravilan având destinație agricolă și care este

situată pe teritoriul administrativ al comunei Corbu atât pentru faptul că

regimul juridic și funcțiunea acestui teren nu-l poate încadra în categoria

bunurilor menționate mai sus dar și pentru faptul că autoritățile locale nu au

adoptat niciodată un act administrativ prin care să dispună includerea acestei

suprafețe de teren în inventarul public al statului.

În conformitate cu

prevederile Legii nr. 18/1991, act normativ reparatoriu pentru persoanele

cărora li s-a confiscat terenurile de către C.A.P.-uri, toate bunurile care au

aparținut cooperativelor agricole de producție și care nu au fost preluate de

către societățile agricole înființate în baza Legii nr. 36/1991 dar și bunurile

care nu au făcut obiectul vânzării prin licitație publică către populație au

intrat de drept în patrimoniul comunei și au făcut obiectul reconstituirii sau

retrocedării către persoanele care au făcut și fac dovada îndeplinirii

condițiilor legilor speciale de retrocedare.

S-a mai arătat că în

mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității, actul fiind adoptat în anul

2006.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

În ceea ce privește

aprecierea instanței de fond potrivit căreia excepția de nelegalitate este

inadmisibilă pentru că s-a formulat și acțiune având ca obiect anularea

aceleiași hotărâri de guvern, ce formează obiectul Dosarului nr. 1190/36/2011,

soluția este întemeiată.

În cazul controlului

direct, sesizarea instanței de judecată se realizează printr-o acțiune

principală care are ca obiect anularea sau reformarea actelor administrative,

conform procedurii reglementate în Legea nr. 554/2004, în termenele și

condițiile stabilite prin respectivul act normativ.

Controlul indirect al

actelor administrative pe calea excepției de nelegalitate este consacrat în

art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică ce permite

instanței de contencios să verifice legalitatea actului, iar în situația

admiterii excepției, actul declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul

litigiului respectiv.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamanta a ales să-și valorifice drepturile atât pe

calea acțiunii în anulare, potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cât și

pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din același text de

lege.

Prin urmare, constatând

fondată soluția de respingere a excepției pentru motivul expus mai sus, nu se

va mai proceda la examinarea celorlalte critici formulate în recurs, sentința

fiind legală și temeinică, sub acest aspect.

În consecință, pentru

argumentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Comuna Corbu - prin Primar împotriva Sentinței civile

nr. 447/CA din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM