ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 950

din data de 23 februarie 2010, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.

Ialomița și a respins, ca neîntemeiată, excepția de

nelegalitate invocată de reclamantul C.O., în contradictoriu cu

pârâții A.N.A.R.- D.A. Buzău, M.F.P., I.P. Ialomița, C.J.R.D.P.A.T.

Ialomița, I.P. Urziceni, C.L.F.F. Urziceni și G.R.

Totodată, a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de M.M.P.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din

considerentele sentinței, următoarele:

Prin încheierea de

ședință de la termenul din 28 noiembrie 2007, în dosarul nr. 1681/330/2007,

Judecătoria Urziceni a dispus suspendarea judecării cauzei și

înaintarea dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate

a H.G. nr. 1705/2006 invocată de intervenientul în nume propriu C.O.

î

n motivarea excepției

de nelegalitate, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin H.G.

1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul

statului s-a trecut balta C. III în domeniul public al statului, fiind

încălcate dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 107/1996

și art. 11 alin. (2

1

) din Legea nr. 18/1991.

A mai argumentat că

hotărârea a fost emisă în anul 2006, după ce intervenientul a

formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 2005,

deci în timp ce se derulau procedurile administrativ jurisdicționale

pentru retrocedarea bălții în litigiu.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2138 din 09 martie 2008, a respins, ca

neîntemeiată, excepția de nelegalitate.

Prin decizia nr. 1363 din 12 martie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de reclamantul C.O.

împotriva acestei sentințe și, pe cale de consecință, a

casat sentința atacată și a trimis spre rejudecare la

aceeași instanță.

Instanța de control judiciar, a

reținut că instanța de fond era datoare să solicite

părților dovezi din care să rezulte faptul că râul C. pe

care se află balta C. III este sau nu un afluent de ordinul I - VI în

bazinul hidrografic Ialomița.

De asemenea, instanța nu a

solicitat a se face dovada ca anterior includerii în inventar, bunul a fost

dobândit în mod legal în proprietatea statului, nefiind suficientă dovada

îndeplinirii formale a prevederilor Legii nr. 213/1990 și Legii nr. 24/2000,

fiind obligatorie dovedirea titlului cu care statul a dobândit bunul.

Prin cererea de intervenție

accesorie formulată în interesul pârâtului G.R., de către M.M.D.D.

(actualmente M.M.P., conform O.U.G. 115/2009), intervenientul a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate, motivat că balta C. III este,

în fapt, o prelungire a bălții C. II situată pe cursul de

apă codificat care are o lungime de 18 Km și care face parte din bazinul hidrografic Ialomița cu toți afluenții de ordin I - VI.

Conform deciziei de casare, pârâta A.N.

A.R. – D.A. Buzău a depus la dosar înscrisuri, iar pârâta I.P.

județul Ialomița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit Legii nr. 18/1991

nu are competență în ceea ce privește aplicarea prevederilor

legale în materie de fond funciar și nu are nici calitatea de emitent

față de actul a cărui nelegalitate este pusă în

discuție.

î

n ceea ce privește

excepția lipsei calității pasive invocată de I.P.

Ialomița, instanța a respins-o, reținând că acesta are

calitatea de pârât în litigiul în care a fost invocată excepția de

nelegalitate, unde s-a stabilit cadrul procesual pentru soluționarea unei

excepții de nelegalitate, în speță, litigiul aflat pe rolul

Judecătoriei Urziceni în care reclamanta A.N.A.R. – D.A. Buzău -

Ialomița a solicitat anularea Hotărârii nr. 10/1 din 25 octombrie 2006

privind reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientului C.O. pentru

suprafața de 9,9967 ha, balta C. III, în contradictoriu cu mai mulți

pârâți printre care și I.P. Ialomița.

Pe fondul cauzei,

instanța de apel a

susținut că prin H.G. 1705/2006 a fost aprobat inventarul centralizat

al bunurilor din domeniul public al statului, prevăzut în anexele nr.

1 - 46

care fac parte integrantă din

hotărâre.

Anexa nr. 12 cuprinde bunurile

aflate în administrarea M.M.D.D. printre acestea numărându-se și

acumulările C. I și C. II din județul Ialomița.

În ceea ce privește

suprafața de 9,9967 ha denumită de reclamant balta C. III deși

nu figurează în documente cu această denumire se constată din

înscrisurile depuse la dosar ca aceasta este o prelungire a bălții C.

II situată pe cursul de apă C. ce are o lungime de 18 km și care

face parte din bazinul hidrografic Ialomița cu toți afluenții de

ordin I - VI.

Potrivit Ordinului ministrului

apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 399/1997, modificat

prin Ordinul nr. 1276/2005, cursul de apă C. are numărul cadastral

XI. 1.23 și este înregistrat la Ministerul Finanțelor sub nr. 101434, ca bun ce aparține domeniului public al

statului.

A mai arătat instanța

că, Balta C. III este, așadar, un bun imobil ce aparține

domeniului public al statului, iar H.G. nr. 1705/2006 inventariază

bunurile din domeniul public al statului, fiind emisă potrivit art. 21 din

Legea nr. 213/1998, având doar efect constatator și nu în baza art. 8 din

aceeași lege care se referă la hotărâri de guvern prin care se

transmit în proprietatea publică a statului anumite bunuri.

Dealtfel, din probele administrate

rezultă că această baltă este o prelungire a

bălții C. II aflată pe cursul de apă C. având o lungime de

18 Km, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (l) din Legea nr. 107/1996

și nu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol.

Referitor la motivul de nelegalitate

a H.G. nr. 1705/2006 care vizează nepublicarea acesteia în M. Of.,

instanța a reținut că, în cuprinsul acestui act administrativ,

se face precizarea că anexele 1 - 3 și 5 - 46 se publică

ulterior în M. Of. al României, Partea I, nr. 1020 bis, în afara abonamentului

care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul al

Regiei Autonome „M. Of”.

Concluzionează instanța

susținând că nu se poate considera că nu au fost respectate

dispozițiile Legii nr. 24/2000 care reglementează obligația

publicării hotărârilor de Guvern în M. Of., atâta timp cât anexele H.G.

nr. 1705/2006, exceptând anexa nr. 4, care constituie informație

clasificată, au fost publicate în M. Of., Partea I, nr. 1020 bis, neavând

relevanță faptul că numărul în care au fost publicate este

în afara abonamentului.

S-a mai constatat că

reclamantul nu a făcut dovada nelegalității hotărârii de

Guvern contestate sub aspectul încadrării bunului în litigiu în categoria

bunurilor prevăzute la art. 3 alin. (l) din

l

egea nr. 107/1996, astfel încât excepția de

nelegalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul C.O., care și-a întemeiat calea de atac pe

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

criticând-o pentru următoarele motive:

- La rejudecarea după casare,

prima instanță a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006

fără a ține cont de motivele de casare conform art. 315 C. proc.

civ.;

- În mod greșit s-a

reținut că balta C. III este prelungire a bălții C. II;

- Balta C. III nu apare în anexele

H.G. nr. 1705/2006 sau în documentele depuse de D.A. Buzău –

Ialomița;

- Instanța ajunge la concluzia

că balta C. III este un bun imobil ce aparține domeniului public al

statului în lipsa unor dovezi la dosarul cauzei;

-

b

alta

C. III este în prelungirea Bălții C. II dar distinctă de

aceasta, în suprafață de 9,9967 ha, astfel încât apreciază recurentul se poate face aplicarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 107/1996.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar C.J.R.D.P. Asupra Terenurilor Ialomița, arată că în baza

inventarului anexat la dosarul cauzei rezultă că acumulările C.

sunt bunuri care fac parte din proprietatea publică a statului, iar

recursul ar putea fi admis doar în situația în care se constată

inexistența unui titlu valabil în temeiul căruia apartenența

bunului la proprietatea statului să poată fi considerată

legală, așa cum prevede de altfel și art. 6 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

A.N.A.R. – D.A. Buzău – Ialomița

prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivând

că balta în litigiu se încadrează în bunurile din domeniul public al

statului aflată în administrarea sa, C. III este o prelungire a

bălții C. II și că în fapt în Acumularea C. II, s-a

realizat un dig de pământ cu tuburi pentru acces, situație care a

determinat împărțirea Acumulării numai declarativ în C. II

și C. III, în fapt și în acte fiind numai C. II.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocare și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

ținând seama de toate susținerile și apărările părților

și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Curtea de apel a fost

învestită, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu o

excepție de nelegalitate având ca obiect H.G. nr. 1705/2006 privind

aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al

statului, care în Anexa nr. 12, la numărul de ordin 101434 prevede Bazinul

Hidrografic Ialomița, cu toți afluenții de ordin I - IV.

H.G. nr. 1705/2006 a fost

adoptată în conformitate cu prevederile art. 108 din Constituția

României, republicată și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu

modificările și completările ulterioare, cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnico - legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată: probele cauzei nefiind

de natură să releve motive de nelegalitate formală a actului

administrativ.

Așa cum a reținut și

prima instanță Balta C. III este situată pe curs de apă

codificat care are o lungime de 18 km și care face parte din B.H. Ialomița

cu toți afluenții de ordin I - VI, fiind inventariată ca bun din

domeniul public al statului din anul 2000 prin H.G. nr. 1045/2000.

În fond, după casare, la dosar

s-au depus înscrisuri, din analiza cărora rezultă că din anul

1977 s-a aprobat și efectuat o investiție pentru Apărarea

împotriva inundațiilor a orașului Urziceni și a platformei sale

industriale, constând în refacerea acumulării, consolidări mal,

derivații afluenți, îndiguire Ialomița, poduri.

Acumularea C. a fost realizată

astfel cum susține intimata în urma acestor investiții pe cursul de

apă C. ce are o lungime de 18 km.

Suprafața de 9,9967 ha, ce reprezintă balta C. III este incontestabil o prelungire a bălții C. II

care a fost realizată în urma investițiilor realizate pentru

apărarea împotriva inundațiilor și reprezintă un bun imobil

ce aparține domeniului public al statului.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr.

107/1996, aparține domeniului public al statului apele de

suprafață cu albiilor lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazinele hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km.

Cum în cauză rezultă

faptul că bunul care este inventariat prin H.G. nr. 1705/2006 face parte

din domeniul public al statului, iar în fond după casare s-au depus

înscrisuri care atestă modul de realizare în fapt a Acumulării C.,

fără a se schimba regimul juridic al bunului, nu se poate reține

critica recurentului că nu au fost respectate prevederile art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora „în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și

asupra necesitării administrării unor probe sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului”.

Susținerea recurentului privind

aplicabilitatea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 107/2006, în mod corect a fost

înlăturată de prima instanță care a reținut că

balta C. III (care nu figurează în documente) este de fapt o prelungire a

bălții C. II situată pe cursul de apă C., care face parte

din bazinul hidrografic al Județului Ialomița, fiindu-i aplicabile

deci dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ.

Toate considerentele expuse, converg

către concluzia că soluția de respingere a excepției de

nelegalitate pronunțată de instanța de fond este temeinică

și legală, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.O. împotriva sentinței civile nr. 950 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2010.