ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I .Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin Încheierea de ședință din 28
noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1681/330/2007, Judecătoria Urziceni a
înaintat spre soluționare Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 ridicată
de intervenientul în nume propriu C.O.
Motivele excepției de nelegalitate
Intervenientul a susținut că H.G. nr. 1705/2006
prin care s-a trecut Balta Cotorca în domeniul public al statului este
nelegală, fiind dată cu încălcarea Legii nr. 107/1996, art. 3 alin. (2) și art.
11 alin. (2
1
) din Legea nr. 18/1991.
S-a mai susținut că H.G. nr. 1705/2006 a
fost emis în timp ce se derulau procedurile administrativ-jurisdicționale
pentru retrocedarea bălții, respectiv după ce s-a formulat cererea pentru
reconstituirea dreptului de proprietate, în anul 2005.
Apărările pârâților și ale
intervenientului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
Se susține respingerea excepției de
nelegalitate, deoarece la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile
Legii nr. 24/2000, iar prin această hotărâre de guvern nu se delimitează
proprietatea statului de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice
de drept privat.
Actul administrativ atacat nu vatămă nici
un drept al reclamantului, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998,
acesta nu are natura constitutivă de drepturi de proprietate.
Hotărârea Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 2138 din 3
septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1681/330/2007, Curtea de Apel
București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de
nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 ca neîntemeiată.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ și fiscal, a apreciat că din actul contestat rezultă
doar că Bazinul Hidrografic Ialomița cu toți afluenții de ordin I-IV sunt bunuri
proprietate de stat.
Faptul că râul Cotorca pe care se află
balta Cotorca III ar fi un afluent de ordin I-IV nu rezultă din anexa 12 la H.G. nr. 1705/2006.
S-a mai reținut că H.G. nr. 1705/2006 nu
este un act constitutiv de drepturi de proprietate și că prin intermediul
acestuia nu se delimitează proprietatea statului de proprietatea privată a
persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
H.G. nr. 1705/2006 nu poate fi invocată
cu titlu de proprietate publică a statului pentru „Balta Cotorca III”.
Actul administrativ a aprobat inventarele
bunurilor din domeniul public al statului, ceea ce înseamnă că bunurile în
discuție au fost dobândite în proprietate de stat, anterior includerii lor în
inventare, astfel încât nu se poate constata că autorul excepției de
nelegalitate a fost lezat în vreun drept de proprietate sau interes legitim
prin H.G. nr. 1795/2006.
Recursul formulat de intervenientul în
interes propriu C.O.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc.
civ.
Recurentul critică sentința atacată din
perspectiva nepronunțării asupra faptului nepublicării în M.Of. a anexelor la H.G. nr. 1705/2006, precum și a constatării nelegale că nu i-a fost lezat nici un drept, în
condițiile în care s-a cerut anularea Hotărârii nr. 10/2006 privind
reconstituirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 9,9967 ha baltă – Cotorca III, în baza anexei 121 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului
centralizat al bunurilor din domeniul statului.
7.Apărările intimaților Guvernul
României, Administrația Națională Apele Române, Direcția Apelor Buzău Ialomița,
Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Mediului
Intimații solicită respingerea recursului
ca nefondat, având în vedere că H.G. nr. 1705/2006 a aprobat inventarele
bunurilor din domeniul public al statului, ceea ce înseamnă că bunurile în
discuție au fost dobândite în proprietate de către stat anterior includerii lor
în inventare.
Se mai arată că anexele la H.G. nr. 1705/2006 au fost publicate în M.Of. nr. 1020 bis/2006 și că au fost respectate
prevederile Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 24/2000.
H.G. nr. 1705/2006 nu delimitează
proprietatea statului de proprietatea privată, astfel încât actul administrativ
nu are niciun efect asupra proprietății private a altor persoane, dobândită în
condițiile legii.
În speță sunt aplicabile prevederile art.
136 alin. (3), (4) din Constituția României și art. 3 din Legea nr. 213/1998.
II. Considerentele instanței de recurs
Recursul este fondat și va fi admis consecința
trimiterii cauzei spre rejudecare
instanța de fond a ajuns la două
concluzii, care, dacă ar fi fost aprofundate, schimbau în mod radical soluția
pronunțată.
Prima concluzie este aceea în sensul
că din anexa 12 la H.G. nr. 1705/2006 nu rezultă că râul Cotorca, pe care se
află balta Cotorca III ar fi un afluent de ordinul I-IV în bazinul hidrografic
Ialomița.
Instanța de fond era datoare să solicite
părților dovezi în acest sens, mai ales că se contestă apartenența bălții Cotorca
III la bunurile ce apar înscrise conform art. 136 alin. (3) și (4) din
Constituție și art. 3 din Legea nr. 213/1998.
4.Cea de-a doua concluzie la care a ajuns
instanța de fond este aceea că, întrucât actul administrativ a aprobat
inventarele bunurilor din domeniul public al statului, rezultă că bunurile în
discuție au fost dobândire în proprietate de stat, anterior includerii lor în
inventare.
Curtea de apel nu a solicitat însă a se
face dovada că, anterior includerii în inventar, bunul a fost dobândit în mod
legal în proprietatea statului.
Trecerea unui bun în inventarul
domeniului public al statului nu scutește de a se face dovada titlului legal de
dobândire a bunului.
În cauză nu este suficientă numai dovada
îndeplinirii formale a prevederilor Legii nr. 213/1990 și a Legii nr. 24/2000,
ci este obligatorie dovedirea titlului cu care statul a dobândit bunul.
5.Este falsă argumentația intimaților
însușită de instanța de fond, conform căreia prin H.G. nr. 1705/2006 nu s-a delimitat
proprietatea statului de proprietatea privată și din acest motiv actul
administrativ nu are nici un efect asupra proprietății private a intervenientului
în interes propriu C.O.
Acțiunea principală este întemeiată
pe prevederile H.G. nr. 1705/2006, de unde rezultă indubitabil consecințele
acestui act asupra proprietății privare a persoanei fizice.
Față de acestea, în lipsa dovezilor
clare a dobândirii bunului de către stat anterior înscrierii în inventar, se va
constata că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I
și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentința recurată și se
va trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea
probatoriilor în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.O.
împotriva sentinței civile nr. 2138 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal .
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12
martie 2009.